Skip to content

Prima intalnire

Mai 3, 2008

Ieri, de Izvorul Tamaduirii, am primit cheile casei. Arareori i-e dat omului sa traiasca un asemenea amalgam de sentimente: bucurie, nerabdare, frica, nesiguranta, groaza. In acelasi timp. Un adevarat rit de trecere, comparabil cu nunta, sau cu moartea.

Fie la nastere, la nunta, in riturile funebre, in cintecele rituale de seceris, „individul angajat in trecere este asezat in cimpul a doua forte opuse, este miza unui conflict care opune, pe de o parte, fortele negatoare – tinzind sa anuleze miscarea, sa revina la echilibrul anterior trecerii – iar, pe de alta parte, fortele afirmative, favorabile trecerii.” Ritul de trecere implica o schimbare de statut si rol, dramatica, survenita violent in interiorul limenului (pragului) dintre cele doua forte. Pina la stabilirea irevocabila a individului in lumea in care trece, exista „o perioada de indecizie, de ambiguitate: nici-nici, intre si intre, betwixt and between.”

Andreea Mateescu despre cartea lui Serban Anghelescu

Afara ploua ca in Solaris.

Ma uitam fara a reusi sa ma opresc la iarba unduind in ploaie. Era ceva atat de ancestral, bland si duios, ca un cantec de leagan cantat de o mama in visul unui copil orfan.

Asezata pe jos, pe parchetul prafuit, incercam sa ma simt acasa. Oranduiam mental lucrurile personale intr-un spatiu in care ma trezisem intrata pe furis. Ca si cum stai si bati la o usa ani si ani, dupa care, cu un scartait, usa se deschide singura. Intri si gasesti o cutie de scrisori plina, pe masa. Te uiti si tresari. Toate scrisorile erau pe numele tau. Erai acasa.

5 comentarii leave one →
  1. Mai 5, 2008 12:50 am

    Ancuta, felicitaari!!!cum e in casa noua? m-am gandit la voi zilele astea.

  2. viatalatara permalink
    Mai 5, 2008 8:19 am

    draga mea, inca n-am terminat cu caratul mobilei… deocamdata am cumparat cate ceva si incercam sa le montam… si mai ducem din obiectele personale. dupa aceea ducem mobila mare, dupa care le punem pe toate la loc si apoi ne mutam… probabil peste cateva zile… in orice caz, nu mai tarziu de saptamana asta, pentru ca trebuie sa eliberam apartamentul 😉

  3. Mai 5, 2008 1:37 pm

    hihi, eu credeam ca ati dormit acolo si mi-am amintit de comedia acea in care o familie de oraseni s-a mutat la tara si in prima noapte n-au putut dormi din cauza cantecului de greieri ;)).Dar sunt sigura ca voi o sa dormiti ca niste prunci, cum as face si eu, de altfel, daca m-as muta din harmalaia asta.

  4. viatalatara permalink
    Mai 5, 2008 1:49 pm

    ei, de-ar fi numai greierii! dar greierii nostri se plimba cu avioanele, asta-i baiul!

    sa speram ca ne obisnuim 🙂

Trackbacks

  1. Povestea unei plante oarecare « Viaţa la ţară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: