Pîrvu Mutu
Mă-ntreb dacă nu cumva nevoia de frumuseţe este, alături de foame, sete şi somn, o nevoie vitală. Cu toate că, în lipsa ei, nu vom muri pe loc, aşa cum s-ar întâmpla dacă am fi privaţi de apă, totuşi anumite mecanisme pe care le declanşează momentul întâlnirii cu frumosul pot fi puse într-un paralelism perfect cu satisfacerea setei, a foamei sau unui somn bun, odihnitor. Cocârjaţi, răsuciţi, îngălbeniţi, zăngănind din frunzele de alamă, ne era sete de frumos, doar că n-o aflasem încă. Aveam o gaură în suflet, ni se vedeau coastele prăpădite, îngenunchiam scrâşnind măsele, dar nu ştiam că foamea ne scrâşnea în ele. Şi doar când, întâlnind frumosul, găseam odihnă pentru ochii aspri, aveam să ne-ntrebam dacă nu, oare, întârziind încă un pic, am fi căzut pe-o rână. Cu lipsa de frumos în metastază încă unul muşcând din ţărână.
Clic pe fiecare fotografie pentru detalii.
Viaţa la ţară 
Nu stiu daca putem sa vorbim aici (adica in iconografia bizantina) de frumos in intelesul clasic al cuvantului. Spui de o floare ca este frumoasa, de un peisaj,de un apus de soare,de un chip. In pictura bizantina se transcede frumosul. Se trece dincolo de frumosul natural,firesc, pentru a ne trimite spre sfintenie. De aceea nu de putine ori celor neavizati li se pare urata pictura bizantina; pentru ca nu arata ceva cu care ochiul este obisnuit a clasifica ca frumos (pentru ca trairea nu se inscrie pe drumul deschis de cei pictati; dar deja asta e alta discutie)
PS: unde l-ati intalnit pe Parvu Mutu ? Mi-e cunoscut stilul, dar nu reusesc sa-mi amintesc unde l-am vazut.
Draga M,
Ma simt foarte straniu. Nici prin minte nu mi-a trecut, macar o jumatate de secunda, ca pictura lui Pirvu Mutu poate fi vazuta si altfel decat ca un rafinament extrem. Am fost atat de coplesita de frumusete, incat am facut niste gesturi nebunesti, si anume sa ma cocot pe o schela prapadita, eu si frica mea de inaltime, tinandu-ne in brate si tremurand cu tot cu schela. Asta doar ca sa vad tot ce se mai putea vedea, pentru ca, din pacate, din fresca ramasese foarte putin… Si totusi am riscat sa-mi rup gatul (fara gluma, frica de inaltime imi blocheaza efectiv muschii si nu-mi ramane decat sa cad, cu gratie, de pe unde ma aflu) fara sa sovai. Am fost doborata de frumusete, dar m-am tinut bine de scara, totusi.
Ii vorbesti, carevasazica, unui indragostit de faptul ca lumii nu i-ar placea de iubita lui?
Daca lumii acesteia i-ar placea de iubita lui, inseamna ca iubita lui n-ar fi decat o femeie de moravuri usoare …
PS: uite pe cineva care risca sa-si rupa gatul din pasiune pentru pictura bizantina !
Ma bucur ca n-au disparut nebunii. Inca mai este speranta …
Intr-adevar, foarte frumos.
http://www.verdebicolor.wordpress.com
dupa ce m-am uitat pe fotografii, mi s-a pus un nod in gat.
suntem niste lasi si niste orbi.
macar un album de fotografii trebuia sa facem, ca oricum se va duce totul de rapa atunci cand Parintelui Paroh ii va trece prin cap sa puna niste termopane dalbe si frumoase.
multumesc mult pentru aceste imagini.
pentru @M.
Resturi de fresca Parvu Mutu mai gasiti la Biserica Coltea din Bucuresti si, cred, la Biserica Doamnei.
doar resturi, repet.
Paul, asta e doar o parte de poveste. Daca v-as fi spus-o pe toata, nu s-ar fi lasat doar cu noduri in gat, ci cu capete de pereti.
curaj, am un cap tare, gata sa se loveasca de pereti.
spune tot ce ai vazut, cat mai „ne-ortodox”!
partea buna este ca dupa ce am vazut aceste imagini am decis sa-mi cumpar o camera video modesta, dar camera, macar sa ramana ceva in urma.
Paul
Partea cealalta de poveste este ca peste complexul brancovenesc de cladiri de langa biserica (sincer, nu stiu exact ce era, pentru ca era… dedesubt) s-a prabusit la o furtuna recenta un acoperis de lemn facut tocmai pentru a-l proteja… Nu mai era decat un morman de lemne acolo… N-am mai pus poze, dar e trist de tot…
iti multumesc din suflet pentru minunatele fotografii postate