Skip to content

Viaţa la ţară continuă

Noiembrie 17, 2009

Buna ziua tuturor!

Anca n-a păţit nimic. E chiar foarte bine. Doar că a renunţat să mai folosească internetul.

Văzând eu comentariile voastre si povestindu-i despre ele, m-a rugat pe mine sa va linistesc si sa va salut pe toti.

Din cand in cand voi mai intra eu pe blog si voi aproba comentarii, daca vor mai fi.

Cu drag,

sotul Ancai.

81 comentarii leave one →
  1. Iuliana permalink
    Noiembrie 17, 2009 1:02 pm

    Sa-i ajute Domnul in hotararea cea buna! Ma bucur ca n-a patit nimic rau. De multe ori m-am intrebat ce s-o fi intampland cu Viata la tara. Acum sunt linistita. Doamne ajuta!

  2. doralina permalink
    Noiembrie 17, 2009 4:19 pm

    imi pare rau ca nu ne mai scrii din cand in cand;sa stii ca mie imi lipsesti foarte mult;te pup!

  3. AdrianaB permalink
    Noiembrie 17, 2009 9:20 pm

    Slava Domnului.
    Mi-a provocat o mare tristete retargerea ta, gandacelule.
    In fine, poate ne-om re-vedea in Bucuresti.

  4. Noiembrie 17, 2009 10:57 pm

    Doamne ajuta !

    Multumesc.
    Claudiu

  5. Noiembrie 18, 2009 10:39 am

    Bre, eu am crezut ca ti-a trecut pofta de bloguiala, dar acu’ aflu ca e si mai tare : ai rupt-o cu netu’. Super tare! Se ia?😀

  6. Noiembrie 18, 2009 6:28 pm

    Te pup gandacelule. Ma gandesc la voi.

    oana

  7. Noiembrie 19, 2009 12:42 am

    e definitiv?
    eu tocmai ce am trecut la preferinte…pacat

  8. viorel petcu permalink
    Noiembrie 19, 2009 1:12 am

    Slava lui Dumnezeu pentru toate si pentru acest anunt, cred ca Anca a luat o hotarare inteleapta.
    Doamne ajuta!

  9. Ioana permalink
    Noiembrie 22, 2009 3:01 pm

    Buna, sot de Anca🙂

    E o veste buna ca VIATA LA TARA continua🙂

    Transmite-i Ancai dorul nostru, si poate reuseste un compromis: macar 1 zi pe saptamana sa scrie pe blog…

    Asteptam continuarea, cu drag

  10. Lucia permalink
    Noiembrie 23, 2009 4:46 pm

    Doamne ajuta! Respect decizia, insa mai poate publica in articole scrise pe hartie. S-a gandit sa renunte doar la internet sau la orice modalitate de comunicare cu „fanii” :)? Am avut de castigat mult de pe urma a ceea ce s-a scris pe acest blog.
    PS: Intrebarea poate ramane retorica, nu insist.

  11. Noiembrie 23, 2009 11:57 pm

    E bine ca esti bine . 🙂

    Dar sa stii ca ne lipsesti. Mult !

  12. rombac 1-11 permalink
    Noiembrie 30, 2009 9:28 pm

    Buna Ziua necunoscuta Anca,

    sper ca acest mesaj sa ajunga la Dumneata.

    am debutat pe acest blog ca un „trol”, a ajuns insa sa-mi placa continutul si firescul.

    nu stiu ce s-a intamplat cu tine, poate treci printr-o pasa proasta, poate ti-e lehamite sau mai stiu eu ce.

    cert este ca ai talent literar si raspandesti multa caldura umana – a se vedea reactiile celor care te urmaresc si au nevoie de tine.

    te rog eu (si ca mine cred ca gandesc mai multi) sa nu cazi in „talibanism” ortodox si radicalism etic fata de moderintatea reprezentata prin NET. Daca esti un crestin adevarat (ceea ce cred ca esti) nu trebuie sa tai de la radacina o forma de iubire fata de semeni, la urma urmei.

    poate ca datoria ta fata de Hristos este sa continui sa te ocupi de acest blog si sa-i faci sa viseze frumos pe oameni – si nu doar sa viseze, ci sa devina mai buni, mai drepti, mai apropiati de viata cea adevarata, la tzara sau aiurea, la Paris sau la Londra.

    acestea fiind spuse, astept cu mare nerabdare sa-ti urmezi calea, sa faci Misiunea pentru care te-a lasat Dumnezeu in modernitatea aceasta chinuita in care traim.

    nu uita: deznadajduim uneori pentru a merge mai treji, dupa, inainte.

    si mai realisti, evident..

    Rombac 1-11

  13. unmihai permalink
    Decembrie 7, 2009 1:00 am

    Inteleg ca te-ai suparat pe net si nu mai scrii dar eu cu ce-am gresit? Daca intru mai des pe aici mai pui mana pe tastatura? macar asa din cand in cand🙂

  14. edanna permalink
    Decembrie 8, 2009 4:00 pm

    Chiar ma ingrijorasem …verificam aproape zilnic daca ne mai scrii…stii senzatia aia de nerabdare …sa vina postasul cu o scrisoare frumoasa,…cu vesti…si pe urma tristetea ca scrisoarea nu mai vine.
    te rog scrie din nou scrisori despre viata la tara.
    si la tara exista comunicare.

  15. Mădălina Grama Toma permalink
    Decembrie 13, 2009 12:23 am

    Este bine să-i ajuţi pe cei care vor să facă acest pas dar… Noi, la „ţara” noastră n-avem net dar avem multă linişte.
    Revin pe acest site recomandând o poveste asemănătoare cu a voastră despre viaţa la ţară: http://madalinagramatoma.wordpress.com/catre-a-opta-zi/.

    „Ieri, pe la…
    Ore

    Ieri, după ce-au plecat copiii pe la casele lor (pupici, pupici, pupici), am privit apusul.
    Soarele cădea uşor în spatele munţilor, pădurilor, copacilor. Cerul, din ce în ce mai roşu în locul prăbuşirii. Şi, doar peste câteva clipe, norii subţiri sunt coloraţi în roz. Numai unui mare pictor i-ar fi reuşit acest peisaj fără să-i iasă un kitch numai bun de vândut la ţărani în piaţă, printre raţe, curci şi găini.
    Şi-apoi, repede – repede, înserarea – cer albastrutristînchis, umezeala, frigul. Nevoia de-a te băga în casă, la lumină şi căldură. La adăpost, în casă, acasă.”

  16. Decembrie 13, 2009 2:20 am

    Draga Anca, bine ca esti bine. Sper sa-ti fie cu folos hotararea luata! Si sa te razgandesti curand ca scrii frumos!😀

  17. Decembrie 15, 2009 9:10 am

    Sunt pe undeva de acord cu rombac, adica radicalismul de orice fel pur si simplu nu e bun, nu e sanatos. Tu telefon nu dai, mai simplu era cate un mail din cand in cand, nu? adica echilibru draga Anca, echilibru in tot.
    Nu sunt de acord insa ca ai avea o datorie fata de cineva, e strict problema ta daca mai ai sau nu chef de blog🙂

  18. un prieten permalink
    Decembrie 26, 2009 4:23 am

    Cadou de Craciun

    Pentru viata-la-tara, marea absenta a finalului acestui an,

    iesita din scena dupa o prestatie remarcabila

    intrerupta brusc de o hotarare controversata ,

    si a carei prezenta nadajduita a fi inca in culise ne da mult de gandit asupra a ceea ce inseamna
    fie dragostea (care implica sacrificiu = sacrificare),
    fie frica desertaciunii, de orice fel,
    fie altceva mai mare si mai greu de inteles asupra caruia noi, cititorii, n-avem nici o masura si nici un drept de judecata…

    Oricum ar fi, colindul care urmeaza, in trei parti, ii este dedicat si daruit in semn al recunostinta pentru acest an care se pregateste de incheiere, asa cum a fost el marcat, discret si pe alocuri, de prezenta neterminata a autoarei in vietile noastre:
    ––––––––––––––––––––––––––-
    partea 1 – „A venit si-aici Craciunul” – Radu Gyr:

    „Tremura albastre stele/peste dorurile mele/
    Dumnezeu de sus/in inimi ne-a pus/palpairi de stele/
    Dumnezeu de sus/in inimi ne-a pus/numai lacrimi grele//”

    Cu ocazia lui 25 decembrie 2009 – imagine trista si reprezentativa a 20 de ani de pseudoschimbare romaneasca, dar totusi ramanand inca, slava Domnului, ziua de nastere a celui mai important Cineva pentru cei care mai au macar o bucatica de ureche sa auda si un crampei de ochi sa vada…
    Cu urarea: „Fie sa renasca numai cel ce har
    Are de-a renaste, curatit prin jar,
    Din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum,
    Astazi ca si maine, pururi sï acum!”
    ––––––––––––––––––––
    partea 2. – Colind basarabean:

    „Tu esti lumina cea sfanta/ Precista blogoslovita/ Ca ai nascut pe Fiul sfantu’/ Oamenilor pe pamantu;// Tu esti cinstea ingereasca/si slava apostoleasca/Biruinta sihastreasca/ Nadejdea calugareasca//Tu esti izvor de viata/Adalbire cu dulceata/si esti maica-adevarata/c-ai nascut fiu far’de tata” […]

    Pentru ca toate cele bune incep cu mila si dragostea Maicii Domnului pentru copiii Sai. Pentru ca toti cei care isi iubesc Crezul si credinta, tara si neamul oricat de desuet ar parea acest cuvant, trecutul istoric cu bune si rele, iar apoi, in plus, cauta in toate adevarul si dragostea fara compromisuri, orice haina ar imbraca ea, se pot numi dupa umila noastra parere copiii Sai.
    Si pentru ca dintre acestia inca mai sunt unii care cred ca Romania a avut cu adevarat odata, in ochii oamenilor si ai ingerilor, cinstea de a se numi dupa Athos „gradina Sa”. Pentru ca odata daruit acest dar el nu se mai ia inapoi. Si asta implica, asadar, o enorma resposabilitate pentru cei care au fost daruiti sa locuiasca acum aici…

    Pentru ca, pentru ca, pentru ca…

    asadar partea 2 se incheie cu urarea (raspuns la intrebarea „Ce-ti doresc eu tie…..?):
    „la trecutu’ti mare, mare viitor.”

    3. in sfarsit – colind fara nume si far’de inceput:

    „Slava s-aiba nesfarsita/Dumnezeirea-ntreita/Unimea nedespartita//
    Tatal Atottiitorul/Si Fiul Izbavitorul/Si Duhul Mangaietorul//
    Unul fiind in trei fete/S-a coborat sa ne-nvete/sa ne-arate cu blandete//
    Sa pricepem/sa-ntelegem/Sa cunoastem/sa alegem,/
    Mai adancul sa-l culegem…”

    Pentru ca daca numai Dumnezeu e Dragoste, atunci numai El poate s-o reverse acolo unde este primita, pastrata si si mai mult ceruta.
    Cu urarea:
    asa sa dea Dumnezeu tuturor.

    cu drag, adaugam un
    Craciun fericit ! alaturi de cei apropiati si iubiti
    si in pace cu tot restul lumii

    si sa dea Domnul sa ne reauzim cu totii de la foarte bine in sus

    Doamne,ajuta!

    acelasi grup constant de mamici cititoare
    (eu cea de ieri
    cea de azi
    si cea cu bucuria zilei de maine:)

  19. Dacul liber permalink
    Decembrie 26, 2009 10:33 am

    Sunt perfect de acord cu ceea ce a zis Rombac.

    „te rog eu (si ca mine cred ca gandesc mai multi) sa nu cazi in “talibanism” ortodox si radicalism etic fata de moderintatea reprezentata prin NET. Daca esti un crestin adevarat (ceea ce cred ca esti) nu trebuie sa tai de la radacina o forma de iubire fata de semeni, la urma urmei.”

    Bineinteles orice decizie trebuie respectata.

    Cu bine!

  20. Maria permalink
    Ianuarie 2, 2010 6:02 pm

    Nu mai este nimic de spus dupa Cadoul de Craciun de la „un prieten”.
    Iarta-ne ca suntem egoisti si ca ne gandim la noi, cand ne dorim sa revii.
    La Multi Ani, tie si familiei tale, draga Anca. Sa aveti cu totii parte de tot binele din lume,

  21. Ianuarie 3, 2010 6:33 pm

    Anca, iti multumesc pentru exemplu. De vreun an iti tot urmaream blogul in liniste si incerca sa-mi conturez in minte situatia voastra si felul n care ati reusit sa va impliniti visul pe care il am si eu. Numai ca eu mai am vreo 10 ani de studentie si dependenta de oras, fiind la o facultate foarte grea si de lunga durata. Sincer, ma bucur ca nu mai scrii… povestea ta a fost spusa, ai dat un exemplu extraordinar, acum trebuie traita in liniste si urmata cu curaj de cei care stiu cat de nepretuita este linistea si cat spor la rugaciune ai cand te departezi de betonul sufocant din orase. Nadajduiesc sa ai parte de multa bucurie in continuare.

    Cu mult drag, catalin- ascor craiova

  22. sorin nistor permalink
    Ianuarie 4, 2010 1:52 am

    buna seara sau dimineata cum este mai potrivit
    abia acum am citit pentru prima data site-ul dumneavoastra
    balaurul este treaz si lucreaza
    sper sa nu deranjez dar la o ocheada rapida sunteti unul dintre
    putinele diamante romanesti din adancul pamantului
    cu toate scuzele pentru deranj voi reveni

    cu toata consideratiunea pentru o meserie(petre tutea) buna
    sorin

  23. bogdan permalink
    Ianuarie 9, 2010 3:34 pm

    Bun, dar acum ca este iarna, si cu buruienile/cazmaua/albinele/iepurasii/pisicile ati lasat-o mai moale, intre 2 povesti la gura sobei, sau mai rar, poate mai varsati un strop de tara in inimile pleostite din orase. Sau poate e nevoie de mai multa uscaciune, ca sa ne facem curaj si sa o luam pe coclauri.
    An nou cu izbande

  24. rombac 1-11 permalink
    Ianuarie 10, 2010 11:04 pm

    la multi ani!
    ne este dor sa te citim.
    ca intr-o familie.
    sper din tot sufletul ca nu ai probleme de sanatate.
    curaj, sunt oameni care tin la voi, „virtual”, este o forma de a face bine acest blog.

    Rombac 1-11

  25. acelasi prieten dintr-o alta tara permalink
    Ianuarie 12, 2010 8:34 pm

    Pentru Anca,
    cu scuzele de rigoare pentru folosirea numelui tau in conditiile in care niciodata nu am facut formal cunostiinta…
    Multumesc lui Catalin (ascor) pentru comentariu…m-a facut sa vad, in sfarsit, altfel retragerea ta. Sper sa nu te fi suparat cu unele aluzii din colind si, daca e asa, te rog pastreaza din el doar partea sau partile care corespund in mod real felului in care ai hotarat ca e bine sa arate viata ta la tara…cu mult drag, eu.

  26. Ianuarie 22, 2010 12:51 pm

    Va rog din suflet sa ne ajutati! Cum si cat puteti! Trimiteti mesajul mai departe! Va multumesc!

    http://ioanaspahiu.blogspot.com/2010/01/analize-medicale.html

    Orice ajutor material din partea dumneavoastră poate aduce speranţă şi încredere acestui copil şi familiei sale greu încercate.

    Donaţiile pot fi făcute pe numele:

    Spahiu Laura

    Cod IBAN EUR: RO21RNCB05000834973 60002

    Cod IBAN RON: RO48RNCB05000834973 60001

    Banca Comercială Română – sucursala Sebastian

    http://jurnalulanei.blogspot.com/2010/01/despre-ioana.html

    MULTUMESC

  27. Ianuarie 27, 2010 3:11 pm

    Pe scurt: Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere, sa mai luminati si pe altii. Nu cred ca am citit, undeva pe net, ceva atat de frumos, pana acum, precum interviul dumneavoastra de pe Hotnews. Mi-au dat lacrimile, pentru ca ne pregatim sa facem acest pas mai multi dintre noi si e un material in favoarea „anti-sufocarii”, coplesitor de sincer si de fara echivoc. Daca asta v-ati dorit sa fie efectul marturisirilor dumneavoastra pe acest blog, ei bine, s-a rezolvat, cel putin cu unii. Inca o data sincere felicitari.

  28. Februarie 1, 2010 12:35 am

    Buna seara! In preumblarile mele prin lumea www am ajuns intamplator (sau nu) la acest blog. Am ramas profund marcata dupa ce l-am parcurs cateva ceasuri. Nu stiam ca mai sunt inca si astfel de oameni (in sensul bun al cuvantului, sa nu fiu inteleasa gresit). M-am bucurat enorm sa descopar suflete mari. Doamne ajuta in calea aleasa!

  29. Februarie 1, 2010 10:31 pm

    cu sincer respect,va apreciez pentru acest site

  30. viorica permalink
    Februarie 2, 2010 3:01 am

    Imi pare rau ne-ai inchis fereastra catre „Tara”

  31. ana permalink
    Martie 28, 2010 11:17 pm

    I-am scris un mail Ancai. Ti-as fi recunoscatoare daca ar putea sa-mi raspunda prin intermediul tau.

  32. Martie 31, 2010 1:27 pm

    Am gasit raiul in acest colt de Internet si, dupa ce am citit o poveste care mi-a atins sufletul pana a inceput sa lacrimeze, constat ca autoarea nu mai scrie….

    Visul vietii mele este sa ne mutam la tara. Sotia mea cred ca nu va fi niciodata de acord deoarece ii place viata la oras. Ii place si la tara dar simte ca s-ar plictisi, ca nu ar putea sa traiasca fara viata … am sperat pentru o clipa (ma rog, pentru cateva ore de lectura) ca am gasit aici povestea minunata si argumente in favoarea visului meu…. va rog din suflet, daca mai puteti, mai scrieti…. macar ca scrieti minunat, cu un har de la Dumnezeu cum rar mai vezi.

  33. Aprilie 5, 2010 12:03 am

    HRISTOS A INVIAT !

    Bucurie si nadejde !

  34. rombac 1-11 permalink
    Iunie 1, 2010 9:01 pm

    ma uitam pe acest blog .
    este blogul inactiv cel mai vizitat din blogosfera.
    un fenomen, pe undeva.
    cu riscul de a fi cenzurat, as dori sa spun ca ati luat o hotarare gresita de a nu mai scrie, „viata la tara”.
    nu stiu ce v-a determinat sa va opriti.
    dar Dv faceati bine la multi oameni.
    daca un duhovnic v-a spus sa puneti punct, este un duhovnic fara fler, daca imi este permisa expresia asta.
    Crestin=cel ce face bine aproapelui. Chiar si prin Internet.
    Daca e o hotarare individuala, mai bine ar fi sa renuntati total, sa nu ne mai faceti sa visam apoi sa devenim melancolici.

    Rombac 1-11, sincer respect

  35. Iunie 6, 2010 7:03 pm

    Hotararea sotiei mele a fost o hotarare pur personala, luata in deplina libertate de constiinta. Nimeni nu a sfatuit-o sa puna punct. Duhovnicul n-a avut niciun amestec si nimeni altcineva, nici macar eu.🙂
    N-a fost o hotarare premeditata, ci un raspuns simplu si firesc la incheierea unei etape din viata unui om.

    cu drag,
    sotul Ancai.

  36. Iunie 6, 2010 9:53 pm

    Cred ca ar trebui sa-i acceptam pe cei de langa noi asa cum sunt, si cum inteleg ei sa vada lucrurile. Nici mie nu mi-a picat bine renuntarea Ancai la blog 😦 dar ii respect decizia si ii doresc toate cele bune.

  37. abc permalink
    Iunie 17, 2010 10:34 am

    Decat talibanism scriind pe blog (parerea mea intemeiata), mai bine talibanism prin retragere.
    O decizie buna.

  38. trecator permalink
    Iulie 26, 2010 3:53 pm

    parerea ta intemeiata, abc-ule, puteai sa ti-o pastrezi.
    in afara ca pari a nu stapani intelesul cuvintelor (talibanismul e cu totul altceva decat a priceput mintea ta ) cine esti tu sa judeci ?

  39. August 2, 2010 2:04 pm

    dardindar: Daruieste o luna din viata ta!

  40. carmen permalink
    Octombrie 7, 2010 12:36 pm

    Imi pare rau ca nu mai scrie Anca. Era ca o gura de aer proaspat si m-am invatat sa o dau de exemplu altor tinere care cred ca o viata simpla, aproape de invatatura Bibliei, aproape de natura si cu idealuri inalte este cel putin plicticoasa.
    Desi nu am descoperit de mult timp site ul si practic nu l-am cercetat indeaproape, faptul ca autorul nu mai scrie il face sa para mort.😦
    Probabil e o decizie de familie (vad ca si dvs., sotul Ancai ati inchis blogul). Respect lucrul acesta dar totusi imi pastrez si speranta ca acest capitol va fi reluat, chiar si intr-alta forma.

  41. Mihaela permalink
    Noiembrie 18, 2010 11:48 pm

    Este a doua oara cand m-am hotarat sa dau o sansa sotului meu datorita unor lucruri citite pe acest blog. Cred ca este un spirit sau har crestin prezent aici…
    Multumesc, viatalatara!

  42. Boqdan2002 permalink
    Decembrie 3, 2010 1:37 pm

    Cu siguranta este o decizie inteleapta, peste intelegerea celor care sunt surprinsi. Eu zilele astea am dat de blog. Asa ca o sa incep si eu incetul cu incetul sa rasfoiesc acest blog inca de la prima postare.

    Mediile prin care circulă informaţia electrică, fiind total eterice, creează iluzia că lumea este o substanţă spirituală, un facsimil credibil al trupului mistic (al lui Hristos). Este vorba de
    o evidentă manifestare a Antihristului. În fond, Prinţul acestei lumi este un mare inginer electronist.
    Marshall McLuhan, Scrisoare către Jacques Maritain

  43. Boqdan2002 permalink
    Decembrie 4, 2010 5:46 pm

    Ca însuşire principală a omului , călugării ortodocşi nu socotesc nici bunătatea , nici
    inteligenţa , nici dragostea , credinţa , răbdarea , evlavia ori sfinţenia , ci DREAPTA SOCOTINTA , care este o virtute foarte complexă şi greu de exprimat în cuvinte .

  44. Rombac 1-11 permalink
    Decembrie 15, 2010 10:21 pm

    Se apropie Sarbatorile de iarna, La Multi Ani tuturor!
    Iata un caz curios, de blog care continua sa existe in ciuda retragerii administratoarei intr-o lume mai buna.
    Asa sa fie?
    Va simtim lipsa.

    Rombac

  45. Rombac 1-11 permalink
    Decembrie 29, 2010 9:24 pm

    acum un an de zile scriam:
    la multi ani!
    ne este dor sa te citim.
    ca intr-o familie.
    sper din tot sufletul ca nu ai probleme de sanatate.
    curaj, sunt oameni care tin la voi, “virtual”, este o forma de a face bine acest blog.
    Rombac 1-11

    NU SCHIMB UN CUVANT! Lasa balta orice si reia blogul, este o forma de IUBIRE, la urma urmei, crestina.

  46. Ioana permalink
    Ianuarie 5, 2011 9:13 pm

    Anca,
    hai, mai da un semn de viata…
    De viata la tara🙂
    Sunt sigura ca intre timp, s-au intamplat o multime de lucruri care merita impartasite!

  47. alina permalink
    Ianuarie 13, 2011 9:18 pm

    Buna ziua! As avea o rugaminte celor care sunt din Cluj Napoca, daca iti puteti recomanda un duhovnic bun in zona, eu sunt venita din jud. Suceava si acum locuiesc in Cluj. Multumesc!

  48. trecator permalink
    Ianuarie 24, 2011 4:50 pm

    @Ioana.. nice try🙂
    Din pacate, nu mai sunt sperante.

  49. Ianuarie 26, 2011 1:49 am

    Pare un „nebun” rombac, dar eu sunt de aceiasi parte cu el. Respectam decizia desigur, dar trebuie inteles ca aici era/este ceva/cineva care dadea forta si directie multor spirite, INTR-O DIRECTIE BUNA, cu siguranta.
    Si eu exact la asta m-am gandit din prima secunda, ca duhovnicul a dat oprire. Sau ok, poate n-a spus-o in cuvinte, dar o fi clatinat din cap, ceea ce ar fi fost suficient. Stiu ca se duceau cateva ore in fiecare zi in documentari internaute, dar rezultatul era realmente folositor multora. In planuri pe diverse nivele.
    Ramane gandul ca blogul asta a fost inceput si dezvoltat ca o misiune, una extrem de frumoasa si puternica. S-au adunat in jurul lui si-au fost pusi pe ganduri pana si pacatosi necredinciosi ca mine, ceea ce mi se pare o mare realizare.
    Dar asta este, de fiecare data cand o persoana inteligenta reuseste sa ma apropie de dumnezeu si zona spirituala, apare ruptura. La fel a fost si cu singurul duhovnic inteligent pe care l-am descoperit si care m-a calauzit extraordinar timp de.. un an. Apoi pauza. Un mare gol..
    Dar asta este, relax, ce-i bun dispare intodeauna. Usa asta nu-i pentru mine

  50. Pr. Mocanu permalink
    Februarie 17, 2011 7:12 pm

    Buna ziua!Ma numesc Pr. Mocanu Iulian din Parohia Gura Dimienii,comuna Beceni,jud.Buzau.
    Am vazut ca acum ceva timp ati trecut pe a Manastirea Poiana Marului.Data viitoare cand mai veniti,va rog sa treceti si pe la noi.

  51. Martie 1, 2011 12:30 am

    Mai, hai sa nu mai discutam despre decizia Ancai. Eu sunt curios de un alt lucru: cati din cei care au urmarit blogul au plecat intr-adevar la tara? Si daca da, pe unde, si care e experienta lor. Eu inca sunt in stadiul de strans/ cautat loc, dar nici asta nu am inceput efectiv. Cam pretentios.. sa fie si aproape de oras, dar nici prea aproape, si la munte cat de cat, si ieftin pamantul, si daca se poate si cu inca niste apropiati🙂. Pe langa Sibiu. Inca stam in chirie.

  52. Martie 1, 2011 12:57 am

    Acum un mesaj particular, pt dvs, sotul. Am urmarit pana prin august 2009 destul de fidel blogul. Scrie fain sotia, cald si luminos. Dupa cate se pare da un soi de dependenta, din ce am citit si in comentariile altora, dar si dupa faptul ca nu l-am uitat, si o data la cateva saptamani/luni intru sa vad daca nu cumva s-a razgandit. Mai urmaream doar blogul parintelui Savatie, dar mai putin constiincios. Poate si pentru ca sunt indragostit de tara, traditii.
    Acum intrebarea: Ce mai faceti?
    Interesant, si abia acu realizez. Cand citim ceva, care se intrerupe brusc, cred ca nu curiozitatea ne impinge sa asteptam urmatorul volum, ci faptul ca incepem sa percepem personajele din carte ca amici, cunoscuti. Ce mai face varul cutare? Dragul ne impinge. Ne legam afectiv.
    Acu, poate suna infricosator o ceata de sute de oameni, legati afectiv de familia dvs🙂 , iepuri, buruiene, vecini, mata, albine, greieri.
    Deci, ce mai faceti?

  53. Martie 1, 2011 11:22 am

    Mulţumim pentru cuvintele pline de căldură şi simpatie. Ne-au bucurat.

    Of, Doamne, as vrea sa va scriu lucruri frumoase, dar n-am acest dar. Pot însă să vă spun că Anca este atât de bucuroasă de viaţa în Biserică, ca trăieşte în Ea ca într-o mare familie, aici vorbeşte, scrie, citeşte, redactează, polemizează. Este ca şi înainte, doar că toate acestea nu se mai întâmplă pe internet, care nici nu ştim cât de puţin ne lipseşte.

    Vă mai pot spune că n-a fost o decizie în sensul propriu al cuvântului, ci să-i zicem o dumirire înceată, o coacere. Apropo, nici n-ar mai avea timp de blog la câte pâini frământă şi coace de la o vreme încoace! Prietenii noştri ştiu că asta chiar merită!

    Din partea mea, v-aş spune că văd pe fereastră cum ninge atât de domol şi că e atât de bine că nici un trib virtual nu intră pe fereastra computerului să pustiască această aşezare. Sunt ispite destule şi aşa, nu?

    Oare de ce viaţalaţară nu o mai putem găsi pe internet? Fiindcă viaţa la ţară este mai ales o alegere lăuntrică şi cred că cel mai bun articol care ar putea fi scris este tocmai această retragere şi tăcere, această « logare » la viaţa noastră reală.

    Cu mult drag şi iertaţi!
    soţul.

  54. Nora permalink
    Martie 10, 2011 2:47 pm

    Dumnezeu sa va binecuvanteze, cred ca EL e fericit ca traiti asa frumos🙂
    Noi am plecat din tara de tot, dar azi m-ati facut sa-mi fie asa de dor de Romania aceea din sufletul meu, aceea Romanie despre care nu mai stiam daca exista…voi mi-ati amintit ca mai exista si ca mai avem speranta!
    Sper sa reusesc candva sa le-o arat si copiilor mei, un pic prea „belgianizati”.
    Mult drag,
    Nora

  55. Bruno permalink
    Martie 21, 2011 3:22 am

    Dumnezeu sa va binecuvanteze, adaug si eu ,

    si mie imi pare rau ca autoarea acestui site a incetat sa mai scrie aici. citeam de fiecare data cu sincera bucurie orice, nu cred ca am pus vreun comentariu , nu imi place ideea de blog, de comentarii, de comunitate virtuala, mi se pare ca si dementa asta cu acest facebook , la fel cu tot felul de alte moduri de alienare, care mai de care mai subtile, nu face decat paradoxal sa ne indeparteze. Bine spus, un trib virtual. Pentru cei ce tanjesc macar la o anume asezare launtrica, e o pierdere, pentru autoarea acestui site , probabil ca nu.

    Ramane un dor.
    Va doresc din tot sufletul cele bune, sanatate si ajutor de la Bunul Dumnezeu. M-as bucura sincer sa va pot vizita desi realizez cat e de ne-la-locul-lui acest gand.

    Bruno,
    un roman din indepartata Canada.

  56. Ortodox permalink
    Mai 28, 2011 9:32 pm

    POEZIE: CREDINTA IN POPOR ! http://www.youtube.com/watch?v=tbUxF8K_Scc

  57. Irina permalink
    August 19, 2011 5:17 pm

    Nu-mi vine sa cred cata fericire vad si simt aici. Si eu am prieteni care s-au retras la tara, departe la sute de kilometri de Bucuresti si de familiile lor, care au ramas aici. Am lacrimi in ochi si va doresc sa va mantuiti si sa va rugati si pentru noi.

  58. Ana permalink
    Septembrie 8, 2011 8:15 pm

    nici nu stiu cum sa incep..Dumnezeu a facut sa descopar blogul intr-un moment in care aveam nevoie sa ma conving ca plecarea din Bucuresti si mutarea in provincie (eu vin dintr-un sat de langa Sibiu) e cea mai buna varianta pentru noi trei.Tot amanam sa ma decid, dar blogul m-a convins ca n-o sa-mi para rau.Nu mi-a placut niciodata Bucurestiul, stau de 8 ani in el din motive de job si parca imi era greu sa ma hotarasc sa plecam, ma obisnuisem in mizerie, trafic infernal, parcuri infecte..pentru ce?..numai fraza cu „sa vezi cerul” si m-am convins…chiar ma gandeam, cand ajungeam la tara la ai mei sau la socrii „uite d-le vad cerul cu stele”..cred ca la bucuresti nu l-am vazut niciodata…nu pentru ca nu s-ar vedea, dar obisnuit in cutia de beton, uiti sa privesti spre cer..te uiti mai mult in jos (:. felicitari autoarei, textele sunt scrise remarcabil, emotioneaza si vibreaza din adancuri omul dornic de frumos, de liniste, de pace. felicitari si pentru curaj, sunt sigura ca ati inspirat si incurajat prin acest blog multe familii sa puna in practica ce aveau in gand. sper ca autoarea sa se razgandeasca si pe viitor sa mai scrie pe blog sau poate o carte..oricum eu de doua zile de cand l-am descoperit, il rasfoiesc din scoarta-n scoarta, culeg sfaturi pentru carti si ma minunez..Dumnezeu sa va dea sanatate si liniste! Doamne ajuta!

  59. SImona permalink
    Decembrie 16, 2011 12:35 am

    Un blog minunat!
    Le-am spus copiilor de la scoala despre el, fiindca aici pot gasi linkuri catre carti utile, dar il citesc si eu cu mare placere. Toate cele bne!

  60. Romabac 1-11 permalink
    Februarie 9, 2012 10:51 pm

    Am revenit pe blog.
    Ma bucur ca el mai exista, ma intristeaza tacerea.
    Repet, o mare greseala faceti ca nu mai scrieti.
    E o forma de IUBIRE acest blog, iar cine nu iubeste nu e crestin.
    Punct si de la capat.
    Rombac 1-11

  61. danna permalink
    Februarie 10, 2012 3:55 pm

    Stii de ce ne este dor?… pentru ca tu ai avut curaj sa te rupi de o lume cenusie si ne-ai aratat ce ai castigat: nu viata la tara ci viata in liniste si impacare, viata simpla, adevarata, fara machiajul pe care noi, ceilalti, il aplicam vietilor noastre, fara zbuciumul si neastamparul zilnic; ne-ai aratat cum e, si ne-ai lasat sa visam fiecare. unii nu suntem pregatiti sa continuam visul in realitate si atunci avem nevoie de sprijinul tau… altii poate avem nevoie de confirmarea ca viata la tara nu-i asa de grea, ca ruptura de oras nu dauneaza in niciun fel…cine stie…cert este ca ne este dor de tine, de viata la tara!!!!

  62. sorin permalink
    Februarie 16, 2012 10:37 pm

    buna seara , este cred doar simpla ROMANIA TACUTA

  63. Februarie 20, 2012 5:33 pm

    Doamne ajuta…si adevarat…tacerea…te intristeaza..

  64. sorin permalink
    Februarie 27, 2012 9:38 am

    Romania tacuta

    http://invitatielaortodoxie.wordpress.com/2012/02/24/stefan-lechea-s-a-nascut-in-cer/

    Tăinuiţi-mi supărarea, tăinuiţi-mi gîndul greu
    Şi atunci eu voi rămîne, codrilor, cu voi, mereu
    Şi-mi voi face-un fel de casă, colo-n muntele cel ‘nalt
    Mărunţică, dar frumoasă, sub o prispă de cobalt
    Lîng-un lac cu multe pietre prăvălite de ciclopi
    Peste care se frămîntă vîntu-n brazi şi frunza-n plopi
    Şi în unda-i liniştită, lacul verde s-o încapă
    Ca şi cum ar fi zidită cât în aer şi în apă
    Iar prin ceaţa străvezie de un verde-albastru închis
    Coperişul ei să fie din şindrilă şi din vis
    Căci de dorul lumii care nu mai cred c-am s-o-ntâlnesc
    Colo sus, lîngă izvoare, visul vreau să mi-l trăiesc
    Cînd s-o învolbura furtuna, ridicând omătu-n cer
    Să rămân, pe totdeauna, al Credinţei cavaler
    Lupii vor urla întruna, răspândind fiorii morţii
    Noi vom asculta furtuna, trăgînd laturile porţii
    Iar cînd zorii s-or desface şi păduri vor fumega
    Peste lume va fi pace şi lumină-n casa mea…

  65. simplu permalink
    Septembrie 26, 2012 5:36 pm

    Frumos blog, azi l-am descoperit!
    Am multe de cautat in el.
    si ma intristez si eu ca toti cei care il „stiu”.
    Toate cele bune!

  66. sorin permalink
    Decembrie 24, 2012 5:35 pm

    asa vin la poarta voastra

    si asa colind

    nu stiu unde-i poarta
    nu stiu de primiti
    sau auziti
    dar atata vreu

  67. mihail permalink
    Decembrie 26, 2012 1:29 am

    Sarbatori fericite, draga viatala tara. Periodic intru pe acest blog cu o speranta ascunsa, sunt de parerea lui rombac, pana si unii parinti ai pustiei ajungeau, la o plinire a vremii lor, sa deschida usa chiliei si sa inceapa sa primeasca pe vizitatori. Astept aceasta coacere a trairilor si sper ca poate Dumnezeu va trimite un semn, si sa intelegeti ca de acum inainte aveti o misiune pe lumea asta. Va doresc din toata inima toate cele bune si La multi ani!

  68. Ianuarie 16, 2013 3:07 pm

    Cred ca as putea trai o a doua viata daca m-as putea retrage la tara. Imi pusesem speranta in acest blog ca imi poate oferi argumente si dovezi reale pe care sa le expun familiei in demersul meu de a-i convinge sa ne stramutam. De doi ani astept ca blogul acesta sa se scuture din amorteala si sa imi readuca speranta. Cinstit, eu nu cred ca Anca mai traieste. Ar fi pus macar o poza sau un gand bun pe acest blog macar odata pe an.

  69. soţul Ancăi permalink
    Ianuarie 17, 2013 11:28 am

    Anca este vie.

    În fiecare început de zi, la cafea, o regăsesc scăldându-se în aceeaşi fervoare a uimirii, în care am cunoscut-o odinioară, de atunci de când îmi este soţie.

    Din câte o cunosc eu, nu se va mai întoarce pe blog pentru că până acum n-a revenit vreodată asupra unei hotărâri. Dimpotrivă.🙂

    Avem porumbei. I-am primit de sărbători fără să îi putem refuza. Albi. Cu coada înfoiată. În volieră, o porumbiţă mai amărâtă era ciocănită de o alta în cap, până la sânge. A trebuit să îi dăm drumul. A plecat fără să se mai întoarcă. Perechea lui a plecat şi el după două zile şi, la fel, nu s-a mai întors. Am rămas cu o pereche albă. Le-am dat şi lor liber şi au rămas la noi. Îi admirăm cum tronează suspendaţi pe sârma de telegraf, învăluiţi imperial în ceaţa de puf a dimineţii.

    Iar, pe noi toţi, să ne ajute Dumnezeu să dăm fiecare rodul său la vremea lui!

  70. magda permalink
    Aprilie 26, 2013 2:08 pm

    buna ziua
    revin cu o rugaminte…nu stiu daca se poate…dar incerc….
    am tot cautat o solutie pentru problemele fetitei …..am dat peste acest blog unde am citit despre povestea Adrianei care a putut rezolva cu ajutorul homeopatiei problemele copiilor….nu stiu cum as putea afla numele acestei doamne doctor sau un mail al Adrianei….am incercat sa rezolvam cu ajutorul doamnei doctor pe care ati mentionat-o dvs….din pacate nu am reusit si am revenit la antibiotice…inainte de a lua o decizie mult amanata as vrea sa mai incerc….am cautat alte recomandari pentru homeopatie dar nu am gasit…
    multimesc

  71. mihail permalink
    Aprilie 29, 2013 12:34 am

    Intram in saptamana mare a Patimilor Domnului, „ultima suta de metri” pe urcusul duhovnicesc spre Inviere. Nu toti putem participa cum s-ar cuveni la trairile necesare pentru aceasta perioada, poate suntem departe de tara, poate suntem prea cazuti si ne taraim in deznadejde, poate suntem prea insingurati ( un parinte atragea atentia asupra deosebirii intre a fi singur si a fi insingurat), cautam peste tot un sprijin, da-ne un semn, draga Viatala tara, cum traiesti tu Saptamana aceasta, cum astepti Invierea, impartaseste-ne din trairea ta!
    Iar daca inca te tii tare in hotararea ta de a nu mai folosi internetul, atunci, macar dumneata, sotul – ca nu scrii rau deloc – mai „toarna aici” din casa, din cand in cand, prietenii de departe asteapta un semn. Post usor in continuare si sa ne vedem cu bine la Inviere!

  72. George permalink
    Iunie 2, 2013 6:43 pm

    Fiecare cu alegerile lui in viata, trebuiesc respectate. Succes si numai bine, sanatate!

  73. alin dumitrescu permalink
    Iulie 2, 2013 1:39 am

    dragii mei, inteleg lipsa comunicarii, dar nu inteleg lipsa postarilor de poze cu familia.
    e pacat sa se ruineze un vis de nisa care a „inflacarat” cativa oameni.

  74. Decembrie 26, 2013 7:10 am

    Craciun fericit! Sa dea Domnul sa ne intalnim cat de curand (la tara).

  75. Ianuarie 22, 2014 2:49 pm

    Noutati?🙂

  76. Aprilie 13, 2014 5:42 pm

    Superb blog. Sincer si mie imi pare rau pentru retragerea Ancai. Are un talent scriitoricesc rar intalnit si sper ca intr-o forma sau alta sa continue sa-l foloseasca.
    Desi imi pare rau ca nu mai scrie – apreciez fermitatea alegerii, care trebuie respectata, iar aceasta alegere imi aduce aminte de un dicton – cand esti intr-un loc fa in asa fel incat sa nu ti se simta prezenta, dar cand pleci sa ti se simpla lipsa.

  77. Mai 30, 2014 3:25 pm

    Buna ziua!

    Noi, Asociatia Parinti pentru Copii, credem ca un text scris de dumneavostra pt 1 iunie sub titlul ” Scrisoare catre mine, copilul “, ar putea imbunatati viata multor copii din Romania. Regasirea emotiei copilariei retraita de fiecare dintre noi prin lectura textelor scrise de dumneavostra alaturi de alte personalitati din Romania la care am apelat, ar putea fi cheia unei noi abordari, atat la nivel personal, cat si institutional, a problemelor reale cu care copiii din societatea moderna se confrunta.

    Ceea ce va rugam este sa acceptati provocarea si sa ne trimiteti pe adresa de e-mail : scrisoricatreminecopilul@gmail.com un text semnat de dumneavostra cu tema ” Scrisoare catre mine, copilul “

    Textul dumneavastra, alaturi de alte texte scrise de nume respectabile din Romania, precum si de voluntari mai putin cunoscuti, dar la fel de dornici sa participe la cauza noastra, va fi publicat in revistele de nisa cu care vom colabora, pe blogurile colaboratorilor nostri care trateaza teme similare, iar, la final, vor face obiectul unui volum ce va fi publicat, pe baza unei colaborari cu una din editurile de profil, sub titlul ” Scrisori catre mine, copilul ” .

    Va multumim pentru amabilitatea cu care ne acordati atentie , asteptam in timp util textul dumneavostra cu tema ” Scrisoare catre mine, copilul ” pe adresa de e-mail :scrisoricatreminecopilul@gmail.com

    Cu stima, Asociatia Parinti Pentru Copii

    https://scrisoricatreminecopilul.wordpress.com

    La acest proiect pot participa atat persoanele invitate, cat si alte persoane care vor sa ni se alature fara o invitatie speciala in acest sens, dar care cred ca au puterea de a accepta provocarea de a scrie sincer catre cel care a fost odata, copilul.

    Pe masura ce vom primi textele dumneavoastra pe adresa de e-mail:scrisoricatreminecopilul@gmail.com, odata cu publicarea in revistele si blogurile de specialitate vom adauga pe acest blog o parte din textele ce vor sta la baza volumului:” Scrisori catre mine, copilul “

  78. Rombac permalink
    Martie 5, 2015 10:29 pm

    Rombac 1-11

  79. Martie 6, 2015 1:44 am

    Eu am descoperit recent aceasta pagina – la mult timp dupa ce postarile au incetat. Pentru mine este o nespusa bucurie si linistire sa va citesc. Nu am citit asa de mult despre viata Dvs dar apreciez enorm spiritul crestin, credinta si simplitatea pe care le traiti.
    In ceea ce priveste Sfintii inchisorilor-va multumesc. Nu am cuvinte. Doar atat, Cel De Sus ne ajuta si ne lamureste cand nu ne asteptam si nu cum ne asteptam.
    Va multumesc pentru toate cate le-ati scris si sa va ajute Dumnezeu in toate.

  80. Octombrie 13, 2015 12:11 am

    Eu unul cred ca Anca nu mai este, sau, in cel mai fericit caz, s-au intors in jungla urbana. Dumnezeu sa o aiba in paza indiferent care este adevarul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: