Simplitate, armonie, tradiţie
Sau de ce merita, totusi, vizitat Muzeul Satului.
Cu parere de rau, majoritatea fotografiilor au fost trecute prin filtrul sepia, nu pentru a le da un aer de „autenticitate” fortata, ci pentru a imblanzi un pic contrastul provocat de lumina prea puternica de ieri, de la pranz. De fapt, scopul fotografierii nu a fost unul artistic, cat mai mult de colectionare a unor case frumoase pentru zile mohorate. Pentru a ne aduce aminte cat de putin ne trebuie pentru a fi fericiti. Pentru a avea indrazneala de a ne intorce la materiale naturale, la paianta, garduri de nuiele si acoperisuri de sindrila. Pentru ca nu atat de bani avem nevoie, cat de curaj. Pentru ca, cine stie, criza ne poate schimba stilul de viata. Sau pentru ca, pur si simplu, din cand in cand avem nevoie de frumusete ca de aer.
Viaţa la ţară 
Este, cred, locul meu preferat din Bucuresti. Este parca rupt dintr-o alta vreme si adus astazi aici, sa dea marturie despre viata simpla traita de inaintasii nostri (Care erau mult mai credinciosi, mult mai apropiati de Dumnezeu, de valorile traditionale si, deci de simplitate). La fel este si Muzeul Taranului Roman.
Muzeul Satului ma face sa ma simt ca intr-un sat autentic romanesc, desi ma aflu tot in Bucuresti. In plus, este ca un parc, are si bancute, masute unde se poate sta, fotografierea este gratuita etc.
Mi se pare un loc ideal de plimbare si de redescoperire si traire a unor valori (din pacate) de MULT apuse, si din ce in ce mai acoperite de cei „de sus” (adica puterea lumeasca).
O oaza de liniste si un loc bun de meditare asupra existentei noastre, de scapare din agitatia, postmodernismul si MORTACIUNEA/moartea orasului si, de ce nu, de apropiere de Dumnezeu (sunt vreo doua biserici din lemn, daca nu ma insel, dintre care un cu un turn mare).
In plus, intrarea costa foarte putin si muzeul este destul de liber, in cele mai multe zile.
Asa este 🙂
Ambele biserici sunt fotografiate, le poti vedea in filmuletul de mai sus.