Skip to content

Campanie de Crăciun

Decembrie 4, 2008

Am gasit pe blogul Viata si credinta dobrogeana o campanie care mi-a atras atentia:

craciun

Iata si site-ul campaniei: Buy Nothing For Christmas

Daca ar fi sa promovez o astfel de campanie, as face-o altfel: „Cumpara mai putin de Craciun!” Inteleg foarte bine ideea, Craciunul a devenit o „afacere”, o isterie colectiva. Majoritatea vad in acest moment nu Nasterea lui Hristos, ci venirea lui Mos Craciun. Si totusi, evenimentul ESTE Nasterea lui Hristos. Mos Craciun e o deturnare.

Ce sa facem, atunci? Sa-l scoatem pe „Mosul” din „calendar”? Este o solutie, dar un pic prea extrema, desi nu de lepadat. Dar nu as face asta unor copii mici, care inca se bucura de cadouri. Le-as lua insa mai putine, cu toate ca ispita e mare. Magazinele sunt deja pline, iar adultii, coborati la mintea copiilor, pun ochii pe tot ce le permite buzunarul. Nu vreau sa discut din punct de vedere educativ, pentru ca nu e nimic educativ in a arunca o gramada de bani pe lucruri. E chiar „ieftin”. Iar consecintele pe plan educativ sunt grele, desi nu se observa neaparat la aceasta varsta. Fericirea nu e de cumparat, desi unii parinti incearca sa-si spele constiinta cu bani. Atunci cand nu-i poti oferi „altceva”, ii dai cadouri. Dar daca ai face un efort sa-i oferi o jumatate de ora in plus copilului tau? In locul masinutei cu telecomanda, fii tu masina lui. In locul laptopului cu jocuri, ia o cutie de creioane colorate si desenati impreuna. E drept, asta presupune un efort din partea ta, uneori prea mare. Dar merita. Priveste-l ca pe o investitite.

Renumitul psiholog francez Francoise Dolto raspunde astfel unei mame ingrijorate de copilul ei, care a auzit la scoala ca „nu exista Mos Craciun” (citez din memorie):

Odata ce copilul a crescut si a inceput sa inteleaga, el nu trebuie mintit cu tot dinadinsul. Ii poti explica ca nu exista un singur Mos Craciun (doar a vazut deja pe strada o gramada de „Mosi” diferiti!) si ca toti putem fi Mos Craciun, atunci cand daruim. Dolto povesteste ca a trecut chiar ea prin acest moment. Iar copilul ei, departe de a se angoasa la aflarea acestui adevar, a strigat: -Deci si eu pot fi Mos Craciun? -Da! -Uraaa! Atunci hai sa cumparam cadouri pentru tati!

Povestea de mai sus e frumoasa, poate de asta am si retinut-o. Desi imi pare ideala. Nu stiu cum voi face fata eu cand ma voi afla in situatia respectiva. Dar mi-a placut ideea de a fi toti Mos Craciun. Sa daruim – mai putin noua, care avem deja totul. Si mai mult celor care nu au nimic.

Buy nothing for Christmas… for yourself!

41 comentarii leave one →
  1. Balan Claudiu permalink
    Decembrie 4, 2008 1:19 am

    Imi place mult titlu asta care l-ai dat tu: Cumpara mai putin de Craciun. E greu sa vorbesti transant de Mos Craciun dar….
    Eu nu as vrea sa-mi mint fetita vorbindu-i de cineva care nu exista, mintind-o. Domnul Hristos a spus ca diavolul e tatal minciunii, toate minciunile vin de la el, si in final nu pot avea decat efecte negative asupra noastra si a copiilor nostri.
    Imi place mult cum zici: Mos Craciun deturneaza Nasterea Domnului.
    Craciunul e o zi de o mare sfintenie si de o mare incarcatura sentimentala pentru noi nu datorita lui Mos Craciun, ci datorita lui Dumnezeu care a sfintit acest timp inrolandu-se in timp.
    Frumusetea sarbatorii in esenta ei nu e data de Mos Craciunul de la Coca-Cola sau cel din Finlanda, ci e data mereu de Domnul Hristos.
    Mos Craciun astazi l-a eliminat pe Hristos din toate pregatirile de Craciun, din toate gandurile noastre.
    Craciunul este Nasterea Domnului.

    Sa fim sinceri: Mos Craciun ne face doar rau. De ce nu-i pot spune copilului ca eu si mami îi dam de Craciun un cadouţ frumos asa cum magii au venit cu daruri la pruncul Iisus.
    De ce trebuie sa inventez aiureli, si sa ma ascund si sa mint ca Mos Craciun exista?

  2. viatalatara permalink
    Decembrie 4, 2008 1:27 am

    Excelent! Nici nu stii cat iti multumesc pentru opinia ta. Ma ajuta sa vad cum gandesc si altii. Eu gandesc la fel, dar nu sunt hotarata. De asta imi gasesc argumente in psihologi francezi 😀

    Dar daca vad ca nu sunt singura „nebuna”, ca mai sunt parinti care gandesc ca mine, parca ma mai linistesc. Dar a-i spune copilului adevarul despre „Mos” nu are consecinte cu bataie mai lunga, asupra „Mosului” altor copii? Intreb si eu 😀

    Multumesc inca o data. O sa dezbat problema si cu sotul si va povestesc la ce concluzie am ajuns…

  3. Adriana permalink
    Decembrie 4, 2008 3:07 am

    Si eu am o dilema mare… Baiatul a identificat pe Mos Craciun cu Dumnezeu, ceea ce m-a bulversat – nu stim nici noi cum sa facem. Astept sa vad ce mai spuneti voi din experienta cu copiii:)

  4. Abigail permalink
    Decembrie 4, 2008 8:08 am

    pai nu esti „nebuna” :)si daca esti, sa stii ca mai suntem: sunt pe lista! adica nici eu nu am insistat cu mos Craciun cand era foarte mica, insa am cantat – si cantam in perioada asta colinde (e de ajutor gradinita ei cu educatoare foarte bine pregatite si foarte ..ortodoxe!!! si la Biserica Parintele insista sa cante toti copiii in fata, langa icoana Mantuitorului, macar de Craciun 🙂 acum e deja traditie). Daruri se primesc – dar in limita bugetului. Nu cred ca s-ar putea renunta total. Dar asa e moment bun pentru repetat ce este milostenia. Cu influentele – ele tot exista. Ma gandesc la cate influente rele sunt in jur si nu imi dau seama si nici nu isi face multa lume griji pentru ele…a spune adevarul nu e niciodata rau…
    Acum, daca imi dai voie, iti voi povesti o mica intamplare> anul trecut eram cu inca o mamica in Vinerea Mare la Denie. Si stand mai mult pe afara – erau copiii mai mici – constat ca si fetita mea, dar mai mult baietelul ei, stiau in detaliu despre Rastignire, despre cuiele batute „bine” ziceau ei, in palme, despre coroana cu spini, sange, lacrimile Maicutei, despre imparatii cei rai… Ce e drept, eu ii explicasem, dar nu chiar asa, cu detalii, „trecusem cu vederea” unele lucruri. Insa la gradinita „se completase tabloul” si m-am bucurat. Eu nu fusesem pregatita la acel moment deloc!!! Nu erau traumatizati deloc cei doi micuti si discutau intre ei cu oarecare maturitate. Scuze pentru mesajul prea mare si cumva „pe langa” problema.

  5. MihaelaMaria permalink
    Decembrie 4, 2008 9:18 am

    Parca ma simt putin rusinata, noi inca credem in Mos Craciun. Si totusi, atata vreme cat nu exageram cu cumparaturile (si vreau sa cred ca nu am facut o) si atata vreme cat copiii afla de la noi si simt cu noi semnificatia minunatei sarbatoari de Craciun, poate nu este chiar atat de rau sa i lasam pe copii sa creada in mos Craciun.

    Ideea psihanalistei F Dolto este buna, ca dealtfel multe dintre ideile ei! O sa o preiau si eu cand va fi cazul.

  6. viatalatara permalink
    Decembrie 4, 2008 9:28 am

    am vorbit cu sotul si mi-a spus ca el imi spune demult lucrurile astea, numai ca eu nu-l auzeam 😀

    va tin la curent cu defasurarea actiunii…

  7. viatalatara permalink
    Decembrie 4, 2008 9:37 am

    Adriana, experienta cu identificarii lui Mos Craciun cu Dumnezeu este destul de dificila. Eu i-as arata icoane cu Hristos si i-as arata ca nu samana deloc cu Mos Craciun 🙂

  8. viatalatara permalink
    Decembrie 4, 2008 9:46 am

    Haideti ca intre timp sotul meu a discutat cu fetita cea mare (6 ani jumate) si i-a spus un pic din adevar. Dupa care ea a venit suspinand la mine (uf, m-a pus in fata faptului implinit!) si atunci i-am spus urmatoarele: i-am spus de Sfantul Nicolae care a venit intr-o noapte la o familie saraca si a pus niste bani in ghetutele lor (vezi povestea aici: http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Stil-de-viata/Cine-a-fost-sfantul-nicolae-articol-536.html ) Si ca si noi putem fi ca Sfantul Nicolae, sa punem niste bani in ghetutele saracilor. Si ca sa ne aducem aminte de gestul lui, putem sa ne punem si noua, pe furis, unii altora cadouri in cizme.

    A fost un moment extraordinar! Fetita ea s-a bucurat foarte-foarte tare! Si am continuat povestea despre Craciun, spunandu-i ca toti putem fi Mos Craciun. I-am amintit de povestea cu Mary Poppins, despre episodul in care copiii au fost cu Mary la cumparaturile de Craciun. Pentru ca voiau sa fie si ei Mos Craciun pentru parintii lor!

    Nu imi vine sa cred nici acuma cat de bine a fost si cat de mult s-a bucurat ca a aflat! Acum vrea si ea sa ne faca daruri 🙂 In amintirea darurilor facute lui Hristos. Si mai ales, vrea sa facem si noi ca Sfantul Nicolae, sa mergem noaptea sa punem bani in ghetutele saracilor!

    Asta a fost… Desi nu stiu cum ar functiona „dezvaluirea” pentru niste copii care nu au primit o educatie religioasa… Pentru ca, de fapt, bucuria crestineasca este mai mare si acopra bucuria „comerciala” pentru un copil. Deci e mai greu daca nu ai ceva de pus in loc…

  9. Maria permalink
    Decembrie 4, 2008 10:00 am

    Nu cred ca trebuie exagerat .Atat timp cat le fac o bucurie eu cred ca nu e o problema adevarata.Mi se pare o bruscare acum negarea ideii de mos pentru copiii mici.(si pentru mine cred).In cazul fetei mai mari tin minte ca a venit de la sine cumva.Adica intr-un an a venit si a spus: sa alegem impreuna ce punem sub brad?
    Oricum ai mei stiu clar ca vorbim de o singura jucarie in fiecare an.Nu haine, nu portocale, nu n jucarele.Una.
    Si mi se pare cumva si o problema pentru copiii prietenilor nostri.Pentru ca poate unii parinti nu le-au spus inca si ar putea afla de la ai mei.Nu cred ca mi-as dori asta perntru copiii mei de exemplu.

    Mut mai im[portant mi se pare sa-i duc la biserica de cat mai multe ori in preajma sarbatorilor, sa nu imi pierd mult timp cu curatenia in casa in detrimentul lor, sa trecem sarbatorile fara raceli sau alte probleme de sanatate si sa stam cat mai mult timp impreuna.

  10. viatalatara permalink
    Decembrie 4, 2008 10:17 am

    Maria, le fel cu tine am gandit si eu multa vreme. Dar mi-am dat seama ca, pentru copii, Craciunul nu insemna Nasterea lui Hristos, ci Mosul cu cadourile. Pentru cineva care nu merge la biserica nu e nici o problema – nu ma intelegeti gresit, nu vreau sa impun nimanui nimic, au fost doar cateva intrebari pe care mi le-am pus. Si am ajuns la concluzia (la care sotul meu ajunsese mai de mult) ca, daca vrei sa ii oferi copilului o educatie religioasa, trebuie sa pui accent pe asta in tot ce faci. Iar ceea ce ofera religia este, oricum, mult mai mult decat ceea ce ofera „Mosul”. Religia ofera ceva nelimitat, Mosul ceva limitat. Fara teama ca un copil nu poate intelege. Il inveti ca e mai bine sa dai decat sa primesti. Si ca, daca dam saracilor, suntem ca Sfintii 🙂

  11. doralina permalink
    Decembrie 4, 2008 10:26 am

    La noi in biserica anul trecut s-a intrunit consiliul parohial tocmai ca sa discute de aceasta problema;in ziua de 26 dec.se obisnuia sa vina Mosu cu daruri;va dati seama ce fata faceau micutii nostri!Asa ca s-a hotarat sa le spunem copiilor ca Ingerasul este cel care are grija sa aduca cadouri;unii copii au accepat altii nu;
    Si eu cred ca se exagereaza cu Mosu;de fapt ce este Craciunul?Nasterea Domnului!Si nu-l sarbatorim pe Mosu ci faptul ca s-a nascut Isus!Dar oare cati parinti le spun asta copiilor?

  12. Maria permalink
    Decembrie 4, 2008 10:26 am

    Bine, la aproape 7 ani e clar ca este bine sa stie si se poate bucura mult.Cea mare a mea era clasa intai cand a aflat.Deci 6 ani.Eu ma refeream la cei de 3-4-5 ani.

  13. viatalatara permalink
    Decembrie 4, 2008 10:39 am

    I-am spus si baietelului mijlociu, de 4 ani. A fost cam nedumerit, a inteles mai greu, de fapt, nici nu stiu cat a inteles. Pentru ca eu nu le spun: „nu exista Mos Craciun!” – ar fi prea dur. dar le povestesc intai de Sf. Nicolae care a adus cadouri copiilor saraci si ca putem si noi sa facem la fel. Si, treptat, le spun ca si noi, ca sa ne aducem aminte de Sfantul, putem face asta unii altora, ca sa ne bucuram. De asta baiatul nu a inteles foarte-foarte bine ce e cu Mosul, de fapt. I-am spus cu multa delicatete, prin invaluire 🙂

    acum abia asteapta sa mearga si ei cu tati la cumparaturi sa ne ia cadouri noua si copiilor saraci 🙂

    pana sa mi se intample, nu as fi facut asta, mi-era groaza… dar uite ca sotul m-a pus in fata faptului implinit si a trebuit sa le explic, ce era sa fac? 🙂

    acum imi dau seama cat e de importanta increderea lor in noi. sa stie ca nu ii mintim. asta a fost unul din principiile de baza pe care le-am aplicat in educatia lor, poate tocmai din cauza ca mama ma mintea tot timpul, ca sa-mi inchida gura. a le spune adevarul inseamna a le acorda increderea ta.

    repet, pentru a nu se scandaliza lumea: nu este o reteta universal valabila, in familia noastra a „mers” foarte bine si copiii sunt foarte bucurosi. nu le-am „spulberat” nimic, nu le-am „furat” iluziile. doar am inlocuit o bucurie mica pentru una mare 🙂

  14. Larisa permalink
    Decembrie 4, 2008 11:04 am

    Mi-a placut mult ideea de a cumpara mai putin de Craciun. Mai ales pentru mine…eu nu cumpar niciodata nimic. Sigur face sotul o surpriza ceva…insa, bucuria mea e mai mare cand daruiesc. Si asta cu darurile catre saraci trebuie sa devina un stil de viata pentru noi crestinii. Sa ne gandim mereu sa daruim din ce avem, sa muncim si pentru a darui si ajuta pe ceilalati. Craciunul e un moment minunat pentru a incepe.
    Referitor la Mos Craciun eu m-am gandit asa. O sa ii spun fetitei mele la 5 ani. Pana atunc va veni mosul cu trasura si cadouri. Domnul nostru Isus Hristos si Maicuta Domnului au locul lor in sufletul Alexiei. Si cu tristete in suflet spun ca nu am eu credinta si dragostea de Dumnezeu ce o are micuta. Ma uit la ea cand saruta icoanele si imi vine sa plang. Imi dau seama cat de alterate sunt sufletele noastre de maturi!

    Dar Mos Craciun va veni pentru Alexia vreo 2,3 ani si asta pentru ca in copilaria mea a venit Mosul la mine si a fost tare frumos. Si…a fost asa frumos. Eu personal cred ca Domnul Nostru Iisus Hristos se afla in fiecare „mosulet” ce aduce daruri copiilor. Doar Dumnezeu ne da daruri, viata, bucurie, liniste. Important e sa nu exageram cu ideea de mos si sa concentram totul in jurul lui. Dar daca vine mosul cu o trasura frumoasa poate aminti si de Nasterea Domnului Nostru Iisus, poate spune ca Maicuta Domnului l-a trimis etc.

    Eu cred ca Mos Craciun exista si e bine sa existe doar ca trebuie sa il crestinam! E greu sa impui copiilor un lucru pe care si noi cei mari abia de il acceptam. Eu voi merge pe ideea crestinari Mosului anul acesta. Mosul ii va aduce Alexiei si o iconita cu Sfantul Alexie, protectorul ei. Vedem apoi. Cred ca trebuie sa ne purtam extrem de delicat cu sufletul unui copil. Poate ca acum intelege ca nu vine mosul, pe moment, dar va fi trist cand va auzi povestile celorlalti copii.

    Si sigur ca, ideea de baza ramane, fiecare din noi trebuie sa fim un Mos Craciun pentru ceilalti!

    Anca, nu vreau sa iti zdruncin hotararea, framantarile tale sunt si ale mele. Eu am incercat insa temporar sa le nuantez, redefinesc.

    Doamne ajuta!

  15. Balan Claudiu permalink
    Decembrie 4, 2008 11:05 am

    Va spune sincer, si-mi aduca aminte acum cum mama si tata imi spuneau ca Mos Craciun sta ascuns sub corniza din dormitor si ma vede ce fac si vede daca sunt cuminte, iar eu simteam ca nu e adevarat, simteam ca ma mint dar nu ziceam nimic.
    Dupa ce am aflat ca nu exista am fost dezamagit si MI-AM PIERDUT INCREDEREA in ei putin, si m-am simtim inselat.
    Si dupa ce mi-au zis am simtit ca am pierdut o parte din copilarie, o parte din partea frumoasa a vietii, partea aceea ca-n povesti plina doar cu lucruri minunate, iar acum intram in lumea adevarata si rea.

    Cred ca mi-ar fi facut mai bine daca-mi spuneau de Domnul Hristos si nu de Mos Craciun.

  16. Decembrie 4, 2008 11:08 am

    In America belsugul a facut ca Mos Carciun sa fie o boala grea…poate o epidemie de nesimtire chiar…unii se baga in datorii pina la git si dupa sarbatori nu stiu cum sa o scoata la capat…

    Dar copii nostrii stiu ca in amintirea darurilor aduse de magi, de ziua Domnului Isus, pentruca El a iubit copii si ei primesc simbolic din darurile lui.

    In unele magazine exista pomi de craciun care in loc de globuri au biletele cu numele unor copii saraci. Pe aceste biletele copii aceia au scris ce si-ar dori de Craciun…si oamenii care pot , merg si cumpara si trimit aceste pachete acestor copii. Unii cdintre acesti copii sint copii oamenilor care sint in inchisoare, sau in alte situatii grele…
    Poate ca bisericile pot crea astfet de pomi de craciun …ce misiune minunata in care pot lucra copii…fiecare din ei sa aleaga un alt copil pentru care sa cumpere un cadou, poate chiar renuntind un pic din darul lui…

    Imaginea pe care am discutat-o cu copii nostrii a fost aceea a Mariei care trebuia sa-l aduca pe lume pe Domnul Isus si nimeni n-a vrut sa-i primeasca…Este atita miez in povestea aceea …o istorie care o sa creasca odata cu ei…

  17. Abigail permalink
    Decembrie 4, 2008 11:12 am

    m-ai pus pe ganduri :D:D: poate ca ei inteleg mai multe decat ne asteptam si descumpanirea e data doar de gandul> uf, de ce mi-a zis asa de tarziu?!?!? glumesc, desigur, dar ar putea fi si un pic de adevar 🙂

  18. Decembrie 4, 2008 1:06 pm

    eu vad putin altfel problema.
    In sensul ca eu nu o sa le spun niciodata din proprie initiativa ca nu exista Mos Craciun si mi se pare o cruzime fara seaman ca un copil sa afle de la parinti….
    Oricum vor afla si atunci cred ca vor fi mai maturi sa inteleaga si nu o vor percepe ca pe o minciuna an de an.
    Eu consider fiecare an cu Mos Craciun un an castigat:)

    Adriana, cred ca ai putea sa-i spui ca exista o complicitate inre MC si Dumnezeu, dar ca in niciun caz nu e Dumnezeu. Si ii spui povestea cu Craciunita care a ajutat-o pe Maica Domnului, eventual.

    In rest, numai de bine, nici noi nu suntem consumeristi de Craciun.

    PS Dolto e depasita raaaaau.Are multe merita, intr-o epoca in care bebelusul era doar un soi de animalut, ea a facut foarte mult bine!

    Anca, citeste teoria atasamentului(attachment parenting) vei vedea acolo chestii mult mai interesante. Se apleaca cu deosebita atentie asupra tutror nevoilor copiilor, dar se subliniaza(cam ca la Irina Nicolau dar mult mai frumos) ca nu copilul e centrul Universului, ci il ajutam pe copil, tinandu-l in permanenta aproape etc etc, sa se intregreze in lumea noastra.

  19. Ina permalink
    Decembrie 4, 2008 2:13 pm

    Minunat articolul tau. Am citit cateva raspunsuri si ma intorc la ceea ce a scris Balan Claudiu:

    „Sa fim sinceri: Mos Craciun ne face doar rau. De ce nu-i pot spune copilului ca eu si mami îi dam de Craciun un cadouţ frumos asa cum magii au venit cu daruri la pruncul Iisus.
    De ce trebuie sa inventez aiureli, si sa ma ascund si sa mint ca Mos Craciun exista?”

    Sunt total de acord cu asta. Eu am 3 copiii si au trecut de varsta la care nu mai inteleg ce se intampla de Craciun. De cativa anisori le tot vorbesc de Hristos, mergem in fiecare duminica la biserica, asa ca munca mea in ultima vreme nu a fost grea, insa…imi aduc aminte cate minciuni a trebuit sa inventez in trecut, cat de multa stricaciune am facut in sufletul propriilor mei copiii, eu o mama ortodoxa, cu parinti bunici, stramosi ortodocsi:(

    Pe la varsta de 6 ani, fetita mea mai mare a observat ca e tata imbracat in Mos Craciun. Apoi cauta infrigurata hainele, si barba si semne pe fata tatalui. Si noi spuneam ca nu-i adevarat:(. Urmatorul an, am spus ca piticii au venit la geam si le-am spus copiiilor sa caute sa vada, si noi pe furis am adus sacul cu cadouri.
    Imi mai aduc aminte cata nebunie era sa aducem si bradul in casa (ca-l aduce Mosul Craciun cu piticii), pana cand intr-un an epuizata am inceput sa impodobim impreuna bradul, in alt an sa cumparam bradul impreuna, si acum sa nu mai cumparam deloc (de ce sa taiem atatia brazi de Craciun?), sa nu ne mai facem cadouri de Craciun, ci doar ne aducem vesti bune, mergem la biserica, venim acasa, mancam si ne bucuram impreuna cu vreun joc sau altele. Se gasesc destule de facut IMPREUNA.

    Fratilor, v.am povestit astea ca sa vedeti ca toata alergatura asta de a fi in pas cu altii nu inseamna decat minciuna. Care mai de care cauta sa minta mai bine propriul copil. Cand copilul ajunge adult macar cu asta si stie ca parintii l-au mintit, si deja are un motiv de a minti la randul lui.

    Sa fim sinceri si sa facem cu copilul daruit de Dumnezeu decoratii de Craciun legate de nasterea Mantuitorului. Cu pestera, cu oitele, cu leaganul Mantuitorului. Cate minunatii pot iesi de aici, si in acelasi timp le oferim o educatie crestin ortodoxa, stam impreuna cu ei, ne jucam, le vorbim. Daca avem nevoie de filme, vedeti ca exista Cartea Cartilor (Biblia), niste desene animate potrivite ptr copiii nostri.

    Eu am gresit cand mi-au fost copii mici si acel timp nu-l mai pot schimba. Acum cand scriu aici imi dau seama ca nu am marturisit niciodata la spovedanie ca imi mint copiii in legatura cu sarbatoarea de Craciun.

    Cati dintre noi isi dau seama ca mint cu asta?

    Iertare

  20. Decembrie 4, 2008 2:47 pm

    Noi ne-am decis anul asta sa punem accent pe cadourile pentru noi de Sf. Nicolae- facem brad, decoram casa, etc., ca de Craciun sa ne concentram mai mult pe nasterea Domnului si pe daruri catre altii.

    Cu Mos Craciun nu suntem inca hotarati cum sa procedam, avand in vedere ca ne „invadeaza” din toate partile. M-am gandit sa-i spunem ca oamenii care nu cred in Sfantul Nicolae, dar le-a placut faptul ca el e darnic, l-au inventat pe Mos Craciun ca pe un „inlocuitor” al Sfantului. Ma intreb cat o sa inteleaga ea din chestia asta.

  21. catalin permalink
    Decembrie 4, 2008 3:20 pm

    mos craciun era un personaj din nasterea Mantuitorului. santa claus este doar produsul comercial al unei campanii de vanzari. mos craciun daruieste. santa claus vinde (si vinde exceptional de bine). Mos craciun este al nostru. santa claus este al lor. unul este visul american iar celalalt este visul omenirii. mos craciun/santa claus este bun/rau in functie de visul pe care vrem sa il traim.

    Vom trai ceea ce daruim…

  22. viatalatara permalink
    Decembrie 4, 2008 3:27 pm

    Mos Craciun nu e rau 🙂 dar muta atentia de la un eveniment mai important, chiar daca e integrat in scenariul Nasterii.

    Cred ca pentru fiecare familie este o alta situatie, in functie de copil, parinte, traire crestina… Ce nu e bun pentru unii poate fi bun pentru altii 🙂

    Va multumesc pentru raspunsuri si idei… toate sunt interesante. Toate sunt solutii coerente. Important e ca totusi constientizam lucurile astea, cred… si nu vedem doar the „bright” side – cand spun „bright”, la beculete ma refer! 🙂

  23. catalinusd permalink
    Decembrie 4, 2008 4:10 pm

    Dar nu stiti ca cumparaturile sunt sufletul comertului? De unde ar mai castiga marile corporatii daca nu ar avea clienti? De aceea au alterat semnificatia sarbatorilor religioase transformandu-le in serbari comerciale, petreceri de tot felul care incluzand riturile religioase la inceput vor exclude treptat odata cu timpul orice semnificatie religioasa.

  24. cristina permalink
    Decembrie 4, 2008 5:18 pm

    Eu nu le-am spus copiilor mei ca nu exista Mos Craciun dar nu exista nicio confuzie. Eu personal nu le-am cumparat in niciun an cadou pentru ca primesc extrem de multe de la bunici, matusi, nasi, prieteni, etc si n-avea sens sa-i mai bulversez si eu cu cadouri pe banda.
    Asa ca momentul intalnirii cu Mos Craciun are loc la serbarea de la gradinita, unde copiii primesc dauri simbolice. Serbarea are loc cu cel putin o saptamana inainte de Craciun si e un moment placut pentru ei: canta recita etc si chiar se bucura si la o portocala.
    Nasterea Domunlui este cu totul altceva, cand mergem la Biserica, ne impartasim etc. Pur si simplu in mintea lor nu se amesteca, nu-l asteapta pe Mos Craciun acasa si nu-l asociaza cu Nasterea Mantuitorului. N-am facut asta dirijat constient ci mai mult ne-am gandit ca ar fi o nebunie pentru un biet copil sa gandeasca ca exista cel putin 10 mosi… care nu mai termina de venit pana la Sf Ioan.
    Anul trecut cand una din bunice i-a dat cadoul, i-a zis ca e de la Mos Craciun la care el a replicat simplu ca nu e de la mos caci acesta i-a adus deja portocale si un puzzle.

  25. claudiu buza permalink
    Decembrie 4, 2008 5:32 pm

    mos craciun este un personaj foarte dubios, inexistent, neplacut in spatiul ortodox autentic, care incearca de ceva timp sa-L detroneze pe Pruncul Iisus prin diverse tertipuri. Cred ca se substituie lui Irod, incercand sa-L ucida pe Pruncul dumnezeiesc din inima omului.

  26. Aurelia N permalink
    Decembrie 4, 2008 5:42 pm

    Ma bucura tara mult acest articol, draga Anca. Si comentariile aferente articolului. Pentru ca aseara imi puneam aceasta problema, a cumparaturilor in exces. Pendulam undeva intre frustrarea de a nu-mi permite niste decoratiuni deosebite (statuete reprezentand scena Nasterii Domnului Iisus Hristos) si inutilitatea lor raportata la nevoile altora (cei care au cu adevarat nevoie de milostenia noastra). In fine, acest articol al tau, Anca, m-a „luminat”.
    Legat de copii/Mos Craciun, eu, omul mare, hai sa-i spun fetitei mele (2 ani si 3 luni) despre Mos Craciun. Cu uimire am constat ca o sperie, o sperie ideea de Mos Craciun. Adica, isi schimba fizionomia fetei si-mi spune ca nu vrea sa vina Mos Craciun.
    Altceva este cu Sf. Nicolae, asta pentru ca i-am citit dintr-o carte (colectie despre sfinti, prietenii copiilor) despre Sf. Nicolae.
    Abia acum imi dau seama cu adevarat, cat de mult avem de invatat de la copiii nostri. Si ca noi, cei mari, „murdarim” sufletul lor curat (ma refer la mine, in primul rand, fara a „lovi” in alti oameni mari).

  27. cristina permalink
    Decembrie 5, 2008 1:27 am

    @Ina
    Unde ai gasit Cartea Cartilor, desenele animate? Eu le-am vazut cand eram eu mica si le-am cautat recent pentru copiii mei insa nu le-am gasit.

  28. Larisa permalink
    Decembrie 5, 2008 3:30 am

    Sabina si eu sunt fan attachment parenting! L-am aplicat inca de la nasterea Alexiei, la inceput fara sa stiu ca asa se numeste ceea ce traiesc si aplic eu!

  29. viatalatara permalink
    Decembrie 5, 2008 10:22 am

    pentru cei care au amintiri luminoase din propria lor copilarie in legatura cu Mos Craciun – iata un raspuns al sotului meu (am discutat mult despre asta, ieri).

    in vremurile gri pe care le traiam pe atunci, Mosul era un personaj de poveste. nu Il aveam pe Hristos, nu stiam ca, de Craciun, pe Hristos Il serbam, si atunci era normal sa ne bucuram de orice ne oferea o iesire din „normalitate”.

    in plus, nu aveam ca astazi o multime de jucarii si de fructe exotice. azi cumparam „bunatati” tot anul, iar de Craciun, ca sa fie si mai iesit din comun, supra-abuzam 🙂

    am preluat ideea Irinei si ne-am hotarat sa dam maine cadoruile pentru copii, iar de Craciun DOAR sa daruim 🙂

    va tin la curent 🙂

  30. doralina permalink
    Decembrie 5, 2008 10:31 am

    Larisa,Sabina lamuriti-ma si pe mine ce-i cu acest attachement parenting si unde pot citi despre el!

  31. Irinuca permalink
    Decembrie 5, 2008 2:42 pm

    Am tot „rumegat” si eu articolul acesta si comentariile voastre…
    Piticul meu are 3 ani, deci e momentul propice pentru inceperea unui obicei 🙂
    Fac si eu bradul maine si ii dau cadoul ( care ar fi fost de Craciu- oricum l-am luat, si oricum nu suntem acasa chiar in 25…)
    Iar „Mos Craciun” o sa aiba oricum la camin
    Iar in ziua de Craciun, o sa dam noi cadouri altora, spre a ne aminti cum au adus magii daruri Pruncului nou nascut…

    IRINA- multumiri pentru idee 🙂

  32. Decembrie 5, 2008 11:17 pm

    noi am facut deja bradul,si am asezat ghetutele sub el, in asteptarea Sf. Nicolae 🙂

  33. Scomina permalink
    Decembrie 8, 2008 3:05 am

    Ce bine ca ati stat impreuna si ati vorbit despre asta! Cu toata bucuria, as vrea sa fie adevarata senzatia mea ca ceea ce face iubita noastra Anca aici este concretizarea moderna a unei Biserici. Nu ma refer la cladire, ci la comuniune. Imi pare rau ca asta la care scriu eu acum cu degetele se cheama blog. Suna urat. El este, de fapt, pentru noi astia cativa care ne tinem aici de manuta, o CATACOMBA.

    Si eu sufar de multa vreme pentru minciuna care sufoca Sfanta Nastere a Domnului. Intamplator lucrez cu copii mici si incerc, flagrant, sa le implementez valorile „mele”, fara a-i intreba de orientarea religioasa a parintilor. Imi permit… Atat cat pot, printre lectii. Sunt fericita, deoarece mi-am construit cu tenacitate o popularitate in randul lor, incat, fara sa stie parintii lor, ei ma cred pe cuvant.
    Ei, in legatura cu sarbatoarea, am fost uimita anul asta sa remarc uitarea. E primul an in care doar unul din o suta de copii (nu exagereeez!) stie sa raspunda logic la intrebarea simpla „pe cine aniversam noi de Craciun?”. Pana si superinteligentii copilasi ai parintelui meu duhovnic, febletele mele de la Gradi, au raspuns mecanic, in cor cu ceilalti copii „pe Mos Craciuuuun”. Intr-o gradi, doar unul din 400 de copii s-a ridicat si a zis ” pe Domnul Hristos”.

    Le-am spus cum stau treburile… ma rog, dar imi dau seama ca problema e dureroasa. Ce sa facem?!
    Ma gandesc, si ca mami, si ca profa, sa le spun cat mai multe despre adevarul si frumusetea Sfintei Sarbatori. Conexiunea cu imaginea Mosului, in planul al treilea, undeva, ca erou umil din legenda… Mai ales ca, dupa comentarea povestii, reiese ca personajul „Craciun”, gazda zgarcita care a trimis-o pe Maica Sfanta iarna sa nasca afara din casa a gafat, a dat-o in bara, e un ratat. Singura lui scapare e sa daruiasca an de an bucurie copiilor saraci, ca sa-i ierte bunul Dumnezeu insensibilitatea. Micutii ma intreaba, cu barbia tremurand: „… si, doamna, au trecut multi ani, l-a iertat?!” Tin cu Mosul rau de tot! 🙂
    Ce ma fac de Paste? Cand trebuie sa predau despre icoana si cand fac obisnuita introducere? Adica… „Ce sarbatorim noi, crestinii in zilele respective?” Raspunsul vine firesc, in cor: „nasterea Iepurasului de Paaasteee”!!!

    Ce ne facem, maicutelor si taicutilor?
    Am un prieten care a eradicat cu acuratete inca de acum 10 ani orice urma de Mos, brad cu globuri, ghirlande si pachete cu sclipici din viata celor 5 fetite ale sale… Mi-a replicat, eu fiind uimita de severitatea lui, ca la fel cum un ortodox nu e sanatos daca lasa copilul sa creada cu sinceritate in zane si alte personaje din basme, la fel ar trebui sa procedeze si cu Mosul asta inventat. Cand a avut smeritul Iisus ghirlande de staniol, becuri isterice pe sfoara si tabara de elfi in apropierea salasului in care a coborat in lume? Multe din apanajele sarbatoririi de azi nu are nicio legatura, logica, estetica etc, nicio valoare antropologica, nu mai spun… cu intamplarea pe care o pomenim. Slava lui Dumnezeu ca Fiutul a venit la noi in anul zero 🙂 . A fost ferit de atata kitch… si poluare.
    Eu zic sa nu va stresati ca dezamagiti copilul neevidentiind nefericitul personaj…
    Mai ales ca pe unii copii aratarea sa chiar ii traumatizeaza. Nu toate scenografiile (voce, costum si discurs) sunt reusite… Cati copii care plang de groaza vad anual pe la serbari!… Plange ingerul in ei.
    Asa ca Ancuta nu e unica nebunica…

    Putem sa le vorbim copiilor, la un moment dat, fara sa-i dezamagim…

  34. viatalatara permalink
    Decembrie 8, 2008 8:03 am

    Multumesc pentru cele scrise… Este important sa intelegi cum se vede problema la un nivel un pic mai sus decat „tu si familia ta”…

  35. Decembrie 22, 2008 4:50 pm

    Doamne ajuta!
    Eu nu cred ca daca ne educam copii cu delicatele si cu dragoste, cu atentia la Dumnezeu, pot exista pericole.
    Nu vreau sa imi fac reclama, dar am scris si eu un articol despre aceasta problema:
    http://florinm.wordpress.com/2008/12/20/mos-craciun-si-craciunul-exista-mos-craciun/
    Cred ca e mult prea radicala chestia cu interzisul lui mos craciun… El e cel mult o poveste, pe care orice copil o percepe asa.
    DOAR DACA PARINTII nu sunt atenti si in fiecare an sar peste adevarata semnificatie a Craciunului si isi agreseaza propriul copil cu 1000 de cadouri, cadouase, care mai de care mai scumpe si mai multe, mai colorate, copilului ii iau ochii aceste cadouri. Si nu numai ochii, ci si atentia.
    Cand eram eu copil, primeam cate o masinuta mai deosebita de Craciun si alte jucarii, dar nu am crezut niciodata ca Mos Craciun e Dumnezeu… Cred ca aceasta se intampla din neatentia parintilor.
    De ce aruncati responsabilitatea neatentiei voastre asupra unei povesti care in ultimii ani a devenit, ce-i adevarat, mult prea uzitata?
    Nu vreau sa dau lectii altora, dar haideti sa privim cu problema in fata. Voi chiar credeti ca Mos Craciun este vinovat pentru confuzia in care se afla unii dintre copii??
    Imi cer iertare daca am suparat pe cineva…
    Doamne ajuta!

  36. viatalatara permalink
    Decembrie 22, 2008 9:55 pm

    Doamne ajuta!

    Florin, in primul rand nu am avut nimic cu comentariul tau – nu am ajuns la calculator decat acum pentru a ti-l aproba. Sper ca te-ai linistit din punctul asta de vedere – pe acest blog, comentariile sunt moderate.

    In al doilea, iti voi spune ca problemele pe care le ridici in articol s-au discutat deja in comentariile dinaintea ta. Si anume, acela cu „existenta” Mosului in legenda Nasterii Domnului. Problema nu se pune daca Mosul e bun sau rau, fantastic sau real – ci doar ca abate atentia de la „adevaratul Craciun”. Este foarte util pentru cei care nu merg la Biserica, este felul lor de a se bucura, dar nu ii vedem utilitatea pentru cei care se bucura de Nasterea Domnului. Cei care au discutat aici sunt dintre aceia care au incercat sa impace Biserica cu Mosul, daca ai fost atent, nu a militat nimeni pentru un Carciun exclusiv consumerist, asa cum sugerezi. Te rog sa nu te superi, dar am sentimentul ca nu ai inteles cum s-a pus problema aici. Inca o intrebare: ai copii?

    Multumesc!

  37. Decembrie 22, 2008 10:56 pm

    Adevarul e ca eram chiar agitat… Glumesc. Am scris comentariul in alta parte si acum am ajuns acasa si nu mai era nici in forma de „asteptare”, cu toate ca pe alte bloguri cand scriam ceva, dupa ceva timp inca era cu eticheta asta, de-asta nu eram „linistit”.
    Acum, insa, ca sunt calm, sa continui… Am observat, fii sigura, despre ce s-a discutat, poate n-am fost eu clar :). Si nu cred ca neaparat trebuie sa ai copii ca sa vorbesti despre ei. Dar pe mine poti sa te bazezi la capitolul asta – sunt de „incredere”, ma „pot” pronunta…
    Spuneam despre faptul ca multi parinti (unii si de mai sus, din comentarii), se plang de faptul ca mos craciun le strica copiii, sau dauneaza grav sanatatii „duhovnicesti” a acestora mai mici.
    Nu vorbesc despre cei care nu merg la biserica. Cu toate ca si lor ar trebui sa li se adreseze cineva si sunt sigur ca exista oameni si pentru asta…
    OK, ce vina are un personaj de basm ca in ziua de azi firmele si campaniile publicitare sunt facute pe spatele lui? Este, oare, personajul acela de vina ca traim intr-o societate consumerista? Este el de vina ca unii parinti isi lasa prea mult copilul la televizor, in loc sa stea cu el si astfel ajung sa creada in cai verzi pe pereti? Nesupravegheat, copilul crede in principal in ceva ce-si poate imagina el – de exemplu povestile. Pastrand proportiile (pentru aceia care ar fi deranjati de afirmatie) cred ca prin Mos Craciun il poate intelege mai usor pe Dumnezeu… Cum ii spui unui copil ca Dumnezeu este Duh? Cum intelege el asta? Dar daca vede ca dimineata are un mic dar sub pernuta, sau la brad, va intelege mai usor si cum sta treaba cu Dumnezeu…
    Cine nu vrea sa-si invete copilul cu Mos Craciun – daca reuseste sa scoata un crestin bun din el – bravo lui. Dar parerea mea este ca e mai greu asa, pe cand daca-l lasi sa traiasca putin din cele ale copilariei sale, dar atentie! – cu grija ca sa il invete cele cu adevarat folositoare, mai ales sa-si petreaca EL, parintele, timpul cu copilul – cred ca e mai simplu si copilului ii va fi mai usor. E parerea mea (si nu numai).
    Eu iti multumesc. Doamne ajuta!

  38. viatalatara permalink
    Decembrie 23, 2008 11:00 am

    Tu spui: „Pastrand proportiile (pentru aceia care ar fi deranjati de afirmatie) cred ca prin Mos Craciun il poate intelege mai usor pe Dumnezeu… Cum ii spui unui copil ca Dumnezeu este Duh? Cum intelege el asta? Dar daca vede ca dimineata are un mic dar sub pernuta, sau la brad, va intelege mai usor si cum sta treaba cu Dumnezeu…”

    Poate este metoda pe care ai ales-o tu in educatia copiilor tai. Copilul nu intelege ca Dumnezeu e „duh”? Dar noi intelegem? Intelegi tu taina Sfintei Treimi? Crezi ca totul se poate explica?

    Parerea mea este ca tocmai copiii inteleg mult mai bine aceste lucruri, pentru ca mintea lor nu este pervertita. Si odata ce ii explici de mic, el va creste cu aceasta intelegere si intelegerea va creste odata cu el. Dar daca incerci sa-l faci pe Dumnezeu un fel de „jucarie” cu barba si mustati, nu te faci vinovat de greseala atat in fata lui Dumnezeu, cat si in fata copilului? Nu te va certa copilul, cand va creste, ca l-ai mintit? Nu va crede ca, de fapt, totul este o minciuna?

    Cred ca fiecare parinte face tot ceea ce crede de folos pentru copiii lui. Sa aveti un Craciun frumos!

    Doamne ajuta!

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » Intre dramele vietii reale si sperietoarele masinariilor de propaganda (Noutati 4 dec. 2008)
  2. Îndrumări tip “net” « Memento mori!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: