Bau-Baul domestic

Daca ar fi sa oferi un cadou pentru copilul tau, ce ai alege intre o carte si un pistol adevarat? Sa nu imi spui ca faci parte din categoria parintilor care mai cred ca, in ziua de azi, educatia se face prin carti! Educatia se face la scoala vietii, asadar alegerea pistolului este subinteleasa. Il vei invata insa ca tine in mana o arma periculoasa, cu care poate rani sau omori pe cineva, dar cu care, in anumite cazuri, se poate apara. Important e sa-i explici cum se utilizeaza, pentru ca fiul tau este foarte inteliget si va intelege, nu va face el vreo prostie. In particular, il poti trimite la niste sedinte de tir, mai ales ca e atat de talentat si invata totul repede. Ai grija, mai ales sa-i spui sa nu il tina indreptat catre el cand e incarcat, asta e lectia numarul 1. In rest, fiecare se descurca pe cont propriu. Si cine n-are pistol, sa-si cumpere!

Cat de responsabili suntem ca parinti, in alegerile pe care le facem pentru copiii nostri? Tot ce vad, ce ating, ce isi doresc ii influenteaza si le formeaza caracterul. Asadar, altfel va creste un copil care sta zilnic „doar” o ora in fata televizorului, altfel unul care face sport o ora. Si nu doar la sanatatea fizica ma gandesc (vezi detalii). Alt fel de om va fi acela care, in copilarie, a batut mingea pe maidan si alt fel cel care s-a jucat pe calculator. Si nu doar la sanatatea fizica ma gandesc. Alte simturi, alte mirosuri, alte vederi va capata un copil crescut cu muzica clasica, altele vor fi ale unuia care asculta MTV-ul. Nu, nu le putem impune nimic copiilor, ei fac ceea ce vor. Sunt liberi, la urma urmei, sa isi urmeze dorintele. Numai ca, intr-o buna zi, aceste dorinte, epuizand registrul inofensivului, s-ar putea indrepta catre zone mai periculoase pentru ei. Si nu doar la sanatatea fizica ma gandesc.

Mi-a placut o vorba a lui Francoise Dolto: cine isi lasa copiii sa creasca oricum inseamna ca nu ii pasa de ei. Da, principiul de a lasa copilul sa aleaga pentru el (jucarii, haine, sau ce sa faca in timpul liber) este doar un pretext pentru a scapa de el, nu o forma de educatie. Educatia inseamna modelare zilnica, indrumare cu rabdare, timp petrecut impreuna, raspunsuri la intrebarile lui. Educatia inseamna tot ceea ce facem sau ce nu facem pentru copilul nostru. Educatia este exemplul pe care-l dam. Educatia lui este, in primul rand, educatia noastra. Trebuie sa invatam sa facem alegeri bune pentru noi, ca sa stim sa le facem pentru copiii nostri. Trebuie sa gasim intai calea noastra in viata, pentru a-i ajuta pe copii sa si-o gaseasca pe a lor. Nu de alta, doar ca sa nu-i pierdem pe drum.

Iata unul din exemplele alegerii intre o carte si un pistol incarcat.

Memoriu privitor la fenomenul Halloween, adresat tuturor cadrelor didactice (fragmente)

În urma unui extemporal dat elevilor de clasa a IV-a într-o şcoală americană, la întrebarea: „Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% au răspuns: „Aş vrea să omor pe cineva…”

Acesta este impactul sărbătorii. Ar putea zice cineva: „Noi n-am ajuns până aici…”, dar, dacă nu ne responsabilizăm, vom ajunge…

Copilul încă nu face bine distincţia între real şi imaginar, încât degeaba scriu producătorii de costume tip „Superman” pe etichete: „Cu acest costum nu se poate zbura”, că tot se găseşte câte un „năzdrăvan” care, influenţat şi extaziat de prestanţa eroului din film, încearcă să-l imite, sfârşind tragic într-o cădere în gol. Care este pragul psihologic la care un copil deghizat în „vampir” şi care strigă în glumă: „Vreau sânge!… Mi-e sete de sânge!…” să şi intre în pielea personajului şi doar aşa, „în joacă”, să vrea să vadă cum e când chiar curge sânge?

În U.S.A., ţara unde această „sărbătoare” pervertită a atins apogeul maleficului, creşterea violenţelor în timpul Halloween-ului este o evidenţă, acest moment al anului remarcându-se prin numărul cel mai mare de acţiuni violente, fapte penale, „glume” proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numărul cel mai mare de beţivi, consum crescut de droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii.

Există multe alte metode de a stimula creativitatea copiilor noştri decât copierea, imitarea fără discernământ a unor practici şi obiceiuri legate de sărbători ale altor popoare, datini cărora nici acele popoare însele nu le mai înţeleg semnificaţia. Suntem de acord să se prezinte în cadrul orei de limba engleză, dacă într-adevăr aceasta prevede programa, doar în mod informativ şi nimic mai mult despre existenţa acestei „sărbători” specifice astăzi culturii şi civilizaţiei americane, deşi chiar Noul Continent a împrumutat-o, prin filieră irlandeză, de la vechii celţi.
Ce-ar fi ca la ora de istorie, când se studiază civilizaţia aztecă, profesorul să organizeze şi imitaţii, aşa, „în joacă”, ale ritualurilor cu sacrificii umane, spre exemplu?

În Rusia, încă din 2003, orice eveniment legat de „sărbătoarea” Halloween în instituţiile de învăţământ a fost interzis. Aleksandr Gavrilov, reprezentantul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, a declarat că această hotărâre este motivată de faptul că această „sărbătoare” perversă „promovează cultul morţii, personificarea morţii şi a demonicului, fiind în contradicţie cu natura instituţiilor de învăţământ, tulburând mintea şi afectând sănătatea spirituală şi morală a elevilor”, concluziile sale fiind împărtăşite de o serie de psihologi şi psihiatri consultaţi pe această temă.

Afla mai multe aici.