Skip to content

O posibila explicatie

Martie 24, 2008

Scrisul e bun. Il vad ca pe o corabie care taie nisipurile calde si statute ale memoriei. Acolo unde, mergand la pas, risti sa te ratacesti, sau chiar sa te afunzi fara de scapare, scrisul taie senin brazde adanci si ordonate. Din ele tasnesc, in urme, amintirile, intai ca niste fire subtiri, apoi ca niste vrejuri cantatoare. Iar tu, din corabia neagra si inalta a scrisului, le privesti, inaintand impasibil si salutandu-le capitaneste.

Povestea spusa aseara devine astfel instrumentul pentru cautarea adevaratei povesti, cheia care deschide cutiuta muzicala a memoriei. Amintirile care apar dupa scris vor fi intotdeuna altele decat amintirile despre care ai scris, desi momentul povestit este acelasi. Scopul povestii nu mai este astfel sa depeni amintirile, ci sa iti amintesti cu adevarat.

Dupa aceasta, totul vine de la sine. Trebuie numai sa stii sa asculti.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: