Skip to content

Cum ne-am mutat la ţară

Căutările…

De la ciubote la talpi goale

Sa schimbi praful pe colb. Si mai ales, sa schimbi aerul din lume, din plamanii tai. Sa nu mai vezi blocuri. Niciodata. Nici dinauntru, nici de afara. Sa schimbi dinauntrul, sa schimbi afara. Sa te cojesti de pielea moarta ca un sarpe intelept si sa fugi, sa fugi unde-oi vedea cu ochii. Oriunde, numai sa fie departe.

Cum a inceput totul

Daca stau bine sa ma gandesc, cred ca nu era week-end pe care sa-l petrecem in oras, asta timp de cativa ani de zile. Orasul insemna pe atunci facultatea, biblioteca, Cismigiul uneori si vecerniile de la Biserica Rusa, intotdeauna. Orasul era oras, avea bucuriile lui, dar nu puteam concepe sa treaca saptamana fara sa lasi Gara de Nord, cu sticlele aruncate printre sine, in spate. Gura de aer furata de prin alte parti ne tinea uneori 2-3 zile, dar apoi aparea iarasi sufocarea. Dar nu plecam din principiu, nici nu aveam dorinta de a vedea locuri noi, sau vechi. Plecam pur si simplu asa, ritualic.

O posibila explicatie

Povestea spusa aseara devine astfel instrumentul pentru cautarea adevaratei povesti, cheia care deschide cutiuta muzicala a memoriei. Amintirile care apar dupa scris vor fi intotdeuna altele decat amintirile despre care ai scris, desi momentul povestit este acelasi. Scopul povestii nu mai este astfel sa depeni amintirile, ci sa iti amintesti cu adevarat.

Cum a inceput totul (varianta)

Dorinta noastra de a parasi orasul nu ar fi fost atat de tulburatoare, vie, nebuneasca, daca nu ar fi avut o baza metafizica. Disconfortul fizic si estetic produs de cartierul comunist era, de fapt, un disconfort spiritual. Fuga dupa natura era fuga dupa Dumnezeu.

Insomnii la patrat (continuarea povestii)

Ce fac acolo, pe-ntuneric, gravida si cu pupilele dilatate?

Desenez planul casei, ai ghicit!!!

Great Friends (continuarea povestii)

Zile si nopti am stat si am descarcat imagini cu toate operele gaudiene, chiar si cu cele care nu mi-ar fi fost de niciun folos vreodata la constructia unei case. Daca stau bine sa ma gandesc, niciuna nu mi-ar fi fost de folos. Dar scopul meu declarat era altul: sa vad, sa absorb, sa ma impregnez de geniu. Sa patrund in mintea, ochiul, mana marelui artist. Sa inteleg ce inseamna o casa – o casa nu din cele patrate in care stau eu si tu, ci din cele spiralate, rasucite, coscovite ca niste pesteri scurse.

De-a v-ati ascunselea (o bucla temporala)

Spre sfarsitul celei de-a treia sarcini, am simtit ca am ajuns la limita. Trebuie sa ne mutam, i-am spus sotului, cum o sa incapem cu totii intr-un apartament de 2 camere? O fi terminat prietenul dezmembrarea? Nu inca, zice el, a fost ocupat cu altele, el nici nu se grabeste, de fapt, noi suntem aia disperati. Gata, zic eu, vindem apartamentul si luam unul mai mare, langa un parc, asta e cea mai buna solutie pentru moment. Am stat eu azi-noapte si am vazut ce preturi sunt, ne putem permite, hai sa ne grabim, pana nu nasc! Nici nu ma gandesc sa ne mutam iar la bloc, zice el. Asta inseamna ca vom amana casa cu zece ani.

Nepotrivire de caractere (continuarea povestii)

Zona era frumoasa, numai ca vederea casei de departe nu m-a incantat prea tare. Desigur, stilul brancovenesc era idealul, dar eu aflasem intre timp ca idealurile sunt pentru visat, iar casele, pentru locuit. Totusi, ce vedeam din poarta era un desen tremurat de copil de 4 ani, care nu stie bine sa tina un pix in mana. Ma mai urmarea si stafia lui Paleologu, cu obsesiile lui estetice, cu tot.

Aproape departe (continuarea povestii)

Cu o zi inainte de a semna precontractul, ne-am gandit sa o revedem. Pe drum, ce idee-mi vine? Ce-ar fi sa o vada si un specialist, mai ales ca auzisem mai demult niste povesti horror cu arhitecti care, in ultimul moment, descopera vicii de structura invizibile unui ochi profan. Si, cum aveam un arhitect printre cunoscuti, l-am si sunat, dar, nu stiu din ce motiv, nu ne-a raspuns atunci la telefon.

Impotriva ghiciturilor in stele si cafele

Sa fi stiut ce ma asteapta, asta sigur ma lasa cu ochii goi si buza cazuta, lacrimi neuscate si muci nestersi. Pentru ca visele mele nu sunt pe termen lung, nu bat mai mult de 3 saptamani, iar cu eforturi intense, 2 luni. Si am avut intotdeauna convingerea ca ne vom muta imediat, sau vom incepe constructia unei case in cel mai scurt timp posibil… deoarece ne grabeam. Restul intrebarilor (de genul: aveti banii necesari) erau absurde, pentru ca intrau in detalii inutile.

Paradigma lui deja-vu (continuarea povestii)

Dupa inca o ora de discutii la telefon, ma culc, ostenita. La 4 dimineata il trezesc pe sot: Nu o luam! Nu se poate sa o luam! Sunt toti banii nostri, nu-i putem arunca aiurea! Mai cautam, daca am gasit-o pe asta, sigur mai sunt si altele…

Alte ore de discutii. Obositi, chinuiti, storsi, clacati in picioare. Totul, in numai o zi. Astazi ar fi trebuit sa semnam precontractul. Ridicole filmele americane…

Hârburi de nădejde (continuarea poveştii)

Din caramida, noua, cu beci si garaj, sobe si un placut miros de busuioc, cu nuc in curte si vita de vie, in fata noastra prindea sa se infiripe conturul unei palpabile mutari. Copiii alergau deja prin curte, imposibil de bagat iarasi in lesa de oraseni. Cu unghiile aproape infipte in zid, nu ma vedeam plecata de acolo.

Schimb de vise (continuarea poveştii)

Prin fata ochilor imi curgeau toate planurile casei asa cum mi-o dorisem si-o visasem ani la rand, cu pridvor si arcade, cu terasa spatioasa si loc umbrit pentru biblioteca. Realitatea, prea saraca, palea si-si pierdea gustul in fata irealului geneors si inconsistent.

Va urma…


Prima lună la ţară

casuta

Prima intalnire

Ma uitam fara a reusi sa ma opresc la iarba unduind in ploaie. Era ceva atat de ancestral, bland si duios, ca un cantec de leagan cantat de o mama in visul unui copil orfan.

Asezata pe jos, pe parchetul prafuit, incercam sa ma simt acasa. Oranduiam mental lucrurile personale intr-un spatiu in care ma trezisem intrata pe furis. Ca si cum stai si bati la o usa ani si ani, dupa care, cu un scartait, usa se deschide singura. Intri si gasesti o cutie de scrisori plina, pe masa. Te uiti si tresari. Toate scrisorile erau pe numele tau. Erai acasa.

Calul alb

Un cal alb, alergand prin ploaie, pe contrasens, printre masini, cu picioarele din fata legate.

Primii pasi

Cand in sfarist am pus piciorul in casa noastra, in ziua in care am primit cheile, ne-am speriat amandoi, desi nu am vrut sa se vada. Totul era pustiu, pe jos ramasesera urmele incaltarilor ude ale hamalilor tocmiti sa duca mobila fostilor proprietari. Mai era si praf, mizerie straina, iar afara ploua oblic, alternativ cu soare. Camera pentru dressing se dovedea inutilizabila, din cauza inclinarii mansardei. Paturile supraetajate ale copiilor pareau ca nu incap niciunde. Gaini cotcodaceau, avioane treceau, iar noi, in centrul acestui nou univers, incercand sa facem ordine. Intorsi pe seara in oras, ne-am oprit in primul KFC care ne-a iesit in cale. Buricul targului parea mai frumos ca niciodata. Liniste. Lume in vacanta. Imi numaram pasii pe trotuar de parca erau ultimii mei pasi risipiti pe ultimul trotuar din lume. Si, mai ales, ma simteam acasa alaturi de oamenii astia familiari, pe care nu-i mai vazusem in viata mea.

Cerul de joi

(o fotografie din prima dimineata in care ne-am trezit in casa noua)

Cerul de azi-noapte

Azi noapte, pe la 2, m-am trezit sa beau apa si am cautat din obisnuinta luna pe cer. La bloc o vedeam intotdeauna intr-un loc anume de pe geam, aici nu mai era acolo. Probabil geamul era de vina. Uimita, am inceput sa scormonesc in noapte cu privirea mea mioapa. Si brusc am amutit. O tacere totala, coplesitoare, ma invadase. Nici un gand nu-si mai tarsea bocancii prin mine. Calea Lactee, de o frumusete rara, ca o muzica ivita din senin. Era un Bach vizual, cantat fara clape.

Un simbol al dragostei

– Este cel mai bun raport calitate-pret! ma asigura el, incantat.

Eu ma uitam cum arata pusa in spatele canapelei, vazand cum cad in falduri cele 2 saptamani de munca de amenajare, pe care o singura lampa ieftina, cu un clic, le detona zambind. Problema cea mare era ca sotului ii placea, iar cu sotul se aliase si mama, pentru care ieftinul face parte din categoria frumosului extrem. Eu ma dadeam din colt in colt, cu acelasi zambet inghetat penibil peste dinti.

De ce sa nu dormi noptile

Daca deschizi fereastra, auzi greierele. Apoi, peste cateva clipe, cand urechea se ascute, iti dai seama ca nu e doar un greiere, ci sunt sute de mii de greieri. Unul este doar cel de langa geamul tau, pe care-l auzi “in prim-plan”. Sutele de mii sunt fundalul sonor care, din neatentie, poate fi confundat cu linistea.

Doar cand te pui in pat, cu geamul deschis, si nu adormi imediat, ii auzi pe toti, pana la ultimul. Cantecul lor seamana cel mai bine cu un val de mare. Se aude undeva departe, apoi creste suav in intensitate si ajunge sa se sparga de varfurile degetelor tale ude care preiau vibratiile ca niste coarde. Senzatia este desavarsita si insatiabila. Auzul devenit vaz priveste valurile sonore in care niciunul din protagonisti nu greseste vreo intrare. Patul, pe aceste valuri, se leagana ca o barca dintr-o poveste din copilarie si cazi intr-un somn intrauterin, regenerant, vesnic.

Ce fel de…?

Mi-am dat seama ca privighetoarea, cu stiinta sau cu nestiinta, nu canta pur si simplu, asa, cum cantam noi cand fredonam cate ceva. Nici din preaplinul inimii, nici de fercirie sau amar. Nici din placere proprie, nici din vanitate. Am inteles ca ea, de fapt, raspunde tuturor acordurilor din natura: greierilor, vantului, frunzelor, ierbii care creste. De asta fiecare tril e diferit, e unic, e surprinzator. Mereu si mereu, ceva se schimba in lume, iar ea, senisibila, raspunde zgomotelor din jur cu acorduri care le transforma pe toate, greieri, copaci, iarba, in muzica. Am inteles cu durere si cu cutremur ca, de fapt, totul este muzica. Ca totul, totul in jurul nostru canta. Ca orice respiratie, orice trosnet, orice lacrima care curge fac parte din marea simfonie universala, la care participam cu totii, dar nu o auzim niciodata. Mi-am amintit tot atunci cuvintele Parintelui Arsenie despre armonia in care Dumnezeu a creat lumea si pe om. Ca Dumnezeu a creat lumea ca armonie, iar noi trebuie sa ne miscam, ideal, fara dezacorduri.

Interiorul

(fotografii cu primul stadiu de amenajare al casei. intre timp s-au mai schimbat cateva detalii, dar atunci, asa a fost…)

108 comentarii leave one →
  1. Noiembrie 13, 2008 3:06 pm

    poza de mai sus faina.

  2. viorica permalink
    Decembrie 24, 2008 4:03 am

    Citindu-te am avut impresia ca cineva a scris in locul meu .O asemanare uimitoare cu mutatul la tara .Si eu m-am mutat la tara .

  3. viatalatara permalink
    Decembrie 24, 2008 4:18 pm

    ma bucur, mi-ar placea sa imi povestesti mai mult 🙂

  4. mirela permalink
    Ianuarie 19, 2009 3:47 am

    si eu mi-am luat o casa la tara ,sa vedem cand o sa fie marea debarcare,abia astept,mirosurile,verdele,pasarile ,raul,oamenii,si imensa energie a locului drag care ma incarca enorm ,eu cand ajung acolo strig ET home eT home…

  5. hime permalink
    Ianuarie 20, 2009 12:55 pm

    ce frumos…in sfarsit aer curat !!!!

  6. valentina permalink
    Ianuarie 28, 2009 3:31 pm

    F frumos articolul.Ma intereseaza si pe mine treaba asta cu mutatul la tara…as vrea detalii daca se poate …noi suntem o familie tanara cu un copil…mi-ar place s atraiesc la tara dar intrebare amare este ..DIN CE TRAIESTI LA TARA? asta e problema mea…hai ca io pot preda la o scoala dar sotul..ma org chiar astept detaii d ela voi cei ce v-ati mutat.

  7. viatalatara permalink
    Ianuarie 28, 2009 3:35 pm

    Nu e doar un articol, e o suita de fragmente din povestea intreaga. Trebuie sa dai clic pe fiecare link pentru a citi totul.

    Despre noi, afla ca nu suntem foarte departe de Bucuresti, deci, desi traim la sat, nu ducem o viata autentica de tarani 🙂

    Dar, ca sa nu fii dezamagita, vezi asta: https://viatalatara.wordpress.com/2009/01/07/cum-sa-alegi-libertatea/

  8. Februarie 3, 2009 4:42 pm

    la a 3a sarcina ai gasit casa perfecta la tara?…ooo, mai am asha mult de asteptat…
    Sunt abia la primul cupil+vreo 20 schite cu proiect de casa (din prima sarcina). Are 9 luni. 9 luni de cand sunteti si voi la casa voastra. Undeva e si casa noastra….

  9. viatalatara permalink
    Februarie 3, 2009 6:54 pm

    ei, la a treia sarcina! la 1 an dupa ce l-am nascut pe al treilea! dar nu e o regula generala. noi oricum suntem destul de tineri. aveam 30 de ani cand ne-am mutat…

    cred ca mai degraba varsta e un factor-cheie, pentru ca atunci cand esti tanar, nu ai nici foarte multi bani… e drept ca factorul accelerator il reprezinta, cum am scris de atatea ori, disperarea, care poate fi augmentata de numarul de persoane pe metru patrat dintr-un apartament de bloc. deci si numarul de sarcini poate spune cate ceva…

  10. Adri permalink
    Februarie 8, 2009 11:54 pm

    Buna seara!

    Am primit adresa de site de la o prietena, prietena convinsa fiind de faptul ca ma va ajuta mult si ca, intr-o oarecare masura, ma voi regasi in cele asternute mai sus…
    Suntem si noi o familie cu trei copii care ne-am mutat de curand la tara. Venim dintr-un oras mare, Timisoara, retragandu-ne intr-un sat cu nu mai mult de 80 de „fumuri”, in inima Ardealului… Bunicii sotului meu sunt din sat, parintii lui, el, au crescut aici…eu, crescuta intre betoane, timisoreanca get-beget…cu trei copii… la tara…
    N-am apucat sa citesc tot, deh, datoria ma cheama, dar promit ca voi parcurge si celelalte scrieri „homemade” care merg la „soul”.

    O seara buna!
    Adriana

  11. viatalatara permalink
    Februarie 9, 2009 10:18 am

    Buna, Adriana!

    Ma bucur tare sa vad ca sunt mai multe familii in situatia noastra. Ar fi frumos daca am face un grup de discutii in care sa ne povestim experientele, asa cum am incercat sa o fac aici. Poate dam mai mult curaj celor care inca sovaie…

  12. Adri permalink
    Februarie 9, 2009 6:45 pm

    Mie mi-a fost greu la inceput pentru ca tot ce aveam la oras, utilitatile de baza necesare unei familii, aici lipseau… ca, deh, era o casa de tara si eram la tara… WC-ul in gradina, nici macar in curte, rufele copiilor le spalam cu mana si stim cu totii cat de greu e cand ai trei copii sub 4 ani… Dar, Dumnezeu cu mila! Au fost foarte multe incercari la inceput si sunt si acum… spuneam ca asa cum altii merg in nu stiu care statiuni la cure de dezintoxicare, retragandu-ne la tara, facem cure de despatimire… Caci suntem noi de noi, noi cu noi…incercand sa crestem copiii frumos, in cel mai pur sens, incercand sa ne crestem pe noi in fata lui Dumnezeu si cu Dumnezeu. Aici micile minuni zilnice se vad cu ochiul liber…

  13. viatalatara permalink
    Februarie 10, 2009 6:24 pm

    Voi sunteti niste adevarati tarani. Noi facem trecerea asta mai lent. Deja visam la o casuta pe niste coclauri, fara curent, cu wc in curte. Incercam sa vizitam cat de curand o zona rupta de lume, unde oamenii traiesc de cand se stiu asa. Este adevarat, nu suntem obisnuiti, dar asta e adevarata rupere… Aici nu suntem decat niste oraseni in vacanta (nu ca n-ar fi minunat 🙂 )

  14. Adri permalink
    Februarie 10, 2009 7:46 pm

    Bucuriile, parca, au aici alta intensitate… Bucuriile aici sunt adevarate… Azi, spre exemplu, am facut pentru prima data paine in ler (cuptorul de la soba) si a iesit. Ce bucurie! Poate suna ciudat, naiv chiar, dar ideea e ca statul la tara ne demonstreaza fiecaruia in parte ca putem face chiar si cele mai banale lucruri, singuri, fara a mai da castig de cauza comoditatii… Cred, in fond, ca aici vom ajunge cu totii in vremurile de pe urma… Sa reinvatam sa ne gospodarim singuri si fiecare din familie sa isi redescopere rolul…

  15. Februarie 16, 2009 6:33 pm

    Doamne ajuta!

    Suna bine. Si se simte si mai bine: am facut si noi pasul asta acum un an si jumatate. Greu, dar extraordinar de folositor duhovniceste, ca incercare. Minunat si pentru copii, fireste.
    Acum caut un tutore ortodox pentru copii mei, care sa se mute cu noi acolo. Poate izbutim sa gasim pe cineva 🙂

    Bucurati-va!

  16. viorica permalink
    Februarie 16, 2009 10:22 pm

    Si noi ne-am mutat la tara .Prima data nu mi-a placut dar acum m-am obisnuit si chiar imi place In primii ani taiam cite 3 porci pe an .Am incercat sa cresc tot felul de pasari .Mi-am facut in curte afumatoare ,unde afum de la porc pina la pestii .Este frumoasa viata la tara .Ma bucur ca m-am obisnuit dupa 40 de ani de oras .Acum cu criza economica este chiar binevenita „viata la tara”.

  17. viatalatara permalink
    Februarie 17, 2009 12:21 am

    🙂 Deja inghit in sec 🙂 Noi nu avem inca animale de mancat. Am avut doi iepuri, dar ne-a fost mila sa-i taiem. Probabil vom lua gaini, sa mancam oua… A fost abia primul an, abia ne-am dezmeticit… de acum incepem tarania adevarata! Sper!

  18. viorica permalink
    Februarie 17, 2009 1:23 am

    Va cred .Eu traiesc in USA

  19. Ala permalink
    Februarie 23, 2009 8:13 pm

    Deci viata la tara… frumoase aminitiri trecuta-m prin minte. Eu o sa pun problema in felul urmator si as dori foarte mult un raspuns. Se spune ca un vremurile din urma oamenii vor fi nevoiti sa mearga in munti, deci cred ca este cazul acum… si as face asta daca nu ar fi cateva intrebari care nu am cui sa le dau:
    1. Daca mergi sa cumperi o casuta sau o bucata de pamant, oricum tebuie sa platesti impozit, iar in momentul cand o sa refuzam cip-urile nu vom putea plati, astfel statul va avea motiv sa-ti ia si casa de la tara.
    2. Sunt din republica Moldova, astfel eu nu am acces la munte, fiindca redobandarea cetateniei se pare ca numai adevaratilor romani nu este predestinata. Totusi ca sa ajung in Muntii Romaniei, care ar fi solutia?
    Va rog mult scrieti-mi.

  20. Februarie 24, 2009 1:09 pm

    draga Ala,

    de unde stii ca traim vremurile din urma?!…

    😦

  21. DENIS permalink
    Martie 2, 2009 11:59 pm

    si noi neam mutat la tara si sint in al noulea cer de fericire prin simplu fapt ca casa este facuta de mine si de sotia mea si nu am apelat la parinti.in al doilea rind daca esti sanatos poti face naveta pentru a munci.viata la tara este SUPERRRRRRR mai ales vara .aer curat,liniste,vecini respectosi ”unii”,in rest numai laude am stat si am crescut la oras timp de 34 ani si acum sint super multumit ca stau linistit si am alaturi familia mea sotia si fetita .

  22. Martie 4, 2009 1:53 pm

    draga Denis, ma bucur sa aud ca suntem mai multi care au lasat ciubotele pentru talpi goale 🙂 cum v-ati facut singuri casa? chiar sunt curioasa. din ce material?

    multumesc!

  23. roxana permalink
    Martie 29, 2009 2:00 am

    Slava Domnului ca ne gasim unii pe altii!

    Noi la fel, ne-am mutat la tara, o tara mai in apropierea Timisorii dar pt mine, apartamentista si betonista de cand ma stiu, cu alergie si plansete si amintiri cel putin neplacute de la bunica mea de la tara, e TARA. Si tot tri copii.

    A treia oara gravida a fost si la noi apogeul… asa nu se mai poate, chirie 3 camere, dar proprietarul voia sa vanda. Iar sa ma mut. De data asta doar definitiv. Asa am zis de vreo 3 ori pana atunci. Din colt in colt si din banca in banca am fi scos cumva banii. Pe… un apartament. Da pana am vazut ca voiam unu mai fain , macar nu la etajul 4 pe partea cu soare cum am stat in ultimele 3 locatii, au mai crescut preturile si au mai crescut preturile…

    Eu: il cumparam pe asta in care stam , o fi semidecomandat, dar locuim deja aici, lunile trec, burta mea creste, e aici un parc, o scoala, spitalul la care lucrez si gradinita destul de aproape, merge. Mai negociem la pret da oricum il luam pe asta indiferent cat ne cere. Nici planul meu de viata nu bate mai mult de 3 saptamani, maxim maximorum juma de an, asa de principiu…

    Sotul: idealuri, estetica, vise, sa urmaresti un ideal, planuri de case vazute, vizitate, ale altora, bani imprumutati, mult teren in jur, muncim ca robii 3 vieti… El se sufoca la bloc 9unde a crescut), gvor fi 3 copii si multe lucruri, etc. Prea mult pt mine.

    In deznadejdea dilemei: solutia salvatoare: cunostinta unei prietene face case, vedem una, dar ce ne-a cucerit 9si pe mine) a fost casa lor si curtea si racoarea din curte si copiii lor alergand pe acolo. O luam : varianta cea mai rapida, deh ne grabeam, un proiect aprobat, cea mai mica din cele care le construia atunci, mai taiem din idealuri estetice, orientare est vest, structura de lemn. Nu mai conteaza casa noastra. Barbatu-miu promite ca din maternitate acolo merg.

    Si am reusit….dupa mai un an.

    Si inca o mutare intr-o chirie provizorie.

    Si barbatu-miu lucrand prin strainateti ca deh…de-acum 3 vieti tot platim.

    Si s-au mai spart tevi, si s-a infundat canalizarea, si ne-a lasat omul de trabuia sa sape santul.

    Te mai uiti, acum scriu de aici, din camera numita birou, care are cel mai mare grad de finisare din casa , laolalta cu camera fetelor, inclusiv perdele de 2 saptamani. Ne-am mutat din toamna. Ne simtim demult acasa. Copiilor le este minunat.

    Dar la inceputul mutarii, ziduri reci, goale, multe cutii, copiii printre picioare, multa mizerie.

    A trecut, acum am pus flori in curte, in casa, avem si un caine cam neascultator, e foarte bine. Nu ma imaginez ca fiind altundeva. a meritat.

    Avem timp, mai mult timp, citim ,desenam, gatim, decupam, povestim, mergem prin diverse locuri, avem la vecini oi, vaci, porci (de care fetele mele s-au speriat nespus la inceput), stam in curte, inventam si ne iubim.

    Ma bucur ca v-am gasit, imi place site-ul , l-am citit partial. Si lista de lecturi pt copii fff folositoare. Poate conceepeti si pt varsta scolara, toate la timpul lor.

    Doamne ajuta!

    In deznadejdea dilemei

  24. Martie 29, 2009 3:07 pm

    Draga Roxana,

    mi-ai facut o bucurie mare cu povestea ta 🙂 multe similitudini cu noi, inclusiv casa, tot de lemn 🙂 sa nu-mi spui ca nu aveti nici tv hihihi mai astept sa-mi scrii!

  25. irina permalink
    Aprilie 7, 2009 9:05 pm

    si eu mi-as dori sa traiesc la tara… asa cum mi-am petrecut copilaria, mai aproape de natura, mai aproape de Dumnezeu… tot ce-mi lipseste, insa, este cineva care sa aiba acelasi ideal… si daca l-as gasi sunt gata sa-i cresc copiii… la tara, evident… si sa las in urma masterate, burse in strainatate, civilizatie…

    numai bine,
    irina

  26. Aprilie 8, 2009 8:16 am

    Irina, asa sa-ti ajute Dumnezeu 🙂

  27. mihaela permalink
    Mai 11, 2009 3:20 pm

    da… pentru mine a fost o revelatie acest blog… am trait la oras, traiesc in continuare in doua camere, cu chirie , cu doi copii mici, si ne luptam sa ne luam un apartament , tot cu doua camere..dar acum cred ca facem o mare greseala daca ramanem la bloc… ii voi spune sotului meu sa ne mutam la tara… si cred ca va fi de acord… si sper sa reusim cat mai curand… 🙂

  28. Mai 11, 2009 3:38 pm

    Dumnezeu sa va ajute sa faceti alegerea cea buna! 🙂

  29. Steliana permalink
    Mai 11, 2009 3:47 pm

    Va admir si va felicit pentru alegerea facuta! Generatia mea a migrat la oras si acum, catre apusul vietii facem ce facem si „tragem” iarasi catre locurile natale…Dar voi, tineri fiind,ati facut o alegere deosebita gandindu-va la copiii vostri , dar si la voi! Felicitari pentru interviul de pe „hotmews”!!

  30. nukus permalink
    Mai 11, 2009 4:53 pm

    Tre’ sa fii inconstient sa ai 3 copii si sa renuntzi la un job. Care oricum il facea de acasa.
    E un nonsens sa zici ca a renuntat la job ca sa fie cu copiii, cand jobul tau era de acasa. Pai ce, se inchidea in camera cand lucra?

    A stat din indemnizatia de la stat din 2 in 2 ani .. si s-a mutat pe banii lui barbatasu la o „tzara” cu gaz si restul utilitatilor.
    Nu stiu ce e cu poza aia dar articolul gasit in alta parte include niste precizari legate de utilitatile din zona pe care nu le vad aici.

    Nu stiu ce om normal la cap (povestea cu calul alb pe campii.. hmmm… e frumoasa nu-i asa?) da kick la job pe o situatie de criza. Ar trebui sa ne spuna tanti cum de a facut imprudentza? Probabil au un biznis al familiei de care nu spune.. de ce sa ascunda partea materiala?

    Si eu vreau sa numar stelele.. sa pescuiesc.. dar nu imi permit asta acum. Chiar daca mi-as permite ar fi culmea sa munceasca doar nevastamea ca eu sa frec menta sa fac mancare.. De fapt nici mancare nu stie sa faca (nu ma contraziceti.. scrie in articol).

    Sorry… dar viata inseamna si romantism si o parte realista. Aici e doar romantismul pe care il vizam cu totii. E ca in pozele alea cu femei .. pentru care tre’ sa platesti scump fiecare minut de placere.

    Imi pare rau. eu nu voi renunta niciodata la serviciu cu 3 copii. Nici cand o sa castig la loto. Nu pot sta degeaba.

  31. Mai 11, 2009 6:24 pm

    Nukus, trecem peste superioritatea si impolitetea cu care mi te adresezi. Dar vreau sa te fac atent asupra unui lucru. Poate nu am accentuat suficient de bine in interviu, dar iata, iti raspund personal: incercam sa reducem consumul cat de mult, tocmai pentru ca suntem in cautarea libertatii despre care am vorbit.

    Atunci cand esti dependent de foarte multe lucruri, esti mai putin liber. Exact invers decat am fost invatati sa credem. In reclame ni se spune ca libertatea se castiga prin bani. In interviu am incercat sa ofer un alt punct de vedere, indreptat mai putin asupra valorilor materiale, cat mai ales asupra celor sufletesti. Nu investesc intr-o masina, de aceea am renuntat la job. Ci in copiii mei. De aceea am renuntat la job.

    Poate am fost mai clara de asta data.

    Daca vrei cu adevarat (subliniez: cu adevarat) sa numeri stelele, si nu iti doresti nimic altceva in plus, atunci cred ca esti liber s-o faci. Chiar din seara asta.

    Succes!

  32. Mai 11, 2009 11:57 pm

    Felicitari, pentru mai multe lucruri, dar in special pentru ca ati facut un pas intr-o directie opusa turmei becalizate, otevizate, mcdonaldizate, nokiazate, si alte cele…
    Cei care au comentat aiurea pe marginea articolului din hotnews, si chiar aici, „la tine acasa”, ma gandesc doar ca sunt niste speriati. Ceva i-a facut sa puna mana pe tastatura si sa inceapa sa scrie impotriva voastra (ridicol de fapt, intrucat libertatea voastra nu ingradeste cu nimic libertatea lor). Ce i-a facut? eu zic ca frica, dar frica aceea pe care nici un suflet si nici o inima nu vrea sa recunoasca ca e acolo, ci o impinge mereu mereu tot mai jos, in adanc…iar frica se duce jos, la radacina omului, si il otraveste din adanc…si uite asa avem niste exemplare ca nukus de mai sus, care nu-si da seama ca interviul tau nu ii este dedicat. Interviul, blogul, e dedicat celor care mai au sanse si care vor altceva.
    Pentru restul…Dumnezeu cu mila !

  33. Mai 12, 2009 8:38 am

    Trebuie sa recunosc, dupa o zi de la aparitia interviului, ca ma asteptam la reactii mult mai dure 😀 Chiar e o bucurie mare si o mirare si mai mare sa vad ca suntem multi care gandim asa, multi care au facut deja pasul asta… sau, daca nu l-au facut inca, macar inteleg despre ce a fost vorba in discutie.

    Credeam ca m-am taranizat de tot…

    🙂

  34. Flo permalink
    Mai 12, 2009 12:28 pm

    L-am gasit acum. Blogul. Multumire prietenului meu,care nu ma lasa in ignoranta de import. Sunt la mii de kilometri distanta de tara, de pamantul meu pe care visez sa fac o casa. De Dumnezeu.

    Visul meu in oglinda, spaime si intrebari incluse.

    Abia te-am gasit. Vreau sa citesc pana la capat.Sa numar stelele.

    Nimic nu e intamplator pe lumea asta

    Multumesc!

  35. Silviu permalink
    Mai 12, 2009 2:28 pm

    Avem si noi o casuta pe Valea Doftanei, a bunicilor sotiei, in care visez sa ne mutam cat mai curand. Problema e ca nu ai sanse de servici in zona si ne multumim cu cate o evadare din Brasov in fiecare vineri pana duminica. Si bebe rade mai mult de cand a fost la tara si mai sociabil. Si noi suntem din ce in ce mai satui de oras si de „traditiile” lui.

  36. Printz permalink
    Mai 12, 2009 3:50 pm

    Felicitari pentru blog. Trebuie sa iti marturisesc ca am parasit si noi „pitorescul” Bucuresti pentru o casuta la Branesti, undeva la 20 km distanta. Am vrut sa ne rupem de frumosul oras dar doua motive ne-au impiedicat: 1. Scoala baiatului nostru (este in clasa a 4-a); 2. Joburile noastre. Motiv pentru care am pastrat apartamentul pe care il aveam si unde ne mai retragem cateodata, de dragul vremurilor apuse :-).
    Casuta? Am incercat sa nu intram foarte brutal in arhitectura ei (construita undeva prin anii 60) ,dar, in acelasi timp, sa o adaptam nevoilor actuale.
    In rest, ce conteaza mai mult decat zambetul copilului care alearga dimineata prin iarba umeda in picioarele goale incercand sa prinda mita care nu vrea sa vina la farfuria ei? Si mai sunt multe de povestit.
    Viata la tara inseamna, in fiecare zi, descoperirea lucrurilor simple dar care produc atat de multa bucurie…

  37. Madalina permalink
    Mai 12, 2009 4:21 pm

    Buna ziua!
    Si eu am descoperit blogul datorita HotNews (multam fain, de altfel). Bine, adiacent am descoperit si comentariile „acide” ale unora, care cu siguranta n-au inteles nimic. Deci Anca draga, felicitari in primul rând pentru curaj si reusita, iar despre comentariile deplasate, stai linistita, cei care au inteles mesajul tau iti vor scrie cu siguranta pe blog, ca si mine, nu vad de ce as fi eu o exceptie.
    Si eu, impreuna cu sotul si fara copii deocamdata, suntem momentan la vreo 3 000 de km de „acasa” adica de … Bucuresti! 😉
    Si noi visam aici la o casa la tara, poate intr-o buna zi si in tara, pe la pensie asa :-); deocamdata am cumparat un apartament aici in oras, ca sa avem o baza pentru urmatorul pas, care va fi „casuta noastra”.
    Eu am o „frica” de aceasta viata la tara, nu ma vad facând acest pas foarte curând, de aceea admir curajul vostru. Stam intr-un oras de provincie cum s-ar spune, si venind din Bucuresti, mi s-a parut aici (al 5lea oras din franta), fiind „la tara”. Nu mi-e rusine sa recunosc, asa am simtit, cu toate ca absolut toate vacantele de la scoala, le-am petrecut la bunici la tara, la 60 km de Bucuresti. Si pot spune ca si mie mi-e dor de „corul” de greieri care imi cânta seara când picam moarta de atâta alergat prin padurea de la marginea satului sau prin miriste. Si ce mirosuri prin gradina bunicilor, si ce bucurie când se coceau primele visine si apoi rosiile din gradina… Dar uite ca viata asta te face uneori sa pui lucrurile astea undeva intr-un sertar ca sa zic asa, si sa le scoti doar când iti aduci aminte. Sau atunci când dai peste povesti ca ale voastre… Nu stiu de ce oamenii nu mai reusesc sa faca si altceva decât sa viseze, chiar sunt unii care nu-si mai dau voie nici sa viseze. De aceea vroiam sa-ti las aceste câteva rânduri, pentru ca mi-ai permis sa mai deschid putin sertarul, si mai mult, mi-ai oferit un exemplu din acela cu „vezi, se poate”…
    Articolul de pe site m-a facut sa ma „vad” in postura voastra, peste câtiva ani, imi da curaj, ca si multora care-l citesc banuiesc. Ce bine ar fi sa ne ascultam mai mult sufletul si sa nu ne mai ascundem de propriile vise in spatele unor asa-zise valori sigure (casa-masina-job). Inteleg acum mai bine de ce curajul este o virtute. Sper sa mai urmaresc si continuarea povestirilor de la firul ierbii, ale tale si ale familiei tale. Mult curaj in continuare si numai bine va doresc.
    Si inca o data multumesc pentru mesajul transmis.

  38. adyne permalink
    Mai 14, 2009 2:37 am

    Tot prin Hotnews te-am gasit si eu. De 2 zile prind fiecare minutel liber (cand fetita doarme sau cand reusesc s-o pacalesc cu vreo jucarie) si stau la laptop citind acest blog. S-au cam adunat treburile neglijate prin casa, dar nu reusesc sa ma desprind. Parca mi-am regasit visele, povestite frumos si credibil.
    Suntem intr-alt capat de lume, asteptam al doilea bebe si punem banii deoparte .. si desenam planuri de casa pe foi cu patratele. Poate anul viitor .. poate. Ne asteapta in tara, la tara, un teren in varful unui deal. Pana atunci, parca respir aer proaspat citind aici. Multumesc!

  39. Mai 15, 2009 1:23 pm

    Aseara un prieten mi-a povestit despre viatalatara. Sar de la o pagina la alta si nu ma mai satur sa citesc…Simt mirosul de lemn proaspat taiat, mirosul amestecat al cartilor noi si vechi, simt un vanticel usor umfland perdele ce dau spre gradina/livada si aud harjoana copiilor in curte…
    Tot ce pot sa spun este ca vreau si eu, si nu de acum.
    Avem discutii de multa vreme, vrem soare, aer curat, gradina, izvor, vaca muuuu, pasarele cirip cirip si linistea de a ne bucura de cum creste copilul, siguranta ca ne pastram valorile si de a aprecia ceea ce este de fapt important in viata.
    Ma uit in jurul meu si imi dau seama ca viata in Bucuresti de fapt e doar iluzia unui trai bun. Doar ca mai am ceva drum de facut …
    As mai zice, dar mi-e ca ocup prea mult timpul celor care citesc si spatiul comentariilor cu niste ganduri ravasite.
    Oricum e minunat ce ati facut!

  40. Mai 15, 2009 3:44 pm

    Izvor mi-am dorit si eu sa-mi susure la ureche… Dar am ramas doar cu vaca muuu si pasarelele cip-cirip 🙂

  41. Mai 30, 2009 1:18 pm

    Observ cu bucurie ca sunt multi cei care aleg sa fuga din oras. Am crezut ca suntem singurii „nebuni”. Eu si sotul meu ne-am cumparat acum un an o casa la tara. Colt de rai. In decursul acestui an am simtit ca traiesc cu adevarat, ca exist. Prinsa in cutia de beton mi-era un dor sfasietor de cer. Intre timp, in satul nostru uitat au mai venit si altii.

  42. nicoleta-tm permalink
    Iunie 1, 2009 2:27 pm

    Da, dorim si noi sa ne mutam la tara, deocamdata cautam, nu ne pasa unde, daca nu gasim aproape ne dam si demisia, nu ne mai pasa, nu mai rezistam… cu agitatia aste de oras vreau sa zic, cu cheltuielile uriase si inutile… cu atatia nervi…

  43. Georgeta permalink
    Iunie 14, 2009 4:10 pm

    Imens dor de „Viata la tara”,

    Cu ochii inlacrimati am parcurs incet si cu multa rabdare
    descrierea acestor indrazneti pasi facuti de picioare scoase din ciubote,in raiul pamantesc oferit de minunata
    noastra tara, „la tara”.
    Credinta, dragostea si tineretea au invins!
    Dumnezeu sa va ocroteasca si sa va daruiasca tot ce va doriti!
    Va iubesc!
    O bunica fara nepoti, Georgeta

  44. Iunie 14, 2009 6:17 pm

    Dumnezeu sa va binecuvinteze cu nepotei! 🙂

    Va multumesc pentru mesaj…
    Anca

  45. Iulie 14, 2009 4:18 pm

    am scris cu cativa ani in urma un reportaj despre bucurestenii care s-au mutat la tara. unii nici macar nu se nascusera la tara, ci in capitala. dar au fost doua motive pentru care s-au retras in lumea satului – nevoia de aer curat si de liniste, pe de-o parte, dar si constrangerile financiare, pe de alta parte. oamenii nu mai aveau bani sa-si plateasca intretinerea, asa ca si-au vandut apartamentele de bloc, pe un pret bun la vremea aceea, si au cumparat o casa ieftina in judetul giurgiu. asa ca au impacat si capra, si varza – placerea aerului curat plus o afacere buna.

  46. antoaneta dohotariu permalink
    August 12, 2009 5:28 pm

    Buna ziua. Sunt reporter la Protv la emisiunea „Romania, te iubesc” si vreau sa fac un reportaj despre cei care au lasat nebunia orasului si s-au mutat la tara. Putem vorbi? Multumesc.

  47. August 13, 2009 9:19 am

    Multumim de invitatie, dar noi nu aparem la tv 🙂 Nu avem tv si nu subscriem la valorile promovate de tv, oricat de frumos ambalate ar fi ele.

  48. lauraisabela permalink
    August 29, 2009 2:24 am

    Prea buna doamna,
    cum sa spun altfel decat ca nutresc si eu la viata asta ca in povesti…desi nu i bine sa doresti ce este al aproapelui. Cu chiu cu vai am reusit sa cumparam un teren langa o padure de langa Bucuresti, mi e teama sa fac un credit si nici ce vinde nu am asa ca…very dificult! As fi vrut sa va rog sa mi dati un sfat sau daca aveti cum sa mi trimitetiniste proiecte casa lemn,cu ajutorul Maicii Domnului o vom lua de la 0 (eu si mama) si ne vom construia casuta din padure cu cerdac.
    Atiputea sa ma ajutati?
    Multumesc,Laura

  49. Septembrie 5, 2009 10:14 am

    Va raspund pe mail 🙂

  50. Septembrie 28, 2009 12:13 pm

    Buna ziua, si felicitari!
    As avea o intrebare.
    Cum veti face cu educatia copiilor?
    Vor merge la internat, in oras?

  51. Rombac 1-11 permalink
    Noiembrie 5, 2009 5:59 am

    De multa vreme doream sa-mi iau o casa la tara. Dorinta mea a devenit si mai acuta dupa ce am vizitat acest blog, absolut din intamplare, in imprejurari speciale: m-a enervat mult tonul unor neo-ortodocsi de verde de Paris si de Bucuresti, care acum se ocupa de Sfintii Inchisorilor. Gaseam nepotrivita prezenta lor aici. In fine, povestea a murit, ca si indispozitia mea cu privire la subiect. Blogul acesta mi-a dat gustul „marelui pas” al mutarii la tzara si al cautarii…

    Revin. Am cautat case in toate zonele montane sau nu (inclusiv Dobrogea) aflate la 200 km de Bucuresti. Un an si jumatate. Masina inmatriculata la Bucuresti este un blestem, ti se cer preturi duble, ba triple fata de „normal”, daca o vad in fata ochilor. Daca le vorbesti taranilor (nimic pejoratif in cuvantul acesta) frumos si politicos, te cred slab de minte si „galanton”, cum a spus unul dintre ei. Modelul Becali este preferat, de departe. Cred ca am vazut peste 25 de case.

    Maximul a fost atins de doua ori, cand s-a batut palma cu ei, iar „ei”, vanzatorii, au revenit, sfatuiti cred de luzeri’ de copii alcolici si someri, rataciti in orasele din preajma, si au marit spectaculos pretul.

    Asa ca draga „Viata la tara”, dragi comentatori si vizitatori ai acestui blog, eu am obosit sa mai caut. Si am incetat sa mai cred in „Romania profunda”, rurala. Iluzia s-a sfarsit. Oricum, multumesc pentru visele frumoase vandute pe Net. Macar atat.

    Paul, in eter

  52. Dana permalink
    Noiembrie 9, 2009 5:45 pm

    Buna ziua
    As vrea sa-mi dai te rog si mie adresa ta de mail daca se poate sau sa ma contacatezi tu. Noi ar trebui de la toamna sa ne mutam la tara si nu stiu cum vom face cu scoala, cu naveta. Din cate am inteles cred ca ar fi aceeasi zona unde locuiti si voi. Cateva amanunte as dori legate de scoala si gradinita.
    Eu am tot trei copii numai ca diferenta dinteri ei este mai maricica, asa ca am copii care merg la scoala dar si la gradinita.

    Multumesc

  53. rombac1-11 permalink
    Noiembrie 15, 2009 11:59 pm

    Multumesc pentru cenzura.

    Adevarul, bata-l vina, dar continui sa va citesc fara ranchiuna.

    Interesant este ca pe blogul Dv nu apar referinte la populatia reala a satelor, cea pe care o idealizeaza apostolii care studiaza in USA ai Romaniei profunde. Vecinii de la tara, cu alt cuvinte.

    Ei sunt alcoolici (sper ca scriu corect), deprimati, murdari, dusmanosi. Cum spunea, si eu caut intens o casa. Sambata am vazut una la 60 km de Bucuresti. Duminica m-am dus sa o mai vad odata. Disparusera din curte toate obiectele din metal, furate de vecinii pravoslavnici. In rest, aerul era curat si mirosea a camp.

    Paul, deceptionat

  54. Vestitor permalink
    Noiembrie 19, 2009 4:08 pm

    @rombac-11
    Constat cu dezamagire dintr-un comentariu de-al tau, ca ai ramas cu ceva suparare la adresa mea, ba chiar ca te-a marcat serios. Nu inteleg de ce e nevoie sa afle toata lumea de asta.
    E destul de neplacut sa citesc ca eu te-am deranjat chipurile, facind afirmatii incorecte politic si „scandaloase” despre idealurile sau practicile bune(fara ghilimele) legionare(vezi chiar sfintii inchisorilor), pe un post despre sfintii inchisorilor, unde tu „laudai” autorul blogului, cu etichete de pashunism si legionarism.

    Apropo de ultimul tau post, iata un citat in acelasi ton, de la mult iubitul nostru „Patapie-viciul” : „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei, o umbră fără schelet, o inimă ca un cur”.

    Fara indoiala ca multe din „initiatvele” comuniste si nu mi-e rusine nici cu cele recente, globaliste, au reusit, completindu-se unele pe alte chiar, sa dezradacineze complet orice urma de taran sau roman autentic, idealizat de „strainii” si „marginalii” din USA. Asta nu inseamna ca au disparut totusi, ci doar ca sint mai greu de gasit. Daca nu, atunci chiar se straduiesc ei sa se ascunda si se feresc, dintr-un usor de inteles bun simt si chiar intelepciune.
    Romanul nu se mai arata oricui si oamenii adevarati nu prea ii gasesti pe ulitele satelor, unde bat drumul toti alcolicii si cei care vor sa se afle in treaba sau cine stie ce aspru judecator al autenticului de la urbea cea mare.
    Este mult prea usor sa tragem concluzii, din pozitia noastra „infailibila” de urbanizati investiti cu aplicarea judecatilor.
    Taranul autentic nu trebuie cautat, ci trebuie intrupat. Vrei sa gasesti un roman autentic, prefa-te pe tine insuti in asa ceva, fii exemplu si altora si astfel gasesti ce ai cautat. Asta spun marginalii din SUA, care scapati de ingineria sociala si mizeria sustinuta elitist si politic aici, prin indobitocire sustinuta(aratindu-ne mereu cit de manelisti, penibili, inculti, fundamentalisti, pasunisti sau hoti sintem), ne face mai putin capabili sa ne incordam in directia cuvenita.

    E adevarat ca multi se incumetau sa faca analize aspre ale romanului, dar spre lauda lor, aveau si propuneri si exemplu personal, fie ca se numeau Eminescu, Mircea Vulcanescu sau altii. Vrei taran autentic reda-i tu calea spre „ideal”, dar nu cu prejudecati ziaristice si poze de la muzeul taranului in cap, ci cu propria lucrare.

    Repte ca nu am nimic cu persoana dumnitale, dar nu pot renunta la simtul critic, si sa cultiv o falsa si ipocrita politete. Ideile sau realitatile se bat, dar oamenii sa ramina in buna intelegere.

    @Viata la tara
    Ma bucur ca toate sint bune la voi si sa va ajute Dumnezeu in toate

  55. rombac 1-11 permalink
    Noiembrie 22, 2009 10:55 pm

    Am cumparat o casa la tara, 60 km de Bucuresti.
    Habar nu am ce-mi va rezerva viitorul, dar ma arunc cu trup si suflet in aventura.
    Multumesc blogule pentru idei si stimulente.

    Rombac 1-11

    PS: pentru @Vestitor: dragul meu, tu îti cauti calea. Foarte bine. Dar nu o face urându-i pe ceilalti si crezand ca detii adevarul absolut. Nu doresc sa poluez acest blog placut privirii si sufletului cu polemici de carton.Oricum, eu uitasem ca existi, pardon.

    România si Ortodoxia s-a umplut de Dan Purici. Am obosit, crede-ma. Mai bine mi-ai spune cum se fabrica un chirpici de calitate. Serios.

  56. Vestitor permalink
    Noiembrie 26, 2009 10:45 am

    @rombac: Eu credeam ca am gasit calea. 🙂 Adevarul nu e la mine, Adevarul este…noi nu putem decit sa il urmam sau sa zicem NU. Cind ziceam ca taranul trebuie intrupat de noi, in cautarea autenticului, eu personal ma vad departe de orice ura. Ce-i asta, hotul striga hotul?
    Nu poti acuza de ura si fanatism un nonexistent si legionar pe deasupra :D, care indeamna la cautarea „taranului” in noi insine si sa apelezi la o obligatorie smerenie, cum se cere mai nou celor care se declara crestini. Esti crestin, gura mica, coada intre picioare, ca vorba aia, crestinul intoarce si celalalt obraz nu? La martiriu, da…

    Puric, Codrescu sint persoane care fac ceva, evident cu riscurile specifice celor care se expun. Nu i-as pune la un loc cu Roncea, „elita” umanist-ecumenista sau pleava fundamentalista. Viata la tara a facut ceva…Noi ce facem?

    Ca sa raspund tot eu la intebare, ma bucur de alegerea facuta de tine. E un pas spre intruparea visarii. 🙂 Gasesti pe misiuneacasa, pe forum, un extraordinar thread despre un detinator de casa moderna de chirpici, inclusiv cu asigurare facuta, pentru astfel de constructie. Gasesti multe detalii acolo. Te-ar putea interesa indiferent de solutia constructiva, urmatoarea solutie de finisare, care mie personal mi se pare fantastica

    http://www.lanatherm.ch/fotogalerie-lehmgrundputz.htm
    http://www.baumitbayosan.com/upload/Prospekte/Viton_Lehmputz.pdf
    http://www.mein-passivhaus.net/Download/52_Lehmputze_Juni2005.pdf

  57. Aglaia permalink
    Ianuarie 20, 2010 12:17 am

    Draga Ala,ai ridicat o problema foarte serioasa,problema pe care mi=am pus=o si eu.Intr-adevar,ce faci daca refuzand cipul nu vei avea cum sa-ti platesti impozitele?

    Cred,totusi,ca va trebui sa urmam indemnul parintilor duhovnicesti de a ne muta la tara si asta mai ales pentru sanatatea copiilor nostri: la tara ii poti creste mult mai feriti de tentatiile si ispitele orasului( ma refer la droguri,anturaje pe care nu le poti controla,teribilismul adolescentului de la oras).La tara toti se cunosc intre ei,socializarea este aproape fireasca,furmurile si fitele inerente orasului sunt posibile intr-o masura mult mai mica sau chiar deloc.Si da! renuntarea la vizionarea TV.Cea mai odioasa educatie”pro”,new age,globalizanta este promovata de posturile tv; nu mai amintesc educatia facuta copiilor pentru a deveni agresivi,desfranati,inculti,prosti,etc etc.

    Cand cipurile vor fi impuse,atunci va fi timpul muceniciei: toti vor fugi unde vor apuca,fara sa ia nimic cu ei.Viata la tara,ar fi cumva pedagogia,educatia pe care omul si-ar impune-o ca sa poata supravietui atunci: fara apa curenta,fara curent,fara WC in casa,adica,exact cum traiesc marea majoritate a oamenilor de la sate.Eu asa cred ca este: lipsirea de buna voie a tuturor utilitatilor pe care le ai in mod normal la bloc.Unde mai pui si educatia asta facuta pentru a munci fizic: cultivi pamant,prasesti,traiesti efectiv fara sa cumperi de la magazinul satului nimic.Abia asta este adevarata viata la tara si totodata educatia duhovniceasca pentru a ne intari cand vor veni vremurile din urma.Sfantul Paisie Aghioritul spunea intr-=una din cartile sfintiei sale(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan-daca nu ma insel) ca Europa fiind „civilizata” nu te va obliga propriu -zis sa accepti cipul…de aceea el recomanda cu fermitate exact aceasta forma de viata,departe de oras,eventual pe langa o manastire,viata simplificata la maximum si in felul acesta sa parcurga cei trei ani si jumatate ai antihristului.Sa dea Domnul sa nu prindem noi vremurile acelea.

    Cat despre cetatenia romana,cred ca ai avea nevoie ca cineva din Romania sa te ia in spatiu,nu mai stiu cum e acum.In orice caz,daca aceasta conditie este inca valabila,contacteaza-ma pe slll236@yahoo.com pentru a discuta mai multe in acest sens.

  58. asadfgsdjfgahf permalink
    Aprilie 5, 2010 1:14 am

    M-am nascut in bucuresti, am muncit prin europa si america, acum tot ce vreau dupa ce ma intorc din india e sa ma retrag intr un satuc uitat de lume,,,,vreau sa muncesc pamantul si sa mor in natura…. omenirea aproape a uitat natura si valoarea umana .

  59. Oana permalink
    Aprilie 23, 2010 4:50 am

    Pana acuma aveam un singur site pe care il devoram in fiecare zi, de acum voi avea doua: unul despre credinta si celalalt despre visul meu din totdeauna. As vrea sa va zic ca nici nu stiu de unde vine chemarea acesta a pamantului tinand cont ca nici macar bunici la tara nu am…doar niste case ale stabunicilor vizitate impreuna cu bunicii o data pe an si asta pana sa ajung la facultate…in Bucuresti. Am plans prima luna de Bucuresti in fiecare zi. Asta pana cand,din pacate, viata haotica mi-a oferit surogatele (narcotizante, as putea spune) de care are nevoie un suflet ratacit de la calea catre Dumnezeu dar care era strabatut de o sete de ceva cu adevarat indestulator si pe care nu il gaseai intr-o viata conforma dpdv social. Cred ca as fi putut intelege disperarea viitorului pr.Serafim Rose daca as fi aflat atunci de el. (Doamne fereste sa indraznesc sa cuget asa ceva – nu ma aseman acestui sfant cu absolut nimic, nici macar in chinul sufletesc, al meu fiind cel al unui suflet mic care nu ar fi avut niciodata curajul asumarii unor caderi abisale. Dar cred ca exista o inclinatie, chiar o predispozitie(la mine mostenita) catre zbucium interior a unora, mai mult decat la alte suflete mai asezate.) Salvarea a venit insa destul de repede, mai intai mai usor de digerat, sub forma unui om care sa ma echilibreze (nu ca ar fi el insusi echilibrat insa asa a randuit Dumnezeu ca sa ne echilibram unul pe celalalt – el mie nechibzuinta, eu lui exagerarea in chibzuinta), apoi in forma mai tare, printr-o viata randuita in Dumnezeu, pe cat posibil unui om pe care nu l-a scos Dumnezeu inca decat putin din mreajele acestei lumi inselatoare. Problema e ca lucrurile s-au complicat, si o data cu prima salvare a venit, la pachet, si o situatie fara iesire. Cum sa fac sa scot Bucurestiul dintr-un bucurestean si alergarea dupa masterate prin strainatate si doctorate dintr-un om care vede in ele singura cale? Nu vad inca solutie..sper doar ca Domnul sa lucreze El insusi la inima si sa coboare in ea dorul de liniste si regasire si de reintrarea in matca a sufletului lui. Cat despre mine, traiesc paralel intr-o casuta de 2 camere, fara etaj, cu pamant de lucrat langa si fara gard – sa se continue firesc cu intinderea campului, marginit de padure si de pietroaiele muntilor. Singura nu pot sa stau nici intr-un furnicar urban insa daca as avea alaturi un suflet care sa doreasca, m-as face si padurar( ;)) )
    Sper sa ajung si eu in situatia dvs. candva.
    Drept multumire pentru ca ati impartasit din bucuriile dvs. dand asfel ocazia altora sa se bucure va trimit o bombonica(asa cum ar fi numit-o pr. Paisie Aghioratul) muzicala:http://www.youtube.com/watch?v=bS9TnQqPKD0 Sigur e a nenumarata oara cand o auziti insa as vrea sa raspund cu ceva la fel de frumos precum cele ce am gasit pe acest blog.
    P.S.: Sper ca nu bruscheaza confesarea mea insa deschiderea sufleteaza pe care am gasit-o aici a deschis si sufletul meu, poate mai mult decat ar fi trebuit..dar acuma nu mai sterg, ii dau totusi drumul. Cu mult drag

  60. Dana permalink
    Iunie 13, 2010 2:25 pm

    M-am nascut la oras si visez de ceva timp sa ma mut undeva la tara.M-am bucurat cand am gasit acest site si am vazut ca mai sunt persoane au acelasi vise ca si mine….

  61. Clara permalink
    Iunie 20, 2010 11:29 am

    Si eu m-am nascut la oras si visez sa traiesc la tara. Parintii mei (stau in Bucuresti in acelasi apartament cu noi) au un teren si o casuta batraneasca la tara dar nu am curajul sa fac schimbarea desi mi-o doresc atat de mult. Avem o fetita de 1 an si 3 luni care ar sta tot timpul afara. Isi ia pantofiorii in mana si incearca sa se incalte sau se duce cu ei la usa apartamentului ca sa ne dea de inteles ca vrea afara. Sotul meu iubeste si el natura si viata la tara si ar fi dispus sa se mute dar ma intreaba mereu:”Din ce o sa traim?” Eu ii spun mereu: „O sa ne descurcam” dar adevarul e ca nu prea am solutii. Satul este la 30 km de cel mai apropiat oras si ideea de a face naveta nu prea ma incanta. As prefera sa ne desfasuram activitatea chiar acolo in sat.

  62. Septembrie 14, 2011 3:02 pm

    Va salut , si eu vreau sa ma mut la sat, dar in unul pustiu si sunt in cautare de vecini, aici dau detalii : bioperfekt.blogspot.com .

  63. Septembrie 14, 2011 3:13 pm

    Am un raspuns entru Clara :
    Cea mai buna solutie este de a avea un capital care ar acoperii intretinerea voastra pe un an , convinsi fiind ca daca trecand 10 luni de zile nu dati cu solutia va intoarceti, sunt doar 30 de km.Alti s-au dus in Australia si s-au intors , dupa care va mutati, va relaxati timp de 3 sau 4 luni fara sa va ganditi la nimic , fiti fericiti, atat . Dupa acea incepeti sa vedeti ce se poate face, va garantez ca solutiile vor aparea singure.

  64. vlad permalink
    Noiembrie 26, 2011 6:04 pm

    cum ai facut cu copii dupa ce te-ai mutat? gradinita scoala servici? faceai naveta la oras pt gardinita si servici? de cate ori pe zi?

  65. nicu permalink
    Ianuarie 20, 2012 6:24 pm

    si eu vreau sa ma mut la tara,dar acum nu gasesc ceva pe gustul meu…
    am mai stat si stiu ce sa fac ca sa traiesc bine…

  66. culae permalink
    Februarie 26, 2012 5:44 pm

    Ce sa zic,
    Crescut de mic copil la tara de la 7 luni la 7 ani ..undeva prin Vrancea deoarece parintii lucrau si locuiau la oras pot sa zic ca plangeam de fiecare data cand ma luau de acolo sa ma aduca la scoala si apoi inima mea a ramas plina si chiara cum cand imi aduc aminte imi dau lacrimile cat de frumos era si nu doar atat. Atunci cand ma aflu acolo incep sa ma simt deosebit si aerul pe care il respir ma mangaie, ma face sa tremur de fiecare data simtind o armonie si parca pamantul tot ma face sa simt ceva ceea ce numai acolo pot simti in lume.
    Problema e ca astea sunt doar vise. realitatea e cruda fratilor. Toate sunt bune pana la partea aia materiala financiara.
    Ne mutam la tara dar cu ce traim???? Vine iarna ce ne facem??
    Cine mai sta acum sa praseasca in camp vara si sa raneasca la vaci si la porci??
    Toti au plecat in italia ca e traiul mai usor.
    Si nu ar fi problema munci si a frigului ierni sii a noroaielor etc. insa mai trebuie si copii dati la scoala si daca nu ai si un servici cu toata munca te intind cainii ca fara bani nu poti trai nici la tara indiferent cat ar spune cine ar spune.Fara bani chiar si la tara viata e un chin.
    Daca ai bani si esti super bogat merita sa te retragi la tara sa traiesti ca in rai cu aer curat si intr-o casa buna si iarna la caldurica …insa se cam termina pusculita si ….putini ar face asta in loc sa se ocupe de afaceri la oras si sa dea mai departe si urmasilor.
    Viata la tara e foarte frumoasa dar e grea !
    Sa tineti minte asta, ca pe o parte razi si pe alta plangi !

  67. COSTI permalink
    Martie 28, 2012 12:47 am

    AZI 20.03.2012 ORA:00:45 –MA GANDEAM CUM SA IMI DAU UN RASPUNS?
    CE SA ALEG ORAS SAU TARA. SINCER IS BINE AM C-AM TOTUL SI LA ORAS.
    AM UMBLAT PRIN MULTE TARI AM VIZITAT MULTE LOCURI FRUMOASE.
    DAR DUPA TOT CE AM CITIT POSTAT DE VOI AICI .IPOTEZA O STIM CU TOTI CONCLUZIA RAMANE UNA SINGURA SA MA MUT CAT MAI CURAND LA TARA.ACUM IS SIGUR CA ASTA IMI DORESC.DUMNEZEU SA VA AJUTE.!

  68. radhacross permalink
    Aprilie 12, 2012 1:15 am

    Pentru OANA , cu mult drag.
    Confesiunea ta este minunata si tulburatoare.Esti intradevar un suflet mic in toate relele acestei civilizatii din ce in ce mai hidoase construita de om dupa chipul si asemanarea egoului sau hipertrofiat si nu a lui Dumnezeu.Sper ca totusi ai gasit o solutie si esti bine.Nu se poate trai prea mult in paralel.Sau se poate?Da,si eu,si probabil multi altii,de fapt chiar asta facem.Ce sa mai spun…decat sa-l citez pe parintele Arsenie Papacioc:”Invatati sa muriti si sa inviati in fiecare zi”.Iti urez un Paste binecuvantat.(adresa mea:radhacross@gmail.com)

  69. adrian permalink
    Iulie 11, 2012 11:59 pm

    ma bag si eu aiurea in sema sint pe punctul de a ma muta la tara dar de curand unele cunostinte incearca sa ma ,,incuraajeze,, eu imi doream sa deschid o mica afacere dar inteleg ca acest lucru nu va fi posibil datorita ,, mafiei locale,,, imi poate spune cineva cateva cuvinte despre asa ceva ma intereseaza cineva care chiar a trait o asfel de experienta multumesc

  70. adrian permalink
    August 11, 2012 3:11 pm

    dar mai mult ca sigur sint si parti proaste de ce nu vorbim si despre ele

  71. Mihaela Margarit permalink
    Septembrie 1, 2012 2:59 pm

    Minunat!Bravo!E atat de impresionant sa descoperi existenta oamenilor binecuvantati asemeni tie…si eu m-am mutat la tara,intr-o comuna unde lumea inca isi mai ureaza sincer o zi buna si cunoscutilor si necunoscutilor pe strada.Localitatea este asezata pe malul Lacului Mostiste a,in jud.Calarasi,la75km de Bucuresti.Lacul este unul dintre cele mai mari din S-E Europei si se leaga de Dunare printr-un canal.Lacul m-a vrajit de mic copil,e ca o mica mare,nici un altul nu se poate compara cu acesta…vara,cand digul consolidat pe 3km este plin de tarani si oraseni cu copii care vin la scaldat;Toamna si primavara admir lebedele,egretele ,pelicanii si ratele salbatice…iarna,valurile inghetate si ceata fumurie…e greu la inceput dar in timp,cu multa munca si ajutorul lui Dumnezeu descopar ca ma bucur de fiece farama de natura…

  72. bogdan82 permalink
    Septembrie 5, 2012 7:46 pm

    Felicitari pentru blog!

    Stiu foarte bine cum e sa te simti intre betoane ca un leu in cusca si cum te apuca un atac de panica pe strada in orase mari cand pe strada oamenii ca niste zombie alearga intre banca, farmacie si hypermarket pentru mere cat un dovleac la 5.99. Stiu cum e sa-ti fie groaza cand iti vezi copilul cum incerca sa se joace intre masini parcate pe trotuar si oricat de interesanta ar fi jucaria lui i se simte o tristete in privire care ar spune „de ce ma lasi aici?” Si stiu cum e sa fii inconjurat de oameni care au ca valori in viata doar dezvoltarea… profesionala si leasingul la masina plina de gadget-uri inutile. Si la fel de bine stiu cum e sa ai dependenta aia bolnava de iluzia stabilitatii orasului mare, da! are efect de drog, si de iluzia ca tu sau cineva da doi bani pe statutul tau profesional si social.
    Fortat si fortati de imprejurari o vreme am experimentat cele de mai sus. Noi am facut re-trecerea treptat, intai in fiecare week end. La inceput a fost mai greu dar in timp inveti sa fii mai organizat si aplicat metoda periutei de dinti in doua exemplare se castiga foarte mult timp 🙂 se ajunge in final ca pleci vinerea doar cu hainele de pe tine, deja nu mai este excursie ce trebuie organizata si pregatita. Apoi am inceput sa negociem cu sefii la serivici posibilitatea ca ziua de luni sa inceapa mai tarziu si cea de vineri sa se termine mai devreme urmand a fi recuperate in cursul saptamanii. Viata sociala…ati fi surprinsi cati sunt ca noi, ca voi…ii gasiti la destinatie 🙂 N-o sa va mai trebuiasca socializarea de la team bulding in veci, si chiar daca nu ii gasiti din prima, in linistea de acolo va gasiti pe voi, va puteti asculta sufletul care abia asteapta sa va ofere toata pacea si linistea. Noi suntem un caz fericit ca aveam deja un cheag..la tara, deci stiam in mare cu ce se mananca treaba. Pentru cei dintre voi care nu aveti, credeti-ma ca e foarte usor de inceput. In primul rand casa asa zis la tara a.k.a. viitoare suburbii naturale romanesti nu se cauta prin anunturi in special pe net unde sunt agentii care umfla preturile, ci numai la fata locului mergand din asezare in asezare in functie de ce si unde va cheama sufletul, intrebati apoi lumea pe strada care, cine, unde ce ar avea de vanzare. Daca nu va place atitudinea, chiar ati vrea atunci sa cumparati intre niste japcari? deci semn ca nu e de voi. Incercati sa simtiti locurile.
    Locul de munca: orice sat, comuna, oras foarte mic are in apropiere un oras macar mediu la un max 30 min de sofat. Banii pe intretinere la bloc pentru cateva luni sunt suficienti pentru o campanie de informare despre deblocarea unor posturi, asta e realitatea. Scoala copiilor: Creanga, Eminescu si altii au invatat la sat..mara, david cum se numesc copiii de acum fac scoli de germana, se nasc cu fb si adulmeca etnobotanice in club, faceti voi calculele. Sfatul meu este sa incercati pas cu pas, uneori daca te arunci din prima prea mult te lovesti si nici ca mai vrei sa sari apoi. Noi am facut trecerea de la oras mare la oras foarte mic langa care apoi am luat si o livada ca-n povesti la un pret cat doua trei plasme mari. Da,in ecuatie a mai ramas un minus: cineva mai face naveta, dar castigurile sunt incomparabile. Ceea ce simti dimineata cand bei cafeaua si te uiti la munti, mancarea de pranz facuta pe gratar in curte, linistea, aerul, mirosul de iarba, placerea de a te juca pe dealuri, de a sta pur si simplu pe spate in iarba sa te uiti la perfectiunea naturii. Pur si simplu esti, descoperi lucuri noi la tine si la ceilalti, dezvolti pasiuni noi. Nu zice nimeni ca tre sa renunti total in a te spurca cu plasticul comercial din orasele mari o data la cateva luni, chiar te ajuta sa apreciezi si mai mult ce ai acasa.

  73. gabriel permalink
    Ianuarie 7, 2013 12:12 am

    nu am inteles articolul,aste prea elaborat ,ai o gandire de urbanoid,imi cer scuze dar asta este perceptia mea despre articol ,doar partea cu greierii e adevarata. pace voua

  74. sebastian permalink
    Mai 10, 2013 2:11 pm

    Am 37 ani. Viata la oras nu mi-a adus prea multe satisfactii, am muncit multi ani prin strainate dar sincer m-am saturat, am decis sa ma mut la tara in casa bunicilor, imi doresc asta foarte mult, sper sa imi fie bine.

  75. Moromete permalink
    Iulie 3, 2013 2:57 pm

    In 2005 eram tanar intreprinzator in domeniul imobiliar. Am facut o bruma de bani pe care ii investeam in diverse oportunitati imobiliare. Intr-o zi de duminica m-am urcat in masina si am luat-o spre o comuna apropiata Bucurestiului in urma unui zvon prins din piata imobiliara cum ca in acel oc sunt terenuri ieftine. Si am gasit un teren pe malul lacului. L-am cumparat cu intentia de a-l parcela si revinde pentru un profit. Dar a venit un week-end fatidic cand din lipsa de ocupatie am decis sa merg la terenul nou achizitionat ca sa fac un gratar. Dupa ce am mancat si m-am intins pe patura asezata printre balariile din ” curte ” a venit declickul. Eu aici imi fac casa si NU mai vand. In acel moment a inceput nebunia si viata mea s-a schimbat radical. 8 ani de munca silnica si haos financiar! Va scriu de pe cerdacul casei „deranjat si agasat” de natura ce ma inconjoara cu zgomotul ei. Ma chinui sa traiesc cu mancare naturala si „duc dorul” supermarketurilor.Avem gradina de legume, livada, gaini… Am renuntat si la antena. Suntem abonati doar la voyo ,deci suntem voyosi;) Nu am schimba casa si locul nici pentru cel mai luxos si pretentios penthouse! Dimineata cand ne trezim, prima imagine este rasaritul soarelui din lac. Va doresc si voua la fel. Tzaranilor;)

  76. Iulie 26, 2013 9:20 pm

    superb!..si mie imi place la tara….

  77. alina permalink
    Septembrie 7, 2013 12:19 pm

    Am hotarit sa ne mutam la tara eu sotul si copilul in virsta de 7 ani stateam pe ginduri,nu stiam daca o sa fie bine pentru el.Cu lacrimi in ochi neavind cu cine sa ma sfatuiesc am intrat pe net si am gasit parerile voastre si va multumesc am curajul de a pleca la tara dupa 34de ani petrecuti in oras.

  78. Denis permalink
    Septembrie 10, 2013 8:46 pm

    Doamne ajuta! Am o intrebare… din ce se traieste intr-un sat de munte(fara pensiuni si hoteluri)? Din ce faci bani pentru facturi si cele strict necesare pentru o familie cu doi copii(nu ca sa aduni sau sa traiesti in lux) daca nu ai ceva bani pusi deoparte?

  79. Alex permalink
    Septembrie 16, 2013 12:51 am

    Sincer, ma regasesc in majoritatea comentariilor de pe aici!

    Povestea mea incepe cand traind de 25 de ani in bucuresti, intre betoane si masini, cu alarme care sunau toata ziua si noaptea, cu vecina de deasupra care ma sculam odata cu ea dimineata si pana la haosul din trafic si la goana orbeasca dupa bani ca sa cumparam lucruri inutile pentru a impresiona prietenii, si colegii!

    Au fost si lucruri frumoase, dar prea putine sa ma faca sa nu concep viata la tara!

    Ei bine, totul a inceput cand tatal meu a incetat din viata, mama si-a gasit pe altcineva, iar sora plecata in alta tara! Am tanjit toata viata dupa simplitatea lucrurilor, si de aceea am zis sa trebuie sa fac ceva si sa-mi indeplinesc visul!

    Am bagat apartamentul la vanzare si dupa 9 luni de stress si de probleme am reusit sa-l vand! Am cautat innebunit pe langa bucuresti, pentru ca banii vin din capitala, si am zis sa nu ma mut asa departe de capitala! am gasit la 20 de km de bucuresti un teren unde am inceput sa-mi fac casa! Ei bine, dupa 1 an si jumatate am reusit sa o termin si tare manduru sunt de asta! Casa are tot confortul de la bloc, adica cu wc in casa, aer conditionat, Tv si tot ce tine de minimul de confort! Prima noapte in care am dormit acolo m-am panicat putin, eram la 2 dimineata pe geam intr-o liniste totala cu cateva lumini vazute la distanta, cu greierii si broscutele cantand si cu un cer instelat si o adiere de vant de prospetime!

    Eu obisnuit seara cu alarme, scandalagii, masini, si asa mai departe… mi-am dat seama ce am pierdut ca nu m-am mutat mai repede!

    Am o gradina mare de 1000 de metri, cu pomi, cu flori, si sper si cu gazon cat mai repede. Munca tot in Bucuresti era, faceam 25 de minute din fata curtii pana la mall vitan! adica mai putin decat din militari pana la mall vitan dimineata!

    Ei bine, nu mai stat foarte mult acasa ca infestat cu goana dupa bani si paranoia ca fara bani nu exista viitor am plecat in Germania la munca cu gandul sa strang bani sa-mi iau masina si sa imi asigur un viitor cat de cat!

    Ei bine, inca o data viata mi-a aratat ca nu banii au valoare!

    Intradevar mi-am luat masina, mi-am luat tot ce imi trecea prin cap ca imi trebuie la noua casa, o gramada de deco pentru gradina si casa si multe si multe altele! Dar nu m-am putut bucura de ele pentru ca tot trebuia sa stau la munca in Germana ca de acolo veneau banii… pana cand mi-am dat seama ca sunt sclavul baniilor! si cu cat vreau mai multe, cu atat muncim mai mult si suntem prinsi intr-un lant fara scapare!

    Ma uitam asa si la seful meu din germania, cu 32 de case pe pamantul asta, cu masini de masini, dar mereu in cautare de mai mult si mai mult, vedeam ca nu il mai bucura nimic… si sincer cu toti banii din lume nu as vrea sa fiu in locul lui!

    Dar revenind la povestioarea mea, mai am 2 luni si revin in tara unde abia astept sa ma bucur de tot ce am agonisit si sa incerc sa ma limitez la o viata mai simpla de tara! Nu vreau agitatie, nu vreau alergaturi, vreau doar simplitatea vietii de tara cu un minim de confort!

    Vreau sa ma scol dimineata si sa ma joc cu cainele meu prin curte, sa alerg pisicile si sa ingrijesc gradina! seara sa stau la un foc mic cu un pahar de vin in curte si sa ma bucur de viata!

    Acum daca e sa ne gandim si viata profesionala, munca tot in bucuresti o sa caut, un job decent sa nu trebuiasca sa fiu sclavul lor, nu vreau functii, nu vreau trepte sociale false, vreau sa muncesc si sa vin sa ma bucur acasa de viata!

    Cat despre copii, avem gradinite, scoli in sat si sa zicem cand vor fi mai mari vor putea face si naveta 20 de km pana in bucuresti!

    Felicitari pentru blog, si cei care nu pot trai fara sa aibe ultimul Iphone, fara a fi sefi la locul de munca, fara a se da mari la fiecare ocazie in fata amicilor despre ce si-a mai achizitionat si fara viata de dorobanti ar trebuii sa se abtina sa comenteze aici!

  80. Radu permalink
    Septembrie 19, 2013 9:48 pm

    prietene,mai gandeste-te…putin mai bine…inca un pic efort de constientizare…unde e viata la tara…viata simpla la care spui ca tanjesti ?

  81. Alex permalink
    Septembrie 21, 2013 1:23 pm

    Radu, dupa 25 de ani de trait la bloc nu cred ca poate nimeni brusc sa sa se duca in munti si sa traiasca acolo ca la tara!

    Probabil ca nici nu voi ajunge vreodata sa fiu exact ca la tara cu viata, cu vaci, oi, capre, gaini, etc etc! Dar nici sa-mi spui ca nu e nici o diferenta fata de bloc si cum traiesc acum!

    Dar pasul cel mare l-am facut si usor usor ma voi rupe de viata de oras!

    Toate cele bune

  82. Radu permalink
    Septembrie 23, 2013 9:04 pm

    Alex,nu am pomenit nimic de munti,fotografia sa nu te induca in eroare.
    Apoi trebuie sa stii ca scriindu-ti tie,imi scriu mie si imi clarific propriile probleme si optiuni,dar si ale celor apropiati.Ele sunt ale din ce in ce mai multora dintre noi,cei legati intr-un fel sau altul de orase.Pentru ca cei din zonele rurale sunt deja,obligati si de pierderea slujbelor din orase de dupa ’90,perfect autosustenabili sau aproape.
    Apoi,ca sa fiu sincer,nu m-am gandit nici o clipa la o viata la tara in stil traditional,”cu vaci,oi,etc,etc.” care poate fi atinsa de morbul lui ”a avea” la fel ca oricare alta,cu alte cuvinte de a schimba niste lanturi cu altele,chiar daca mai aproape de ordinea naturala a existentei…Efortul de constientizare are o singura directie,cu sensul catre inlauntrul nostru.Care sunt nevoile noastre REALE..? Sf.Ioan Scararul spunea ca cel mai mare bine pe care il poti face cuiva(sau sieti)este sa-(t)i indrepti mintea catre simplitate si aceea o va invata pe ea toate.Din pacate(ori din fericire)Domnul ne va lasa in urmatorii ani,cu totul la mintea noastra,doar cu scopul de a ajunge singuri la necesara si dureroasa vindecare si constientizare.Ca orice doctorie,va fi foarte amara,dar si o mare sansa si posibila binecuvantare pentru cei dintre noi care ne vom putea schimba.De aceasta data insa nu vom mai avea optiuni intermediare.Paradigma actualei civilizatii omenesti a ajuns la final.
    Deplina autosustenabilitate este posibila si este singura sansa de a iesi din plasa ”slujbei la oras” si implicit a sistemului muribund care se hraneste chiar cu alegerile noastre,cu neputintele noastre,dar mai ales cu nestiinta noastra,bine intretinuta,ca ”se poate si altfel”.Iti sugerez,daca nu o stii deja,sa consulti aparitiile editurii gratuite de internet T.E.I.(Traduceri Ecologice Independente):dintre toate, mai ales ”Revolutia unui spic”a lui Masanobu Fukuoka.Este cea mai aproape de arhetipul Omului adevarat,simplu si integral totodata,cel ascuns in Taina fiintei fiecaruia dintre noi si care suntem chemati sa devenim.Existenta imediata ne va arata cu fiecare noua zi si foarte repede,ca nu mai exista o alta optiune FIABILA…
    Iti sugerez si un blog interesant(Radu Iliescu)dintre multele in tema:
    http://agricultura-sustenabila.blogspot.ro/2013/06/cu-sau-fara-tehnologie-in-gospodaria.html

  83. Octombrie 13, 2013 3:02 pm

    super ,acelasi vis il am si eu!! vreau sa o cunosc pe irina:D

  84. Elena permalink
    Decembrie 11, 2013 3:12 pm

    Dionis sa ne anunti daca ai cunoscuto pe Irina 🙂

    Eu si sotul meu muncim si locuim in Anglia dar nu suntem fericiti, departe de familie, doar noi 2, vreme mereu intunecata, vara tine doar 2 saptamani, mancarea nu are gust si nici miros ca e modificata genetic.
    Eu am crescut la tara si sotul a petrecut mult timp la bunici lui si la amandoi ne surade ideea ca in viitoar sa ne intoarcem in romania si sa locuim la tara.
    In curand vom avea si un bebe si stau asa si ma gandesc ca aici nu e mai nimic frumos pentru el. Eu am crescut langa rau si langa padure, primavara adunam flori din padure iar vara ne scaldam in rau. Iarna ne dadeam cu sania, aveam curtea plina de pasari (rate, curci, gaini, prepelite) si animale (oi, vacuta, iepuri, pisica, catel) -Ce este mai frumos? Asta da copilarie!
    Pe langa casa avem pomi fructiferi plantati de tataie: meri, visini, ciresi, caisi, soc si gutui.
    Nu se compara toate astea cu statul la oras sau traitul prin tari straine departe de femilie.
    Sper ca Dumnezeu sa ne ajute sa ne mutam in viitor si sa fim sanatosi ca daca suntem sanatosi le facem pe toate!

    Va felicit pe cei care v-ati mutat la tara si pe cei care ati luat aceasta decizie!
    Doamne-Ajuta!

  85. Decembrie 11, 2013 7:17 pm

    din pacate nu am niciun contact :)) ca as fi vrut sa intram in contact !

  86. Asriana permalink
    Ianuarie 5, 2014 2:41 pm

    Ma bucur pentru cei care s-au mutat la tara.M-am nascut la tara,am crescut acolo,as vrea la tara sa ma „sfarsesc” cand mi-o fi randul.Dar sotul meu nu este de acord,si mi se rupe sufletul ca nu stau sub umbra copacilor vara,sa ascult greerii si pasarile,sa cresc un purcel si un pisic care sa se razboiasca cu cainele…Cand pasesti pe pamantul tau-cu nimic nu se compara.Sa pui in pamant samanta si sa ingrijesti plantuta sa creasca si sa te hraneasca.
    Poate,cine stie…

  87. ichim iulia permalink
    Februarie 2, 2014 10:32 pm

    Dumnezeu sa va ajute la toti cei care doriti cu adevarat sa va mutati la tara.Nicaieri nu este mai frumos si mai placut ca la tara.Sa mergi descult prin iarba verde de acasa,copii sa manance o fructa si un ou proaspat,si sa bea o cana de lapte de capra.Sa vada copii cum saluta un ”batranel”cum isi scoate caciula de pe cap, in semn de respect.Acolo am primit cea mai frumoasa educatie,de la batranii satului,de la bunici si de la parintii nostri.De la tara”au iesit ingineri agronomi,doctori,avocati poieti,scriitorii,conducatori de tara.Bucurestiul si cele mai mari orase au stricat educatia copiilor,le-a oferit discoteci,tigari,droguri si bautura. Am o nepotica ,ieri pe 1 februarie 2014, implinit 11 ani ,si este in scaunul cu rotile, sotul meu si bunicul a suferit un Accident vascular si doua interventii chirurgicale la cap ,si este si el in scaunul cu rotile.imi doresc din suflet sa gasesc o casuta batraneasca cu utilitati,spre ingrijire,20 de km langa Bucuresti,pentru ca ei au nevoie de recuperare, Sa pot sa ies cu ei in curte la aer curat, sa cresc o pasare ,o capra,sa fac o gradina de zarzavat bio,sa pot sa le ofer ceva din viata asta ,care este destul de grea.Ce poti sa faci cand cele mai dragi fiinte din viata ta, sunt tintuite la pat ,si depinde de scaunul cu rotile.Nu-am posibilitatea sa cumpar casa la tara,si nici sa inchiriez,pentru ca eu nu mai lucrez decand sotul meu a facut Accident vascular,si tratamentul este foarte scump.
    Sa fiti sanatosi,si Dumnezeu sa va aduca cu bine acasa din toate colturile lumi.
    Doamne ajuta.

  88. Ana Nemet permalink
    Septembrie 9, 2014 11:09 pm

    Buna seara, dragii mei, ma bucur nespus pentru acest sait. Am citit cu adevarat o viata la tara! Acum nu de mult ne-am cumparat si noi o casuta, e frumoasa dar este foarte mult de lucru in ea. Trebuie renovata, ce sa va spun, o adevarata poveste lunga. Numai usile… am 15 usi de schimbat, baia de renovat in intregime, dusumelele de renovat, de zugravit de la A-Z. Dar vom face totul cu mare drag si daca acestea vor fi facute, atunci cand ne vom muta vom face si izolatia exterioara. La inceput am fost foarte fericiti, dar pe urma, dupa ce am primit cheile, ne-a cam luat groaza de atata munca, nu de alta, dar noi sintem doi proaspeti pensionari si am luat hotararea de a ne petrece ultimii ani in liniste la tara, la aer curat, care sa ne aminteasca de painea coapta de mama la cuptor cu aroma ei dulceaga si imbietoare la trai.
    Planuri avem multe, ceva aparte si totodata ceva nou pentru noi, pentru ca de 45 ani am trait tot intre 4 pereti la bloc si camerele erau asa cam de 14m patrati, cea mai mare era de 18 m patrati. aici unde locuim acum avem camere mari, dar din pacate si putine: doar 2 si bucataria, desi sint toate mari de 20-25m patrati una, chiar si bucataria, tot sint intre patru pereti fara o gradinutza si fara un spatiu unde sa iesi si sa te simti la tine acasa. acum va fi altfel, vor fi mai multe camere, vom avea o pivnita unde poti sa faci tot ce doresti, avem un garaj, avem anexe, ce sa mai spun ca avem un spatiu verde de 1000m patrati… intr-un cuvant, esti la tine acasa. Munca multa, istovitoare, dar cu planuri mari! La anul ne vom muta, speram sa reusim sa terminam ce am planificat pana atunci. si chiar de nu va fi terminat, tot pot sa locuiesc in draga voie in casuta mult visata pentru ca trebuie sa va destainui un secret: visul meu dintotdeauna a fost sa am o casuta si sa am de jur imprejurul ei trandafiri de toate culorile si pe deasupra si un loc unde sa stau vara la soare, sa savurez natura cu toata minunatia ei. Un coltisor in care sa-mi fac un mic gratarel si o mica piscina, unde sa-mi recreez sufletul si cu nepotei mei, de ce nu?
    Loc este destul, har Domnului! Pomi fructiferi, flori pentru gradina cat si pentru vaza ce de multe ori a stat goala, asteptand sa merg la florarie sa-mi cumpar, dar acum voi avea eu floraria mea in gradina mea. Ma gandesc ca va fi frumos… Abia astept sa terminam cu lucrul si cu aranjatul si am sa va mai scriu cum a fost debarcarea de la bloc la propria casa!

    Pe curand! Va pup si va doresc si voua tuturor o casuta linistita!

  89. ana permalink
    Octombrie 1, 2014 12:11 pm

    buna
    am citit tot ce ati scris aici, mai pe scurt, dar esenta am priceput-o.
    eu am cumparat acum 2 ani o casa la sat, cam 20km de savirsin si aprox 50km de Deva
    am renovat-o, am dus apa in casa, am dus si ceva mobila
    gradina e mare, am plantat citiva pomi, e si ceva vie
    insa nu e nimeni sa aiba grija de aceasta minunatie de gospodarie
    eu locuiesc in tm dar daca as gasi pe cineva sa doreasca sa se mute pe termen lung la casa de la sat as fi foarte fericita si as merge si eu cit de des pina ma stabilesc definitiv
    inca mai caut o idee sa pot lucra pe calculator de la sat si sa cistig ceva bani
    dar pina una alta as dori sa gasesc o persoana sau o familie sa doreasca sa locuiasca si sa incepem organizarea unei gospodarii
    am vazut mai sus comentariul unui anume NICU
    daca este interesat cineva las o adresa de mail bp-con@clicknet.ro
    astept un semn
    nu vreau chirie, vreau doar sa punem pe picioare o gospodarie din care sa putem trai linistiti

  90. ella permalink
    Octombrie 2, 2014 12:14 am

    Viata la tara…pana la 26 de ani n am avut habar ce inseamna…fiind oraseanca get-beget..si bunicii si strabunicii la oras…doar ce am vazut trecator prin excursii casele taranilor…vacile..oile..pasarile de curte..etc…Dar mereu..de mic copil mi as fi dorit sa stau la casa…sa am o curte mare..o livada…sa traiesc in natura si nu intre betoane…Si D zeu mi a ascultat ruga si l am intalnit pe sotul meu..de la tara evident :)…Ne am ridicat deja o casa frumoasa..inca nu e terminata..inca trudim pe meleaguri straine amandoi…cat sa mai strangem ceva…si apoi sa ne intoarcem la casuta noastra de la tara…unde peisajele sunt superbe…dealurile…iazul….padurea…doamne nici ca se putea mai mult de atat…nu m as mai intoarce in oras vreodata…Deja mi am pus o multime de pomi fructiferi de toate felurile..maica mea a plantat in gradina si copaci exotici(curmali etc.), de abea o mai scoteam din gradina..statea cu orele 🙂 De abea astept sa vin acasa..sa cresc pasari, animale, sa am gradina mea de legume, o livada frumoasa, copii sanatosi…nici ca mi doresc altceva…Cu serviciul…off doamne mi s a acrit de sistemul medical..st asistenta med in germania..cand vin in tara ma gandesc sa ma axez pe agricultura impreuna cu sotul…nu o sa fim bogati…dar fericiti cu siguranta…Numar zilele cand am sa revin in tara si am sa devin o taranca veritabila…desteapta, inteleapta si binecuvantata de D zeu ca am inteles care e cheia succesului unei vieti desavarsite….viata la tara!!!!

  91. alex permalink
    Ianuarie 15, 2015 5:51 pm

    Pentru Bogdan82. Ai facut o descriere foarte frumoasa si ai mare dreptate in ceea ce spui, zi-mi si mie te rog unde te-ai mutat ( sat, comuna, zona de dealuri, vedere la munte ). Sunt curios. Asta daca nu consideri ca e prea indiscreta cererea mea. Adresa mea de e-mail este: alexandruzm@yahoo.com.

  92. Februarie 7, 2015 8:51 pm

    superb……

  93. alex permalink
    Februarie 7, 2015 11:44 pm

    Problema cea mai mare este ca aceste sate cu oameni gospodari si cu bun simt dispar usor usor, am mai scris aici cum-am mutat si eu la tara si usor usor ma demoralizez cand vad atatia tigani care se imultesc ca sobolanii si fac viata mizera pe unde se duc. La mine in sat am 3 sferturi romani si un sfert tigani . Ma uitam la anumite reportaje cu oamenii de la sat si am observat ca cele mai aproape de bucuresti sunt full de tigani si numai in satele indepartate de munte gasim sate ca in povesti cu oameni de calitate. Aviz celor care vor sa se mute la tara, sunt lucruri frumoase si poti face curtea visurilor tale cu si eu mi-am realizat-o dar daca iesi afara din curte vezi o lume cenusie cu gropi, gunoi, tigani si tarani care ti-ar da in cap de invidie pentru ca vad ca tu ai in curte gazon cu flori si conifere in loc de grajduri , caruta si solare pentru gradinarit.

    Sper sa nu fi dezamagit prea mult cu interventia mea dar e bine sa arat si realitatea crunta . In rest toate cele bune si urmati-va visurile.

  94. crys permalink
    Martie 16, 2015 4:23 pm

    salutari tuturor.Ma gandesc si eu de mult la viata la tara insa ma sperie ideea ca nu voi avea din ce castiga cativa banuti ca sa ne intretinem.Stiu ca este foarte frumoasa viata la tara dar credeti ca din punct de vedere financiar ne vom descurca?Vom putea oferi copiilor lucrurile de care au nevoie?
    sper sa aflu cateva pareri ale vostre ca sa ma pot decide si eu.
    multumesc si succes tuturor.

  95. mihai permalink
    Aprilie 9, 2015 1:57 am

    Daca iți asiguri toate condițiile, viața la țara este de necomparat cu betoanele din oras. 150 mp de solar iți asigura strictul necesar in casa de legume (mai dai si la vecini daca merită) copiii pot face scoala in sat, iar pt liceu, naveta. incercați sa redeveniți oameni simpli. globalizarea, tehnologizarea si competiția intre oameni de a avea, este sursa principala care ne complica viața, fapt pt care mulți nu vin la țara ca nu au din ce trai. Este gresit!!!!
    Mulți dintre noi suntem comozi iar f mulți, ce-i drept, si-au dorit la bloc, si ma refer la cei care au avut wc-ul in fundul gradinii si care s-au spalat in lighean.
    Sa stiți, romani, ca să-ți tragi apa in casa nu costa o avere, iar sa ai un dispozitiv pt incalzit apa nu costa un sac de bani.
    Ce-i drept, am fost mai norocos muncind pe afara si mi-am cladit colțul meu de rai, dar acum fac o zacusca de ciuperci culese din pădure asa gustoasa, incat cei de la oras se imbulzesc sa o cumpere, chiar pe criza asta si bani de facturi, graunțe la pasari, bani de paine si alte cheltuieli se strang. la țară nu faci avere, dar in schimb duci o viața fara stress, fara vecini care iți bate in țeava sau te inundă, fara miros de pisat pe scari, ca nu stiu cine a venit de afara si nu a mai ținut pana la etaj. fara invidie ciuda râca si cârcoteala intre vecini.
    Da, si la țara e bârfa, dar cand iți cumperi un teren mai intai trebuie sa-ți cunosti vecinii.
    Eu am facut-o si am reusit.

  96. Ana permalink
    Iunie 16, 2015 2:10 pm

    Draga Viata de la Tara (si cititorii tai),

    Am descoperit blogul tau aseara si vreau sa ma alatur si eu celor care iti multumesc din suflet, nu doar pentru ca ai avut aceasta initiativa, ci si pentru ca ai impartasit pe blog experienta ta.

    Sint foarte placut impresionata de faptul ca exista atitia romani care s-ar muta la tara, si multi care chiar au facut pasul asta deja, dar si foarte mihnita sa vad cit de putini inteleg sau realizeza cit de multe se pot face la tara. Pentru asta vreau sa ii mutumesc lui Mihai (ultimul comentariu) ca si-a impartasit experienta, sint total de accord cu absolut tot ce ai scris! Intradevar este o conceptie foarte gresita sa crezi ca nu se poate face nimic (profitabil sau decent) la tara. Si de aceea m-am hotarit sa postez si eu, poate le vin la multi din cei care ar vrea sa se mute si nu stiu ce sa faca a doua zi, ceva idei…

    Dar inainte as vrea sa ma prezint. Nascuta in Romania, crescuta la tara de bunici, la coada vacii 😉 si mergind la sapa la colectiv, chiar pina am mers in clasa intii ca probabil multi alti copii, educata in Romania pina la universitate, plecata in Canada, trait acolo 10 ani, muncit in cercetare sociala ( in special pentru programe guvernamentale), lucrat un an in Geneva, Elvetia pentru un ONG afiliat la ONU, vindut tot in Canada si mutat apoi in Londra acum un an din cauza serviciului sotului care este IT-ist. Dar cel mai important aspect despre mine (si noi) este faptul ca sint FERM hotarita (hotariti) sa ne relocam inapoi in Romania, si neaparat intr-o fundatura…la tara, acolo, la coada vacii (o sa fie mai degraba la coada unor caprite 😉 ca e mai sanatos laptele )! Acum sintem in procesul de cautare (online deocamdata) a unui teren in Romania, vreo 2-3 hectare,de preferabil intr-un sat izolat, parasit, salbatic, care nu a fost colectivizat deloc (pentru un sol cit mai sanatos), sa ne construim o casuta cu miinile noastre, din cob (lut), ecologica, nepoluanta, fara termopane, cu Wc-ul in fundul curtii, fara asfalturi, fara electricitate (preferam sa fim self -sustainable si sa avem panouri solare) fara apa trasa de la grid si alte minuni de-astea “civilizate” de care ne-am saturat pina peste cap! Speram ca anul asta sa reusim sa cumparam acest teren si cel mai probabil la anul sa ne relocam inapoi in tara, la tara! Si sa ne apucam de treaba!

    (Si NU, nu mi-am pierdut mintile, din contra, doamne’s multam ca la doar 35 de ani (eu) si 45 (sotu’) ne-a re/dat “mintea” sa ne re/gasim rostul!!)

    Iar ca mine si ca noi, sint foarte multi, atit romanii care au trait in afara tarii, oameni care au cunoscut succesul oriunde in lume, dar care totusi (mai devreme sau mai tirziu) au ales sa se reintoarca in Romania…tot la tara, cum ar fi acest exemplu:

    Sau chiar foarte multi straini care au ales sa se mute in Romania, bineinteles tot la…tara! Oare de ce…

    Ce vedem noi, si toti acesti oameni care fac acest pas inspre viata la tara, nu este doar faptul ca ne-am saturat de betoane, poluare, consumerism, etc, ci pentru ca am realizat ca toate minunile astea moderne/civilizate sint doar niste iluzii (si foarte nesanatoase) si ca de fapt acolo, la tara, este viata reala, acolo este adevarata Romania. Sau cum ar spune maestrul Grigore Lese:

    “Cu siguranta si mai repede decit credem, oamenii se vor intoarce la aceste locuri si povesti, acum… e doar o ratacire”

    Si acum , pentru cei care nu stiu ce sa faca a 2 zi dupa ce s-au stabilit la tara, sau din ce se vor intretine, slava Domnului, sint atitea de facut, trebuie doar sa vrei, sa iti placa sa muncesti si sa incerci sa …“make a difference” :

    http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/o-%E2%80%9Ctufa%E2%80%9D-despre-care-nimeni-nu-stie-cat-traieste-aduce-profit-anual-de-50-000-euro-la-hectar-232221

    http://www.afacerilacheie.net/articole/afaceri-profitabile/ferma-bio-de-afine_venit-de-50000-euro-la-hectar-2206.html

    http://agrointel.ro/7100/o-afacere-rentabila-un-clujean-face-profit-de-500-000-de-euro-din-catina-alba/

    http://www.gazetadeagricultura.info/plante-medicinale/636-catina/1551-catina-alba-cea-mai-profitabila-cultura.html

    http://alba24.ro/afaceri-profitabile-din-agricultura-culturi-prin-care-romanii-castiga-zeci-de-mii-de-euro-pe-hectar-376585.html

    Si va recomand sa urmariti Nasul Tv, care initiaza si va demara o campanie de infiintare a unui million de hectare de livezi in Romania in urmatorii 10 ani, cu fonduri Europene nerambursabile:

    http://www.nasul.tv/presa-injura-nasul-tv-televiziunea-care-va-spune-cum-sa-aveti-mai-multi-bani/

    “Pe intreprinzatorii romani, din tara sau din strainatate, ii invitam sa vina alaturi de NASUL TV in Proiectul „1 milion de hectare de livezi”, un proiect cu fonduri europene nerambursabile, cu finantare intre 50-90%!

    Iar pentru Viata la Tara si nu numai, cum iti poti construi o casa cu propriile miini, ecologica, sanatoasa si mai ales cu bani foarte putini:

    http://www.casa-verde.ro/ (Gasiti si pe Youtube multe alte video-uri despre casa verde)

    Si va recomand si aceasta carte “The Hand sculpted house” (nu stiu daca este tradusa si in romana):

    http://www.cobcottage.com/node/82

    Deci se poate dragi romanii! Hai sa ne mai plingem ca nu se poate face nimic constructiv in Romania si mai ales la tara si sa ne documentam inainte sa ne dam cu parerea, iar apoi sa ne punem pe treaba si sa salvam satul romanesc! Pesimismul, negativismul, frica si circoteala nu sint constructive si nu ne va ajuta ajuta la nimic, nici pe noi, nici pe copii nostri, tara noastra sau planeta asta!

    Doamne ajuta, va doresc la toti sa aveti spor in tot ceea ce faceti, mult curaj si nu uitati sa va intoarceti intotdeauna la radacini! Numai asa ne vom da seama cine sintem cu adevarat si ne vom afla rostul!

    Numai bine,

    Ana

  97. Andrei Sava permalink
    Octombrie 21, 2015 11:32 am

    Foarte frumos ce se intampla aici! Eu sunt din Buzau, un oras violent si la propiu si la figurat. De curand, am luat decizia de a intra in contact cu un adevarat domn al bisericii crestine ortodoxe, parintele Milea. Astfel in scurt timp viata mea urmeaza sa se schimbe radical (sper sa nu plictisesc, aceasta probabil este ultima oara cand am acces la internet si simt nevoia sa las o amprenta undeva,cred ca aici este locul potrivit atata timp cat acest comentariu vine si cu o informatie) Dupa cum spuneam, acest parinte este unul cu adevarat deosebit din orice punct de vedere, are grija si hraneste si adaposteste sute de batrani si copii fara sanse. Insa dintre toate proiectele pe care le desfasoara,unul dintre ele este cu adevarat unic in lume. Din forte proprii si cu ajutorul unor oameni generosi si a unor voluntari acest preot inca din 2011 ridica incet, incet o „cetate dacica” unde oamenii se pot alatura si ajuta si LOCUI gratut! cat timp se conformeaza unui mod de trai arhaic. Singura „problema” care nu este o problema (ba chiar din contra) acum depinde de perspectiva, este ca acolo nu exista curent electric..dar asa cum spunea un belgian care s-a mutat in Bistrita alaturi alti oameni cu o viziune comuna, „ce-ti trebuie televizor sau curent cand ai un grajd plin de magarusi” ❤ Eu personal abia astept sa plec de aici, am reusit sa scap de majoritatea viciilor si m-am intors cu fata la Dumnezeu, am doar 20 de ani dar cu ajutorul lui Dumnezeu si al celorlalti voluntari stiu ca o sa facem un colt de rai din acel loc binecuvantat. M-am bucurat foarte tare citind articolele dumneavoastra, traiti cum multi oameni ar vrea sa traiasca si poate nu au posibilitatea sau sansa de a parasi betonul… Si blogul dvs este plin de viata si inspiratie! (am lucrat mult timp, de mic ca si Publisher si as putea sa fac o recomandare pentru viatalatara.wp.com, incheiati un contract cu google adsense,cu timpul, ati putea realiza o sursa de venit destul de puternica din aceasta pasiune!) Revenind la informatia la care am facut referire in randurile de mai sus, va sfatuiesc macar din curiozitate sa cautati pe http://www.tvbuzau.ro articolul cu numele "Vezi aici cum trăiesc primii locuitori ai satului dacic de la Năeni" ce mai redactori si ce mai nume de articol :)) s-au nascut cu penita in mana! radem,glumin insa directia este alta, cautati si vedeti despre ce este vorba! Aici imi inchei comentariul si urez la toata lumea numai sanatate si inspiratie divina!

  98. Elena permalink
    Martie 6, 2016 10:17 pm

    Frumoasa povestea ta si foarte utila. Eu m-am nascut in Cluj-Napoca si toata viata mea s-a desfasurat la oras, in afara de vacantele de vars pe care mi le petreceam la tara, in un satuc la 25 km de Cluj, la o prietena de a mamei mele. Abia asteptam sa vina vacanta sa plec la tara unde ma simteam libera si plina de viata. Acum am 46 de ani si dupa o viata de trait la oras, atat in Romania cat si in Italia, am hotarat cu sotul meu (care este italian, si el satul de viata la oras) sa ne mutam la tara. Asa ca am vandut apartamentul din Cluj si ne-am cumparat o casa in un sat la 50 de km de Cluj😊. In aprilie, adica peste o luna ne mutam si abia astept sa vad cum ne vom simti. Cred ca viitorul nu va fi in marile orase… cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa aiba o casuta la tara, chiar daca numai de vara…

  99. florin permalink
    Martie 12, 2016 2:40 am

    Omul sfinteste locul.

  100. Andrei permalink
    Mai 11, 2016 11:03 am

    Hristos a inviat!

    Puteti va rog sa mentionati in ce localilate de langa Bucuresti v-ati mutat, imi cer iertare daca ati mentionat deja in comentariile anterioare. Locuiesc in Bucuresti impreuna cu sotia insa ne dorim sa ne mutam din oras. Cautam insa nu numai un loc curat, ci si o comunitate de oameni credinciosi si sa fim aproape de biserica si de slujbe. Va multumesc si va doresc multa sanatate!

    Andrei

  101. Soţul permalink
    Mai 12, 2016 1:12 am

    Adevărat a înviat!
    Unde ne-am mutat nu avem o comunitate, dar e bine. Iar numele satului nu a fost menţionat în blog. Luaţi-o ca pe o poveste generică, aceasta i-a fost intenţia: să insufle spre alte zări.

    soţul vieţii la ţară

    PS: Doamne, au trecut aproape şapte ani de când a închis blogul!
    Şapte ani cât o mie!
    Cât zece mii!

  102. Andrei permalink
    Mai 16, 2016 10:57 am

    Va multumesc frumos pentru raspuns si va doresc numai bine!

  103. Dana permalink
    Noiembrie 19, 2016 11:20 pm

    Salut, eu sunt din cta și în urma cu 6 ani ne-am făcut o casa la tara la 15 km de cta.
    E de fapt o vila iar gradina am vreo 2000 m cu legume și livada cotețe de pasari și porci și capre. Eu sunt beata de fericire, muncesc destul de mult, duc caprele la păscut în apropiere, mâncăm aproape totul făcut de noi. Carne lapte legume fructe. Îmi pare rău că nu s a întâmplat mai devreme. Eu aveam 40 sotul 49.copilul 10. Trăim în mijlocul naturii cu miros de câmp și liniște de mormânt uneori afara. Cu miros de munte parca deși stam la mare. Ne am luat și un teren în camp aproape de sat și cultivam ceva cereale si lucerna. Mergem chiar la cosit si suntem atat de fericiti cand o dam animalelor s.o manance.E atât de mult de povestit… e o feerie. Singura mea neplăcere e ca încă nu am terminat pe deplin casa și gradina. Mai avem nevoie de 2 sau 3 ani.
    Sfatul meu e sa faceți pasul cat mai devreme dacă totuși va bate gândul. Ați avea parte de mai multa fericire

  104. Maria permalink
    Ianuarie 18, 2017 8:20 pm

    SE POATE!!! Ma bucur mult de tot ca v-am gasit…suntem mutati la tara de 4 ani, cu doi copii.Avem vaci, capre, gaini,porci, solar, livada. Veniti din buricul Bucurestiului, datorita stresului de acolo. Se poate si e mult mai bine pentru toata familia.

Trackbacks

  1. Răsăritul din ceaţă « Viaţa la ţară
  2. Hârburi de vise (continuarea poveştii) « Viaţa la ţară
  3. Mihnea Măruţă » Blog Archive » “Dacă deschizi fereastra, auzi greierele. Apoi, îţi dai seama că nu e doar un greiere, ci sute de mii”
  4. Casa la tara - Introducere I - danceyou.info

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: