Skip to content

O licitaţie ieşită din comun

Iulie 21, 2009

tonitzaÎn ziua de 11 decembrie 2008, în cadrul unei licitaţii, pictura lui Tonitza – „€œFata în roz”  a devenit cel mai scump tablou al unui pictor român vândut în ţară, fiind cumpărat cu preţul record de 120.000 euro.

Această minunată pânză, în care fragilitatea este conturată fără şovăire cu un penel melancolic, încălzeşte, dând în acelaşi timp fiori. Albul stins al fundei din părul fetei se regăseşte în cele două „aripi” în plină ascensiune de pe umeri, fapt dătător de echilibru în compoziţie şi îndemnând la avânt în plină cădere. Privită atent, bluza roz pare că se ridică şi se lasă înapoi, într-o respiraţie abia simţită. Tabloul este, fără îndoială, o capodoperă şi cu siguranţă că proprietarul lui nu se mai satură dezlegând fără izbândă misterul din privirea tăcută a fetei în roz.

Ce m-a făcut să tresar, în toată povestea, nu este propriu-zis valoarea tabloului ca operă de artă, incontestabilă, cum spuneam. Ci valoarea lui materială, preţul cu care a fost cumpărat, nici mai mult, nici mai puţin decât 120.000 euro. O sumă modică, în comparaţie cu un Picasso, pentru care colecţionarii dau milioane de dolari. O sumă modică, şi totuşi, pentru mine, un capriciu de neînţeles. Pentru un singur tablou, ca să stea într-o singură sufragerie, văzut de o singură persoană, mi se pare, totuşi, cam mult. Mă înşel? Să facem numai o singură comparaţie.

În satul Berca, din judeţul Buzău (vezi harta), într-un vârf de deal, se află o mănăstire, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Am văzut-o din întâmplare, de pe şosea, şi ne-au atras atenţia ruinele care o înconjurau. Fără să bănuim nimic, am hotărât să ne abatem din drum, să o cercetăm mai îndeaproape.

berca (12)

berca (11)

La o privire grăbită, biserica nu ne-a atras atenţia. Părea la fel de comună ca o biserică obişnuită, din sat. Aveam să aflăm ulterior că nepreţuitul stil brâncovenesc fusese mascat cu abilitate prin umplere cu beton a arcadelor pridvorului.

berca (2)

berca (9)

Am intrat să ne închinăm. Printre nişte schele vechi, pereţii ascundeau o frescă prea puţin conservată, mai mult lipsă, mai des ştearsă.

– Nu aveţi voie să faceţi fotografii! Se distruge pictura!

Cu aparatul de gât şi degetul pe trăgaci, m-am oprit brusc.

– Ştiu. De aceea nu fotografiez cu blitzul niciodată.

berca (8)

– E pictată de Pîrvu Mutu.

Moment de stupoare. În secunda următoare, eram deja pe schele, pentru a vedea mai îndeaproape.

berca (6)

Nu uitasem atât de repede că urcatul la o oarecare înălţime îmi dă nişte ameţeli sinucigaşe, paralizându-mi muşchii şi luându-mi orice posibilitate de a mă putea agăţa de ceva. Nu uitasem, doar că nu mai era atât de vital.

berca (4)

Ei nu, pentru Tonitza, Picasso sau Van Gogh n-aş fi murit cu aceeaşi uşurinţă. Dar ce aveam în faţa ochilor depăşea ca valoare trei sferturi din istoria picturii universale. Asta, ca să păstrăm nişte proporţii realiste.

pirvu

Jos: Pîrvu Mutu şi soţia

Cine este Pîrvu? Un fiu de preot din Câmpulung, orfan de mic de mamă, singurul din cei şase copii ai familiei Pîrvescu care supravieţuieşte. Învaţă arta zugravitului de mic, de la un călugăr din oraşul natal, apoi este trimis spre desăvârşire în Bucovina, unde are ca dascăl un vestit pictor rus. Exprimarea plastică îi e mai precisă decât cea verbală. Pîrvu îşi capătă porecla „Mutu” şi „Zugravu”, fapt care nu îl împiedică să ajungă pictorul preferat al familiei Cantacuzino şi Brîncoveanu. Printre bisericile zugrăvite de el, amintim: Mănăstirea lui Negru Vodă din Câmpulung, Mănăstirea Cotroceni a lui Şerban V. Cantacuzino, Mănăstirea Aninoasa a clucerului Tudoran Vlădescu, Mănăstirea Mărgineni, Mănăstirea Poiana a jupânului Toma Cantacuzino, Mănăstirea Lespezile a Pîrvului Cantacuzino, Mănăstirea Sinaia a Spătarului Mihai Cantacuzino, Mănăstirea Rîmnicul Sărat idem, Mănăstirea Trisfetitele (Colţea) idem, Mănăstirea Sf. Gheorghe Nou a lui Constantin Voievod Brîncoveanu, Mănăstirea Bordeşti, Biserica din Filipeştii de Tîrg, Biserica din Filipeştii de Pădure, Biserica din Călineşti, Biserica din Măgureni. După moartea soţiei, merge în pelerinaj cu cei doi fii la locurile sfinte, apoi se retrage în viaţa monahală la Mănăstirea Mărgineni. Moare în anul 1735, la vârsta de 76 de ani. (află mai mult aici)

familia cantacuzino

Valoarea picturii zugravului Pîrvu este inestimabilă. Atât ca artă în sine, dar şi ca vechime, frescele, scoase la o licitaţie, ar fi greu de pus într-o sufragerie. Şi totuşi, pentru restaurarea acestei picturi, există un preţ. Pentru pictura din întreaga biserică, nu doar pentru un tablou, suma este mai mică decât cei 120.000 euro plătiţi pentru „Fata în roz”. Mai precis, cineva poate licita 80.000 de euro şi, oferindu-i, va ajuta la restaurarea acestei nepreţuite capodopere. E drept că nu şi-o va putea aduce acasă, dar numele lui va rămâne în istorie. Mai mult, va fi pomenit veacuri înainte de către monahii schitului. Mai preţios, mai rar, mai nobil decât un salon împodobit, mi se pare. Dar, mai există nobili astăzi? Boieri ca pe vremuri?

berca (5)

Şi dacă ar mai fi, pentru ca ei să afle, rugăm spuneţi mai departe povestea lui Pîrvu Mutu şi a Schitului de la Berca…

21 comentarii leave one →
  1. Iulie 21, 2009 6:52 pm

    Splendid articol,felicitari! Oricine ar fi scris.Incerc sa il iau si la mine pe blog,in ideea „spunerii mai departe”.

    Stii cum e? Cine a achizitionat tabloul,a facut o investitie pentru el si familia lui.

    Cine ar plati restaurarea picturilor,ar face un dar Romaniei si fiecarui om care ar ajunge in Schitul de la Berca.

  2. Iulie 21, 2009 9:38 pm

    Multumesc pentru efortul de-al prelua pe blogul dumneavoastra!

    Seara buna!

  3. Iulie 21, 2009 11:09 pm

    Ai dreptate, atatia bani aruncati aiurea !

    @Mihaela – cine ar plati restaurarea ar face un dar nu Romaniei, ci Ortodoxiei. Dar trebuie sa o iubesti pentru a-i face astfel de daruri …

  4. Iulie 22, 2009 8:04 am

    Mie nu mi se par bani aruncati aiurea.
    Probabil ca proprietarul are f multi bani, mie mi se pare frumos ca si-a cumparat un tablou la care sa se uita decat sa-i joace la casino cum fac aproape toti bogatii Romaniei!

    Am preluat pe blog, foarte , foarte frumoase picturile.

  5. Iulie 22, 2009 11:32 am

    Multumesc, Sabina. Banii dati pe tablou nu sunt aruncati aiurea, mai aiurea sunt banii aruncati pe mici si bere. Picturile sunt minunate, intr-adevar. Bineinteles, fotografiile nu sunt foarte reprezentative, din cauza luminii slabe si tremuriciului meu🙂 Asadar, cine are drum prin zona, ar fi frumos sa se duca sa le vada pe viu, mai ales ca regiunea e bogata in multe obiective turistice, printre care vulcanii noroiosi si muzeul chihlimbarului…

  6. Iulie 22, 2009 11:34 am

    Frumos. Foarte frumos. Ca de obicei!:-)
    Putem sa punem aticolul pe Ziarul copiilor?

    bine te-am gasit!

    o.

  7. Iulie 22, 2009 11:34 am

    @degetica – iti dai seama cati copii s-ar fi putut hrani sau si-ar fi putut trata bolile cu banii dati pe acel tablou ?

    Problema e ca noi credem ca sunt banii nostri si facem ce vrem cu ei , dar nu ne dam seama ca suntem impreuna responsabili pentru saracia,bolile si suferintele celor de langa noi. Care sufera (si sufera si Hristos in ei) , in timp ce noi facem ce vrem cu banii „nostri” (care de fapt tot de Dumnezeu ne sunt dati; dar nu pentru tablouri & co. )

  8. Iulie 22, 2009 11:40 am

    @viata la tara – oare asta e un argument ? – ca sunt MAI aiurea cei aruncati pe mici si bere?

    Eu cred ca acest „mai” ne da mult de furca; este o foarte fina ispita.
    De exemplu stii ce spun parintii : binele este de la Dumnezeu , mai binele este de la diavol.

  9. Iulie 22, 2009 11:41 am

    Papadie, esti chiar tu?😀 Te imbratisez si ma bucur de revedere! Abia astept sa te citesc… ehei, vremuri!

    Va rog sa preluati articolul pe cat mai multe site-uri, mailuri… E important sa se afle… sa afle acel cineva care poate sa faca ceva…

    M, eu nu vad problema in felul acesta. Hai sa ne uitam intai la noi insine, cati bani dam pe prostii, pentru mofturile personale. Daca am avea si mai multi bani, probabil ca am da si mai multi pe prostii. In plus, nu stim cine a cumparat tabloul. Poate e o persoana care face tot atat de multe milostenii…

    Ideea pe care am vrut sa o subliniez nu este sa acuz pe cineva aici, ci sa indemn la o altfel de privire asupra „investitiilor”…

  10. Iulie 22, 2009 11:49 am

    Chiar eu:-)
    O sa vizitez manastirea de la Berca. Nici nu stiam pe langa ce trec… si la sfarsitul lui august o sa-ti povestesc si eu despre alta minune de acelasi fel!:-)

  11. Iulie 22, 2009 11:52 am

    Nici eu nu ma refeream neparat la cel cu tabloul,ci la modul general ( si da-mi voie sa cred ca daca ar fi fost o persoana deprinsa cu milostenia,deci constient de suferinta celor din jur, nu l-ar fi lasat inima sa dea pe un tablou pretul a doua apartamente.)

    Discutii despre frumos sigur ca putem face multe, dar realitatea celor spuse ramane.

    Si sigur ca nici noi nu suntem in regula (cel putin eu). Dar eu unul nu obisnuiesc sa ma abtin a spune lucrurilor pe nume doar pentru ca si eu sunt in aceiasi categorie.

  12. Iulie 22, 2009 12:14 pm

    Am dat la ziar:-)
    http://www.ziarulcopiilor.com/?p=2755

    o.

  13. Iulie 22, 2009 1:11 pm

    foarte frumos articolul il preiau si eu!

  14. sam permalink
    Iulie 22, 2009 3:22 pm

    excelent articol. dar mi-a ramas un gust amar citind de astuparea cu beton a arcadelor pridvorului.

  15. viaţa la ţară permalink*
    Iulie 22, 2009 3:43 pm

    Sam, a fost o vreme biserica de parohie a satului Berca si aceasta trecere a modificat-o astfel. Manastirea avea multe pamanturi, care s-au luat pe timpul lui Cuza. Pe unul din aceste pamanturi a fost gasita Closca cu puii de aur. Bineinteles ca terenurile nu au mai fost recuperate. Povestea e foarte, foarte lunga. Ar mai fi de povestit despre ruinele care se prapadesc in vanturi si furtuni (la propriu, fiind pe un varf de deal). Pe de alta parte, umplerea arcadelor e nimic fata de pictura de secol XIX care se facuse peste Pirvu Mutu. Am inteles ca Ministerul Culturii a dat niste bani, care s-au folosit pentru decaparea picturii recente. Dar, nemaifiind fonduri, totul a ramas in stadiul asta. Suspendat.

    Mai multe despre istoricul manastirii, aici: http://archweb.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2002/rapoarte/031.htm

  16. Gradinarul permalink
    Iulie 22, 2009 3:45 pm

    Nici nu stiti cat de vesel am fost la descoperirea asta, de la Berca. Toata lălăiala noastra turistica din ziua aceea, dintr-o data, s-a amorsat, un tremur de emotie a pus stapanire noi fiindca descoperisem o comoara. Si ca toate comorile adevarate, am dat de ea intr-un loc unde nici cu gandul nu gandeam…

    Deci : atentie mare cum mergem si pe unde ne plimbam ca mereu e pericol de bucurie neasteptata.
    Romania.

  17. mariana permalink
    Iulie 23, 2009 1:21 am

    …aveti ochi de vazut ! Simt…

  18. Corina Elena Tanase permalink
    Septembrie 30, 2009 5:47 pm

    Buna ziua.Numele meu este Corina Elena Tanase.Mi s-a spus ca pe acest blog voi putea vorbi cu autoarea articolului despre Schitul „Sf Arhangheli Mihail si Gavriil din Berca”.Va multumesc nespus pentru vorbele frumoase pe care le-ati spus in legatura cu aceasta si pentru informatiile si pozele pe care le-am gasit aici.Voiam sa va rog in legatura cu pozele[pe care deja le-am copiat in computerul meu,fara sa imi dau seama sa cer voie inainte],daca se poate sa le folosesc in cadrul unui proiect pe care il voi prezenta in fata clasei mele[dint-un liceu buzoian],deoarece nu am avut conditiile necesare sa fac eu niste poze inauntrul bisericii,deoarece nu am cum sa folosesc blitul,iar acestea sunt chiar bine realizate.Proiectul,asa cum am mai spus,va fi prezentat in fata clasei,insa,daca am noroc [da,Doamne!!!],e posibil sa fie inaintat autoritatilor locale,poate-poate,maicutele vor primi vreun ajutor.E in regula ,deci,sa folosesc continutul acestui articol [desigur,cu precizarea ca aceste poze nu sunt ale mele]?

  19. Corina Elena Tanase permalink
    Septembrie 30, 2009 5:53 pm

    acesta*
    dintr-un*

  20. dimineatalamare permalink
    Octombrie 3, 2009 9:28 pm

    stau in Berca de…16 ani (acum am 17) si locul ala mi s-a parut mereu deosebit…doar ca nu face nimeni nimic. cativa ani buni au fost montate niste schele, care prin iunie anu’ asta au picat, ca a fost furtuna. oricum nu s-a facut nimic…e pacat ca se pierd asa frumuseti…si nu e singura poveste de genu’ asta din judet…

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » Ale Tale dintru ale Tale… (Recomandari bloguri ortodoxe 20-21 iulie 2009)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: