Sări la conţinut

Diafilm

august 12, 2009

Tot la mama am găsit – da, aţi înţeles bine, am răscolit toată casa în cel mai barbar mod cu putinţă – şi vechiul aparat de proiectat diafilme. Vechi, dar nou, de fapt, perfect conservat. Asemenea şi filmele, cu care n-am şovăit să-mi pictez mintenaş pereţii căsuţei noastre de la ţară. Am văzut până acum Dan, căpitan de plai, El Zorab, Turtiţa şi Frumoasa din pădurea adormită. Ilustraţiile sunt splendide. Ceva s-a pierdut între timp, în sensibilitatea noastră, se pare…

diafilm (1)

diafilm

diafilm (2)

Cu această ocazie, vă pun în faţă şi o minunăţie de poveste scrisă de Scominuca şi publicată într-o carte-album pe care nici nu ştiu cum să v-o recomand mai bine. Poate, citind acest fragment, vă veţi îndrăgosti (şi voi).

Diafilm

de Cosmina Dragomir

A fost odată o familie tare unită, iubitoare şi liniştită, de care nimeni nu auzise să se fi certat vreodată. De fapt, ei nu puteau vorbi.

Într-o zi, mami a trebuit să plece pentru o vreme şi să lase bebeluşul cu tatăl său. S-au mângâiat, şi-au zâmbit, s-au legănat şi s-au despărţit.

Puiul era uluitor de delicat, şi tatăl era aşa de fericit şi de emoţionat… ar fi vrut să mai poată povesti cuiva despre frumuseţea pură şi unică a pruncului său şi, neavând cu cine să comunice, îi venea mereu să lăcrimeze. I-ar fi plăcut să vorbească măcar cu copilaşul, să-i istorisească poveşti, să-l înveselească, să-i spună ce mult îl iubeşte, cum face orice părinte. Însă puiul, nou-născut, nu înţelegea mai nimic din limbajul semnelor, şi mai ales, stătea mai tot timpul cu ochii închişi.

Atunci omului îi veni ideea să-i pună copilului său poveştile pe diafilm. A căutat înverşunat în baia mică, devenită de-a lungul timpului, ca la toţi locatarii, depozit, a găsit aparatul vechi, cu cablul de alimentare rigid de nemişcare, şi l-a montat deasupra locului în care dormea copilul. A apelat la cei cunoscuţi, care însă nu l-au putut ajuta, şi până la urmă a făcut rost de ce mai avea nevoie din micul bazar improvizat din piaţă. Acolo, în impresionanta colecţie de obiecte inutile aşezate jos, pe ziare, a descoperit preţioasele cubuleţe de diafilme…

album0025

desen de copil din albumul "Oraşul înviat..."

Venise seara, la fel de emoţionată ca şi el. Au ajuns acasă aproape în acelaşi timp, amândoi au stins încet luminile şi au făcut primele proiecţii. Puiul nu se putea uita pe perete, aşa că tatăl a fixat proiectorul în aşa fel încât să bată direct în pătuţ, peste el. Bebeluşul dormea, în timp ce pe pielea lui se perindau rozetele acelea binecunoscute ale genericelor Animafilm, pătrăţelele colorate intens, rândurile tipărite şi scenele poveştilor.

Tati le rula seară de seară, din ce în ce mai fericit, încuindu-şi râsetele neauzite în piept. Vedea cum puiul lui, căruia nu-i vorbise nimeni încă, surâdea îngereşte poveştilor ce se întâlneau pe mânuţele şi pe burtica lui. Începuse să se rostogolească sub reflector, de pe-o parte pe alta, râzând câteodată în hohote, zvâcnind în alergări imaginare. La fiecare lăsare a întunericului, el se bălăcea în lumina multicoloră, făcea plajă la diafilme pe prosopelul său pluşat din pătuţ.

Astfel, pruncul se bronză în scurt timp cu basme. Imaginile incandescente şi înscrisurile se întipăriră la un moment dat pe pielea lui şi nu se mai luau nici la baie.

A crescut foarte fericit, ocrotindu-şi toată viaţa secretul epic sub haine. Deşi nu i-a moştenit pe ai săi şi putea lesne vorbi, cei apropiaţi şi-au dat seama că se slujea de corpul său la fel de grăitor ca de cuvinte, se făcea foarte uşor înţeles de către persoane care vorbesc limbi din ţări diferite. Uneori, pentru a-şi impresiona dascălii, lăsa capul şi privirea în piept şi cita expresii-cheie din cărţi. Toate erau pilde din poveşti binecunoscute, pe care, de altfel, oamenii mari le ignoră.

Părintele său era cel mai mândru tată care nu se poate mândri altora.

Probabil că metoda a fost cultivată în secret şi de alţi oameni în nevoie, încât, se pare că atunci când se fac mari, copilaşii surdo-muţilor sunt nemaipomenit de comunicativi şi expresivi în limbajul gesturilor. Şi, în sprijinul acestei afirmaţii, puteţi şi dumneavoastră să aduceţi o mărturie: cred că aţi sesizat cu toţii că au dispărut complet cubuleţele de diafilme de pe piaţă şi aparatele împietrite de aşteptare din baia mică.

About these ads
9 comentarii leave one →
  1. irina flo permalink
    august 13, 2009 3:20 pm

    mai aveti locuri in fata?

  2. august 14, 2009 3:37 pm

    pentru voi, am rezervat tot randul :)

  3. august 15, 2009 3:22 pm

    Draga mea am si eu diafilme, am si aparatul, dar zace in neputinta pentru ca nu stiu care manute dibace cand erau micute au vrut sa-l manevreze … stii pe cineva care repara asa ceva? E tare pretios si pentru mine dar nu pot sa-l folosesc.
    P.S. Elzorab era preferatul meu cand eram mica, dar nu stiu unde e filmuletul. Am auzit ca mai sunt si acum in librari filme de tipul acesta dar sunt foarte scumpe in comparatie cu cat erau alta data… Am si vreo doua filmulete ” comuniste” despre igiena prescolarului, acasa si la scoala foarte interesante de altfel…
    Succes poate organizam serate de diafilm pentru copii sa-i mai dezvatam de disney…

  4. august 17, 2009 9:47 pm

    El Zorab e si preferatul meu, de departe. Nu am putut uita imaginile din diafilm niciodata, cadru cu cadru. Cand vii pe la mine, sa aduci si filmele tale. Culcam copiii si ne uitam impreuna la cai verzi pe pereti…

  5. scomina permalink
    august 19, 2009 12:37 am

    Ancuta, iti multumesc… mult de tot… Ce mai amor comun ne gasim si noi…
    De abia astept sa vad o reprezentatie!

  6. Diana Gal permalink
    septembrie 20, 2009 8:52 pm

    Anca, mai avem si noi un aparat si cateva zeci de diafilme. Deocamdata sunt la ai mei, dar in decembrie cand ajungem pe acolo le aducem in Bucuresti. Daca veti vrea vreodata vreunul imprumut… pot sa fac lista cu ce avem noi.
    (p.s. mai hai din cand in cand si pe forum la Itsy Bitsy)

  7. noiembrie 4, 2009 3:34 pm

    Of, de când tot mă ţin să cotrobăi şi eu prin debaraua de la mama, doar-doar oi mai găsi aparatul şi diafilmele mele! Sper că fetele mele le vor aprecia aşa cum le apreciam eu! Mulţumesc că mi-ai amintit de această modalitate de “desene”!

  8. filme permalink
    ianuarie 11, 2010 1:47 pm

    da stiti unde se mai gasesc de cumparat diafilme? ca aparat mai am si eu, dar mult de tot mi-ar place sa mai cumpar diafilm
    multumesc

  9. laura permalink
    august 2, 2010 12:58 pm

    Ininte de ‘ 90, cand foarte putini dintre noi aveau un aparat video, un vecin (celibatar si fara copii! ) ne proiecta pe peretele din fata blocului DIAFILME! Era o minunatie sa vezi cum toti copiii ,- cred ca peste 40 in fiecare seara- , stateam nedezlipiti , cuminti si fara nici o vorba privind povestile care se derulau. Mi-as dori sa fiu din nou copilul acelor timpuri. Imi pare f rau ca generatia actuala nu poate sa ma aiba parte de asemenea frumuseti…!

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 80 other followers

%d bloggers like this: