Sfinţii închisorilor
„Azi noapte, cînd voi dormeaţi, am avut o vedenie. Am înţeles temniţa. Am văzut moartea şi învierea temniţei. Am văzut pămîntul deschizîndu-se şi înghiţind închisoarea. Pămîntul şi-a luat pămîntul înapoi. Cu surprindere am văzut apărînd în loc o biserică. La început era mică. Încetul cu încetul a crescut, asemenea unei flori. Cînd a ajuns mare, cît temniţa noastră, am intrat cu sfială în ea. Fraţilor, nu sînt nebun. V-am găsit în biserică rugîndu-vă. Catapeteasma era obişnuită, avînd pe ea sfinţii care ne-au ajutat de atîtea ori. Dar, pe pereţi, nu mi-a venit să cred… Pe cine am văzut în icoane? Erau de-ai noştri, îmbrăcaţi în zeghe. Pe unii i-am recunoscut uşor, pe alţii mai greu. Aveau aură de sfinţi. În spate, în iezerul cel de foc, i-am văzut pe cei care ne hăituiau sufletele. Nu erau toţi acolo, unii erau cu voi…” (Valeriu Gafencu)
Campanii
Campania Din temniţe spre Sinaxare a fost iniţiată, cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu, de un grup de intelectuali creştini. Ea îşi propune să prezinte vieţile şi învăţăturile sfinţilor închisorilor din timpul prigoanei comuniste. Campania se va desfăşura începând cu data de 1 decembrie 2008 până pe 24 decembrie 2009, data reprezentativă pentru trecerea a douăzeci de ani de la căderea regimului comunist condus de dictatorul Nicolae Ceauşescu.
Campanie pentru recunoaşterea Genocidului Anticreştin în România Comunistă
După două decenii de la revoluţia din decembrie, România rămîne tributară moştenirii regimului comunist totalitar, manifestat şi prin cenzurarea memoriei personalităţilor creştine persecutate şi ucise în temniţele comuniste. (Pr. Savatie Bastovoi)
Antisemitism vs. anticreştinism
Din păcate, nu există nici un act normativ care să-i declare pe foştii deţinuţi politici victime ale genocidului comunist, iar pe cei implicaţi în acest genocid vinovaţi de crime împotriva umanităţii. Prin Ordonanţa 31/2002, Art. 2, punct c, foştii deţinuţi politici din România comunistă au fost incriminaţi încă o dată, de data aceasta intr-un stat democratic, iar regimul criminal care i-a persecutat şi exterminat a fost absolvit de orice vină.
Sondaje
Sondaj Chatisma: De ce nu sînt canonizaţi martirii români din perioada comunistă?
Video
DE CE NU CANONIZĂM MARTIRII ANTICOMUNIŞTI?
PELERINAJ LA TEMNIŢA PRIGONIŢILOR
Memorialul durerii – Experimentul Piteşti
Memorialul Durerii – Viteaza din Nucşoara
Biografii
Sfinţii închisorilor (1): Parintele Ilie Lacatusu, Valeriu Gafencu, Elisabeta Rizea, Nicolae Ciolacu, Mircea Vulcanescu, Pr. Gherasim Iscu, Pr. Ioan Negrutiu, Dumitru Bordeianu, Costache Oprisan, Maria Iordache, Andrei Ciurunga, Traian Trifan, Gheorghe Jimboiu
Sfinţii închisorilor (2): Monahul Pimen Barbieru, Ion Flueras, Radu Gyr, Vasile Militaru, Virgil Maxim, Traian Braileanu, Pr. Evghenie Hulea
Călăi şi Sfinţi: Ţurcanu, talharul de pe cruce pocait in ultimul ceas
Pactul cu diavolul – între DA sau NU (1): Caderea si ridicarea unui om: Pr. Gheorghe Calciu
Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (1)
Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (2)
Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (3)
Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (4)
Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (5)
Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (6)
Wurmbrand, Gafencu, Ianolide (7)
Albumul “Fericiţi cei prigoniţi”
Gafencu şi “cămaşa lui Hristos” (1) – S-a dezbracat Gafencu de “camasa verde” pentru “camasa lui Hristos”?
Gafencu şi “cămaşa lui Hristos” (2) – Scrisoare a lui Gafencu catre mama sa
Adevarul despre comunism
“Cine nu-si cunoaste istoria este condamnat sa o repete!”
Adevărul despre comunism (1): Dumitru Bordeianu – Procesul studentilor legionari
Adevărul despre comunism (2): Mircea Platon – Catre un tanar socialist roman
Adevărul despre comunism (3): Dumitru Bordeianu – Cum era viata in temnitele comuniste
Adevărul despre comunism (4): Razvan Exarhu – Una din cele “trei solutii” steinhardtiene, la feminin: Lena Constante
Adevărul despre comunism (5): Pr. Savatie Bastovoi – Campanie pentru recunoaşterea Genocidului Anticreştin în România Comunistă si Mihail Neamtu – Depolitizarea discursului ortodox despre sfinţenie.
Adevărul despre comunism (6): Dumitru Bordeianu – “Reeducarea”: Torturarea studentilor legionari
Adevărul despre comunism (7): Dumitru Bordeianu – “Reeducarea” – Caderea din stadiul de om
Adevărul despre comunism (8 ) : Dumitru Bordeianu – Demascarea si implicatiile ei. Moartea lui Iosub
Adevărul despre comunism (9): Pr. Savatie Bastovoi – Despre popi si rotwaileri, cu dragoste
Adevărul despre comunism (10): Basarabia pe cruce
Închisoarea din Piteşti descrisă de Bordeianu
NOU! Piteşti după Piteşti
NOU! Meet Ţurcanu. Un film despre Piteşti
NOU! Împotriva uitării Daca ai mostenit un palat, dar ai uitat drumul catre el, e ca si cum nu l-ai avea. Daca te-ai nascut fiu de rege, dar ai uitat cine-ti e tatal, nu esti decat un sarac oarecare. Uneori, uitarea poate fi o sinucidere spirituala. Pierzandu-ne adevarata identitate, golindu-ne de trecut, stergand drumul pe care am mers pana acum, nu putem intelege ce cautam in acest prezent si in ce directie trebuie s-o luam, catre ce viitor. Fara repere, orientarea e cu neputinta. Fara amintiri, suntem orfani, pierduti, sarmani.
NOU! Mănăstirea din închisoare „În această perioadă, Valeriu stabileşte o legătură sufletească strânsă cu trei prieteni apropiaţi. Stau o vreme în aceeaşi celulă, se mărturisesc unii altora. Îşi ţin sufletele deschise unul către altul. Năzuiesc împreună. Se roagă împreună. Totul le este de obşte. Această comunitate restrânsă era ideală, dar nu lipsită de ispite şi frământări.”
Bibliotecă on-line
Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos
Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii
Virgil Maxim – Imn pentru crucea purtata
Grigore Caraza – Aiud insangerat
Pr. Dimitrie Bejan – Bucuriile suferintei. Evocari din trecut, vol. 1
Pr. Dimitrie Bejan – Bucuriile suferintei. Evocari din trecut, vol. 2
Pr. Dimitrie Bejan – Oranki. Amintiri din captivitate
Pr. Nicolae Grebenea – Amintiri din intuneric
Constantin Virgil Gheorghiu – Ard malurile Nistrului
Constantin Hrehor – Muntele marturisitor. Anii rezistentei/anii suferintei
Gherasim Putneanul si Constantin Hrehor – Tamâie si exil – dialoguri despre pribegia fratilor
Nicolae Ciolacu – Haiducii Dobrogei. Rezistenta armata în Muntii Babadagului
Gheorghe Andreica – Marturii… Marturii… Din iadul temnitelor comuniste
Andronescu Demostene – Reeducarea de la Aiud
Cicerone Ioniţoiu – Genocidul din România. Repere în procesul comunismului
Ioan Gavrila Ogoranu si Lucia Baki – Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, vol. III
Miodrag Milin – Rezistenta anticomunista in Muntii Banatului
Aspazia Oţel Petrescu – STRIGAT-AM CĂTRE TINE, DOAMNE…
Liviu Branzas – Raza Din Catacomba
Colectia „MIHAI RĂDULESCU”:
MIHAI RĂDULESCU – Istoria literaturii de detentie la romani (I)
MIHAI RĂDULESCU – Istoria literaturii de detentie la romani (II)
MIHAI RĂDULESCU – RUGUL APRINS DE LA MÂNĂSTIREA ANTIM LA AIUD
MIHAI RĂDULESCU – „Rugul aprins” – DUHOVNICII ORTODOXIEI SUB LESPEZI
MIHAI RĂDULESCU – Sânge pe Râul Doamnei
MIHAI RĂDULESCU – Casa lacrimilor neplânse
MIHAI RĂDULESCU – CONVORBIRI CU CORNELIU COPOSU
MIHAI RĂDULESCU – Preoţi în cătuşe
MIHAI RĂDULESCU – La capătul iadului
MIHAI RĂDULESCU – Flacari sub cruce
Dimitrie Grama – Sadismul şi „omenia”
Colecţia „Fenomenul Piteşti”:
DUMITRU BORDEIANU – Mărturisiri din mlaştina disperării
NECULAI POPA – COBORÂREA ÎN IAD
OCTAVIAN VOINEA – Masacrarea studenţimii române
GRIGORE DUMITRESCU – Demascarea
IOAN MUNTEAN – La pas, prin „reeducările” de la Piteşti, Gherla şi Aiud
IOAN MUNTEAN – Ca o lacrimă de sânge…
VIOREL GHEORGHIŢĂ – ET EGO. Sărata – Piteşti – Gherla – Aiud
VIOREL GHEORGHIŢĂ – Sub semnul ororii depline. Reeducare-demascări-procese
CONSTANTIN MERIŞCA – Tragedia Piteşti
EUGEN MĂGIRESCU – MOARA DRACILOR. Amintiri din Închisoarea de la Piteşti
AUREL VIŞOVAN – Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? (Vol. 1) si Vol 2
TRAIAN POPESCU – Experimentul Piteşti
DUMITRU BACU – THE ANTI-HUMANS STUDENT RE-EDUCATION IN ROMANIAN PRISONS
Rezolutia adoptata la Simpozionul „Experimentul Piteşti – Reeducarea prin tortură”
Icoane
Rugăciuni către Sfinţii închisorilor
Acatistul Noului Mucenic Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor
Canonul şi Acatistul Mărturisitorilor Români din închisori
Colindele Sfintilor din inchisori
Maicile de la Diaconeşti – Concert de Colinde 17 decembrie 2008 – Bucuresti, sala Rapsodia
ÎNDREPTAR LA SPOVEDANIE scris de Valeriu Gafencu
Fotoreportaje
La Părintele Calciu – Mănăstirea Radu-Vodă, 2 decembrie 2006
Piteşti, cu durere (1) – monumentul dedicat eroilor din inchisori
Piteşti, cu durere (2) – inchisoarea de la Pitesti, acum firma de constructii
Închisoarea cu termopane: Update “Piteşti, cu durere”
Viaţa la ţară 
,,Martirii si mortii nostri n-au avut morminte, n-au fost ingropati in cimitire, unde supravietuitorii lor, generatiile de maine, sa poata rosti o rugaciune intru pomenirea lor. Slugile Satanei au vrut sa le stearga pentru totdeauna orice urma, tocmai pentru ca nu le-au putut ucide sufletul. Noi, tinerii legionari de atunci, n-am renuntat insa la vis si stam de garda acolo, sus, pe locurile unde ne-a azvarlit istoria, sa povatuim generatiile care vor veni dupa noi. Numai ei ne vor crede, pentru ca n-au fost ispititi de duhul necuratului. Si ei ne vor unge ranile de pe trupurile sfartecate in prigoane si anchete, lagare si temnite, in odioasele demascari: numai ei vor intelege de ce am fost atat de urati de dusmanii nostri. Nu vor cunoaste unde ne sunt mormintele, dar vor auzi glasul tainic al atator patimiri pentru acest neam batjocorit si oropsit. Ei vor aprinde in fata sfintelor altare lumanari de jertfa pentru odihna tuturor mortilor nostri. Sufletele curate si cinstite ale unui tineret care nu a cunoscut zgura pacatului si a intinarii, ura si patima politica, dorinta de putere, isi vor aduce aminte de noi. Aceste sufelete curate, animate de un ideal sfant, de dragoste pentru Dumnezeu, de aproapele si de neamul lor. Nu patimasii, nu lasii, nu tradatorii, nu cei manati de dorinte animalice, nu cei care si-au vandut sufletul Satanei sau vreunei oculte vor avea dreptul sa vorbeasca in numele neamului si sa-l conduca.”
Dumitru Bordeianu – ,, Marturisiri din mlastina disperarii”
In rugaciunea „Tatal Nostru” sta scris:
„…Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri…”
La ce folosesc acum toate acestea?
Nu inteleg!
Stiti ce a facut Nelson Mandela (pentru care a luat si premiul Nobel pentru pace)? A iertat! Nu a inceput vanatoarea celor care au torturat, omorat si redus la regn animal oamenii de culoare. Nu a inceput campania de razbunare.
Un viu exemplu de a IERTA!
Campaniile anti…, contratimp nu isi mai au rostul. Rostul campaniei anticomunism (de fapt antiextremismului) trebuia dusa la timpul ei, adica atunci, cand se intampla comunismul nu acum.
E tardiv si nu foloseste nimanui, ba se intampla tocmai contrariul – rascoleste si trezeste sentimente de ura, razbunare in cei ce au avut de suferit!
Cei ce au ales calea de a lupta si-au ales drumul singuri, de buna voie, nesiliti de nimeni, fiind constienti de ceea ce ii asteapta. Nu trebuie sa-i plangem pentru acest lucru, din contra, sa-i luam drept exemplu. Nu am vazut resentimente in sufletului unui om care a supravietuit acelor timpuri in puscariile comuniste. Am gasit intelepciune, lumina, frumusete sufelteasca. Un exemplu drept de urmat.
draga delia, cine vorbeste aici de razbunare? si detinutii acestia au iertat. la ce folosesc toate astea? ca sa nu uitam! vezi pe undeva vreun fragment de ura? arata-mi-l si mie!
Viatalatara, daca citesti cu atentie comentariul lui greenstory, vei intelege!
Sa nu uitati ce? Martirizati, pentru ce? Cui foloseste?
BOR ce face azi? BOR ce a facut pe timpul acela? BOR ce va face maine? Cui foloseste martirizarea lor?
In istoria umanitatii s-au facut atrocitati, de un milion de ori mai multe, in numele unei religii, iar cei ce au murit cu zecile de mii nu au fost martirizati!
Gandesc doar la cei care au murit construind faimoasa Catedrala Notre Damne (este doar un exemplu minor).
Poate eu gresesc, insa nu pot intelege de ce se duce o campanie anti…, post… care nu foloseste nimanui. Celor ce s-au stins urmandu-si telul, cu siguranta nu le pasa.
Si-au urmat destinul. In schimb, le pasa urmasilor lor, perpetuand astfel „razboiul” tacit.
Comunismul este o etapa din istorie, feudalismul, precum sclavia, iobagia etc.
Sisteme de guvernare care la un moment dat se dovedesc a fi defectuoase, chiar monstruoase.
Orice sistem are un termen de garantie… dovada ce se intampla cu capitalismul.
Nimic nou sub soare. Oameni au murit intotdeauna in numele a ceva! Tragedia o putem vedea acolo unde oamenii au murit nu pentru ca au crezut in ceva, ci pentru ca au fost mintit, obligati, fortati etc.
Un om cand isi urmeaza telul este LIBER! Si-a ascultat ratiunea si a ales sa foloseasca liberul arbitru.
Nu inteleg de ce se face atata tam-tam.
Ca si dosariada… cine a fost comunist; cine a fost securist; cine a fost turnator etc.
Cui i-a servit si la ce a servit toata aceasta mascarada?
draga delia, uite, am citit comentariul lui greenstory, dar nici acolo nu scrie de ura sau de razbunare.
daca avem, sa spunem, un tata care a murit (indiferent cum), inseamna ca gata, a murit, cui ce ii mai pasa? nu mai pastram nici macar o fotografie cu el? de ce? ca asa spune delia.
nu exista nici o campanie anti. exista doar o campanie de cinstire a memoriei lor. nici una de razboi. cel putin NU pe forumul meu. daca ai citit prin alte parti ceva care te-a scandalizat, comenteaza acolo, nu aici. cred ca ai gresit locul. aici NU se face politica!
intr-adevar, cei care au murit pentru idealul lor au murit liberi. privind la ei, vom sti cum sa traim si noi liberi.
problema dialogului nostru este ca tu privesti politic problema, iar eu religios. nici una din noi nu va putea intelege punctul de vedere al celeilalte. de aceea, te intreb, crezi ca iti foloseste sa iti explic cui foloseste martirizarea lor?
sincer intreb, fara nici o urma de ironie.
Viatalatara, apelativul „draga” il folosesti cu toata incarcatura lui afectiva, sau doar forma sa lipsita de continut?
Iti sunt chiar draga?
Daca avem un parinte, o ruda care a murit pentru un ideal, cu certitudine ar trebui sa-l comemoram, dar nu cred (in opinia mea) ca avem nevoie de „stampila” unei institutii, de tam-tam.
Iar m-ai uimit – unde a scris delia ca nu ai voie sa pastrezi o fotografie, ca nu trebuie sa comemorezi, ca nu ai voie sa cinstesti memoria celui in cauza?
Orice om caruia ii moare parintele, o ruda, un prieten, un amic foarte bun, cinsteste memoria celui decedate, il comemoreaza chiar daca nu a fost „martir”, nu?
Nu sunt scandalizata, de unde ai dedus lucrul acesta, iar nu stiu… poate la tine apar alte comentarii decat cele scrise de mine, si-atunci si-ar gasi o explicatie replicile tale.
De ce exista o problema in dialogul nostru? Eu nu o vad.
Daca avem opinii contrare, inseamna ca exista o problema?
Ai afirmat ca tu privestiproblema din punct de vedere religios.
Cu alte cuvinte, martirizati sa fie doar cei care au murit in inchisorile comuniste, nu si cei care au murit muncid la canal, sau cei care au incercat sa treaca granita, sau cei care au ramas acasa, suportand consecintele drastice ale sistemului, pentru ca o ruda a reusit sa treaca granita!
Eu nu privesc nici religios si nici politic problema, o privesc din punct de vedere uman.
Nu trebuia sa explici, ci doar sa raspunzi la o intrebare simpla. Explicatiile erau necesare in masura in care raspunsul cerea acest lucru.
Parerea mea, ca „martirizarea” unora dintre cei decedati sub regimul respectiv nu foloseste decat vanitatii celor ramasi in viata. Insa, din punct de vedere uman, nu ar fi drept (parerea mea) – martirizam pe cei care au murit in urma savarsirii unui ideal, iar pe ceilalti nu!
Nu sesizez ironie, ci mai degraba rautate… in fine, tu stii mai bine de ce procedezi asa.
Fiecare isi poarta povara propriilor fapte, reactii, asa ca pe mine nu ma afecteaza decat in masura in care vad ca acest lucru este pur si simplu gratuit, insa facut in mod voluntar.
pps. ai citit „Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt?
Daca da, cu siguranta vei intelege modul meu de abordare al acestui subiect.
„… Numai ca are, in plus, si o noblete super rogatorie, a BUNATATII si IUBIRII. Reflexul de raceala ori sila al cavalerului sau al stoicului, crestinismul il infraneaza.”
N. Steinhardt
„… Cred in botez, cred in Sf. Impartasanie, cred in icoane… dar in Dumnezeu? De…”
Codin Mironescu
delia, daca te deranjeaza, nu-ti voi mai spune „draga”, desi nu era o forma fara fond 😀
problema din dialogul nostru exista, ca dovada ca nu ne intelegem deloc. efectiv. in fiecare comentariu al tau incepi prin a-mi spune ca te-am inteles gresit („unde am spus eu ca…?”) in aceeasi situatie sunt si eu, doar ca nu iti mai iau fiecare fraza la puricat. e obositor si inutil.
nu ne intelegem, in primul rand pentru ca tu afirmi niste lucruri si le mai afirmi inca o data si inca o data fara ca sa aiba vreun suport real.
cine cere stampila unei instuitutii, bre, draga? deloc nu ne intelegem! daca pornesti de la afirmatii care nu exista, atunci vom continua sa alergam dupa propria coada la infinit, intr-un cerc vicios. eu nu mai am acest timp si nici aceasta placere. sincer!
hai sa explicam intai ce inseamna martiriu. desi folosim aceleasi cuvinte, este posibil ca, pentru fiecare, cuvintele sa aiba alt inteles. e chiar amuzant pentru mine 😀
draga mea (ptiu, iar ti-am zis „draga”!)
„Jurnalul fericirii” este cartea mea preferata. Am citit-o nu o data. nu de doua, nu de trei ori. in fine.
cat despre restul citatelor din comentariul tau, sunt, desigur, o dovada de mare noblete din partea ta sa ma acuzi de lipsa de iubire si de bunatate. 😀
serios acum, te rog sa ma ierti daca te-ai simtit jignita de ceva. am purtat discutia sincer si fara resentimente. daca s-a inteles altceva e din cauza ca, probabil, necunoscandu-ma, nici nu ma intelegi.
Cred ca Dumnezeu randuieste sfinti pe care sa-i cunoastem si sfinti pe care sa nu-i cunoastem, sa ramana tainuiti, fiind insa toti sfintii cinstiti de Biserica. Acesti sfinti ai inchisorilor Dumnezeu randuieste sa fie cunoscuti -altfel nu ar fi fost cunoscuti.A discuta asupra ‘motivelor” pentru care Dumnezeu randuieste asa, cred ca e limpede ca nu este „de competenta” noastra.Nu vrea nimeni „sa-i razbune” caci de fapt ei sunt adevaratii invingatori.A ne cunoaste sfintii si martirii si a-i cinsti cunoscand fie si partial vietile lor si atitudinile lor cred ca ne este de mare si urgent folos.Cinstirea lor noua ne foloseste, nu lor.Dumnezeu ni-i prezinta -ne acuza: nu aveti scuze! ne incurajeaza:indrazniti, iata ce sfinti aveti! ne mangaie:oricat de crunt ati suferi, Eu va dau bucuria Mea!Macar atat sa mai facem: sa ne cinstim sfintii si martirii…
Multumesc pentru tot ce faci aici, Anca.Doamne ajuta!
Blogul tau este o revelatie pentru mine.
Sa vrei sa pleci din oras la tara, si sa te mai intereseze si Gafencu, CE BINE CA NU SUNT SINGUR.
Poate pana la iarna reusesc si eu sa ridic casa la tara, daca se grabesc niste „tarani” cu actele alea, ca m-am saturat de asteptat. Notar, judecatorie, cadastru, iar notar, iar cadastru, partaj, notar, cadastru,……. AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA.
vreau sa stau pe terasa, prispa, afara pe iarba si sa citesc.
La tara trebuie sa mai pui mana si pe o sapa … 🙂
Succes in realizarea visului.
Ca raspuns celor care gindesc asemenea Deliei, se poate argumenta foarte simplu, practic si de ce nu compatibil si cu gindirea agnostica: anume ca avem nevoie de modele. Daca nu de traire crestina, atunci de traire autentica, implinita si asumata.
De bunatate, de de-pasirea a mea si „pasire” catre celalalt.
De repere etice, de exemple de altruism, de rabdare, de jertfa, de smerenie si de multumire. Ca sa nu mai zic de iertare.
Exista un gen de mesaje, de obicei atitudini vexate, care tin neaparat sa vada in orice mesaj sau initiativa crestina(in special cele care tin de martiriu, marturisire, traditie, autentic) intoleranta si ura. Aceste mesaje se eticheteaza singure si nu sunt un pas spre celalalt, spre dialog, ci spre altceva. Nu e locul aici sa spun ce anume.
Toate aceste comentarii vad recursul la traditie si la memorie, ca incapacitate de a trai in prezent, de a ne raporta la prezent si spirit retrograd. Iar in delimitarea fata de raul absolut, confirmat si resimtit de unii pe pielea lor, incapacitate de a ierta.
Iertarea ca si credinta este in inceput si sfirsit, ca si in desfasurare, un act personal. Impartasit comunitar, dar trait personal. Tot asa si iertarea. Iertarea se atribuie intotdeauna unei persoane. La fel si toleranta, mai frumos numita ingaduinta.
Toleranta aplicata unei idei sau colectivitati sau universal, este pur si simplu ignoranta sau rea vointa.
De exemplu: Pot ingadui o persoana anume, cu alta orientare sexuala, sa nadajduiesc in indreptarea ei si in mintuirea ei. Dar nu pot „tolera” homosexualitatea si ideea ei, tot asa colectivitatea lor.
Alt exemplu pot ingadui, ca victima, un calau comunist si sa-l iert, dar vesnic voi condamna comunismul si marturisi despre demonicul venit prin el.
A te ascunde dupa falsa si fatarnica politete si iertare, inseamna lasitate de a marturisi, de a te pasi pe cale cu toata puterea. Ne prefacem politicosi, cind nu avem verticalitate sa marturisim si curaj sa sustinem, iar cind trebuie sa ne tinem gura si sa ne smerim, „umplem vazduhul de vorbe” si birfim. Valabil si la comentariile de pe blog.
Avem libertatea de a ne „robi” vointa si de a marturisi, pentru a gusta adevarata libertate si roadele duhului si in ignoranta noastra o folosim pentru a cauta false libertati, care sa ne justifice patimile si trufia.
frumos blog, interesanta evolutie, interesanta fuziune: ecologie, pashunism, viata la tara (sic), putin legionarism,(Codrescu, Platon and comp.) ortodoxie „trendy” si multa tehnologie (Internet).
oricum, va apreciez curajul, mult succes pe viitor.
Paul
draga Paul, am ramas muta cateva minute (mare lucru!) citind comentariul tau. recunosc, e cea mai paradoxala caracterizare facuta acestui blog. desi iubesc paradoxurile, inclin sa cred ca nu m-ai citit cu adevarat, ci doar ai survolat site-ul. daca ai fi citit mai atent, ai fi vazut ca, in unele aspecte, problema e mult mai nuantata. ca sa nu zic ca e exact pe dos 🙂
rasu – plansu ; ce pot intelege unii oameni !!!
recunosc ca si eu a trebuit sa citesc de doua ori
Draga Viata-La-Tara,
ca orice „convertit” la o ruptura de viata radicala, iti aperi cu dintii alegerea. este normal sa fie asa,nimic nou. interesante si fenomenele virtuale de „convertire” la eco create pe acest blog, noile evolutii virtuale ale bunei noastre ortodoxii nationale, extrem de adaptiva, la urma urmei.
dar sunt cativa markeri calitativi care nu inseala: cand vad numele lui Razvan Codrescu si obsesia cipului…nu mai continui, pentru ca blogul si virtualul dau nastere la confuzii majore.
repet, mult succes in ceea ce faceti. sper sa mai fiti la tzara si pete 15 ani – nu, nu este o afirmatie rautacioasa, ci un indemn la inradacinare.
Intrebare ce nu are legatura cu cele spuse mai sus: ce faceati daca nu exista NET-ul?
Paul
Revin, mai suparat de data aceasta. Spui, Viata-la-Tara, ca „Jurnalul Fericirii” a fost cartea ta preferata. Ei bine, si a mea. Dar cum crezi tu ca s-ar fi impacat iubirea infinita si spiritul fin de ironie a Parintelui de la Rohia cu niste saci plini de ura si intoleranta ca cei ce tin site-ul „Razboiul intru cuvant”, de exemplu?
Nu, nu vreau un raspuns. Oamenii astia lasi, din spatele tastaturii, cred ca i-ar fi spus scurt ca nu discuta cu un evreu, hi, hi…
Atata tot.
Paul
PS: cu alte cuvinte, ma socheaza asocierea dintre partea nobila a ceea ce faceti cu etichetele astea de ortodoxie de grota, plina de ura, vehiculata pe aceste site-uri, de acesti falsi profeti. Marele Inchizitor, recitire urgent!
Paul, ma judeci dupa blogroll-ul meu? 😀 Judeca-ma dupa cele ce scriu eu, nu altii. Te rog. In plus, nici nu prea am vreme sa citesc alte bloguri, vad ca tu stii mai mult ca mine.
Daca nu era net-ul? Intrebarea asta am putea sa ne-o punem cu totii, indiferent de locul in care stam… Noi visam sa ne mutam, peste niste ani, undeva mai departe, fara net, desigur… Voi scrie atunci, probabil, cu tocul pe hartie reciclata… 😀
Permiteti sa fac putin comentariu liber, pe text:
„frumos blog, interesanta evolutie” – ce ne-am face fara introduceri? probabil am comunica mai sincer si mai rodnic…
1.interesanta fuziune: ecologie, pashunism, – aici deja se aplica etichete, deci tendentios. La o lectura mai atenta am observat agricultura organica, biologica, deci ceva mai mult decit simplu ecologica(probabil o confuzie de termeni). Iar „pasunist” este deja un termen abuzat. Nu prea inteleg confuzia intre ce se intelege bunaoara prin pasunism si gustul, respectul pentru traiul la curte, apropierea de natura, de valorile traditionale romanesti, de trecut, in ce are el firesc si practic. Probabil prea mult gaz de esapament urban si lectura frecventa a ziarelor si blogurilor, in loc de carti si ceva mai serios, transforma preocuparile firesti, copilaresti, traditionale sau simplu omenesti, sa para retrograde si infantile.
Tocmai acest blog are multe coordonate spirituale ale omului, pe deasupra si roman, atutentic: preocuparea de trecut si traditie(prin condamnarea celor rele si regasirea celor bune si adesea furate), mintea indreptata spre Dumnezeu si traiul zilnic inspre ce e sanatos si folositor(in loc de consum si placere)
Ce sa mai zic de scrierea cu „sh” in loc de ş.
2.viata la tara (sic) – probabil ne incrucam in definitii. Prezenta curentului electric si a internetului la tara, a unui fost orasean, nu face viata descrisa mai putin „la tara”. E mai degraba o evolutie, fara ghilimele, mult mai atragatoare, decit migratia in occident.
Fac parte din aceeasi categorie de „exilati” si propriul bun simt, imi arata ca traiesc o „viata la tara”, chiar mai virtos decit „taranii” autohtoni. Singura diferenta e ca in cazul nostru izvorul este intelectual, iar in cel al taranului din vechime, e ceva mai nemijlocit si firesc.
3.putin legionarism,(Codrescu, Platon and comp.) – este tot atita legionarism la Platon si Codrescu, cit era si la Vasile Voiculescu, sau Sandu Tudor, cind au fost aruncati in temnita. Dar vinatoarea de „banditi”, e clar ca inca nu a incetat. Si nu cred ca lustratia sau condamnarea reala a comunsimului va ajuta. Intii trebuie bine cunoscut trecutul si desfiintate prejudecatile. Sfintii inchisorilor sint un prilej si un punct de pronire foarte potrivit, un ghimpe in coasta tare agasant si eficient.
In alt sens e vorba chiar de mult legionarism, in tot ce a avut el ideal(realitate vie si concreta a sufletului neamului, in ce are el mai viril, mai harnic, mai apropiat de Dumnezeu), dar si practic(initiativele in munca, educatie, comert din perioada interbelica, admirate de toti, chiar si de comunisti si jertfa si exemplul spiritual al legionarilor in inchisori, ei fiind in realitate sinteza legionara deplina, adevarata biruinta legionara)
4.ortodoxie “trendy” si multa tehnologie (Internet).
Ortodoxia mereu va fi trendy, urmind modelul ei, Hristos, care este expresia modernului permanent. Mereu va fi modern, realmente, nu in amagirile vremii, sa il cauti pe Dumnezeu, sa te intorci de la lume, la El, sa te smeresti si sa lucreze in tine Duhul. Daca ortodoxul se abtine de la Internet, e o marturie a lasitatii si infringerii, nu a unei credinte vii. Sint tot felul de destepti, de „iluminati”, care vad pastrarea si apararea ortodoxiei, prin refugiul ei in munti, in pesteri si in tacere si sa o contemple steril, in frumusetea ei decorativa.
Adica sa ii vire pumnul in gura, ca sa se bucure de frumusetea ei trecuta si sa se impauneze ilegitim cu ea. Alde Roncea.
Ce motiv poate fi mai puternic de a face misiune prin internet, decit multimea murdariilor, care sufoca aproape prin cantitate, internetul.
5.oricum, va apreciez curajul, mult succes pe viitor.
Eu nu va apreciez initiativa, intrucit ii lipseste tot atit de mult curajul, pe cit ii lipseste sinceritatea si respectul. E mult mai placut de apreciat o critica sincera, argumentata, justa, decit niste etichete, incadrate de o introducere si incheiere fatarnice, sau corecte politic.
Paul, te rog sa ma ierti, dar nu pot sa-ti public comentariul. Nu tin partea nimanui, dar rolul meu este sa previn conflictele, nu se le dau drumul. Spune aceleasi idei cu un alt limbaj si nu va fi nici o problema.
Ca o observatie personala, nu mi s-a parut ca discursul Vestitorului ar fi legionar. Argumenteaza-ti ideile, asadar, ca sa intelegem ce te-a suparat.
Ok, oricum solidaritatea de grup se construieste greu si se pastreaza si mai greu, asa ca o cenzura mica din cand in cand nu strica.
Nici nu am chef sa o fac pe trolul de blog, ca nu sunt unul. Dar ma enerveaza ca la toti baietzii astia subtiri de internet ortodox trendy vad „fatarnicie” si inamici peste tot.
de fapt, nu asta-i internetul? domnia nesigurantei?
Paul
PS: citez din Vestitorul Ortodox: „ce ne-am face fara introduceri? probabil am comunica mai sincer si mai rodnic… CE-L FACE SA CREADA CA NU SUNT SINCER?
-promit ca nu mai scriu comentarii, dar voi vizita bolgul acesta ptr solutii cu privire la viata la tara. „Ortodoxa” sau nu.
PS: va rog, nu publicati acest comentariu subversiv. mai bine vorbim despre case de paianta, e mai putin polemic.
Dragii mei,
Internetul, inainte de a fi domnia nesigurantei, e domnia neintelegerii. Monologuri peste monologuri. Macar daca am monologa mai cu folos, sau mai frumos. Tu spui ceva, Vestitorul spune ca nu esti sincer, iar tu il acuzi de fatarnicie. Vi se pare, oameni buni, ca mi-am transformat blogul in ring de box? Credeti-ma, nu-mi fac placere aceste certuri. Ma obosesc. Am iubit polemica candva, acum mi se pare trista si inutila. Daca incerc sa opresc o cearta, pana aici mi-a fost. Sunt partinitoare! Daca dau drumul tuturor comentariilor (pana de curand am facut si asta), atunci incepe nebunia organizata.
Va acord credit, pe baza acestui fapt va rog sa-mi acordati si voi credit si sa intelegeti ca, daca refuz sa public un comentariu, este pentru ca imi doresc, si aici, o atmosfera respirabila. La fel cred ca va doriti si voi. Haideti sa fim buni si prosti, mai bine. Hai sa nu mai avem cu totii, simultan, dreptate.
Acuma sigur vine cineva si continua discutia… Intotdeauna trebuie ca ultimul cuvant sa fie spus de urmatorul comentator.
Desi as fi avut vreo 2 vorbe de spus, nu vreau sa-ti accentuez si eu oboseala. 🙂
PS: dar chiar esti culmea ! vrei sa te vorbesca toti de bine ? 🙂 ar deveni suspect !
🙂
Claudiu… excelent film 😀 Sper ca ne-am descretit fruntile.
Sa incheiem cu asta si abaterile de la subiect.
Sa ma ierte rombac, daca nu mi-am retinut indoielile.
Sa ma ierte si viatalatara, ca nu mi-am vazut de treaba si am facut pe avocatul.
„Interesul” meu era sa sustin autorul blogului, nu sa infierez „dusmanul”.
Motivul reactiei a fost inlantuirea de etichete, care imi aduce deranjant aminte, de perioada in care a trecut uriciunea pustiirii, peste noi, pe meleagurile astea. Tocmai nu vad inamici, dar ma tulbura etichetele neconstructive. Si desi as putut trece cu vederea un mic comentariu dezaprobator, nu m-am putut abtine cind am vazut introducerea si incheierea conventional-politicoasa.
Normal ca mi-a trecut prin minte ca sint sincere, dar atunci nu mai mergeau etichetele, ci poate niste critici ceva mai argumentate. Nu sintem produse sa primim etichete. Iar etichetele, atrag alte etichete si cum spune viata la tara, polemici sterile si urite.
Pina la urma toti sintem aici „internet” si trendy, ca altfel nici nu am fi gasit blogul. 😉 Fatarnici cu atit mai mult sintem toti, de multe ori pe zi.
Si intrucit aici e vorba de sfintii inchisorilor, noi astia internet-trendy-virtuali-anonimi trebuie, in felul nostru sa incercam sa dobindim sfintenia reala, personala(ne-anonima), adecvata noua…a polemicii ziditoare, a respectului sincer si a infrinarii personale, care sa fie exemplu si altora, in duhul, dorinta si fara a strica memoria, celor care in inchisori au cucerit sfintenia.
In final, sper sa nu am eu ultimul cuvint, ci viatalatara.
PS. Subiectul case de paianta este categoric generator de aprinsa polemica 😀 Amintesc de forumul misiuneacasa, unde se dau lupte eroice, cu prilejul acestui inofensiv si eco-trendy subiect. 😉
@vestitor:
pace! am terminat.
Paul
Marele preot IUSTIN PARVU
Amin – Sergiu Mandinescu & Cartea Lui – Andrei Ciurunga http://www.trilulilu.ro/adinatulbure/b6b5fa0ccfcdc0
Camera 6 Jilava & Plecarea Parintelui Gherasim – C.A.Dragodan
http://www.trilulilu.ro/adinatulbure/ab4da72f6f5a54
Cantecul Potirului – Nichifor Crainic & Iisus in celula – Radu Gyr http://www.trilulilu.ro/adinatulbure/ad79067379ba19
Luminatorul – Vasile Voiculescu & Voi n-ati stat cu noi in celule – Radu Gyr http://www.trilulilu.ro/adinatulbure/02faf766bbf904
Poezie – Valeriu Gafencu & Scrisoare Mamei – Victor Pica, Rugaciune- Radu Gyr
http://www.trilulilu.ro/adinatulbure/6c991f20d9d0ff
Sper ca in felul acesta sa ajut si eu la pastrarea memoriei acestor sfinti ai neamului
Adina Tulbure
rog popularizarea site-ului urmator:
http://www.oamenidarnici.ro/
o atitudine utila.
Merci,
Paul
ma bucura asa de mult ca aceasta tematica este dezbatuta de dvs
mai ales ca copii trebuie sa stie si sa nu mai laude vremuriel odioase
http://odioase.blogspot.com/
cu respect
APEL PENTRU SUSTINEREA LUI TEODOR MARIES ALFAT IN GREVA FOAMEI
Doina Jela
Din data de 11 ianuarie 2010, preşedintele Asociaţiei 21 DECEMBRIE 1989 a ales din nou forma extrema de protest, greva foamei. Motivele protestului sunt:
– finalizarea predării integrale a documentelor din Dosarul 97/P/ 1990(dosarul Revoluţiei), conform dispoziţiei Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) şi pe acelaşi principiu – predarea integrală a documentelor Dosarului 75/P/1998 (dosarul Mineriadei);
– neîndeplinirea dezideratelor societăţii româneşti, cerute încă din zilele Revoluţiei ca priorităţi naţionale.
Teodor Mărieş solicită preşedintelui României, Traian Băsescu, în virtutea prerogativelor constituţionale, medierea unei întâlniri între o delegaţie a societăţii civile şi reprezentanţii instituţiilor abilitate. Cu protestul lui Doru Mărieş s-au solidarizat până acum public Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Alianţa Civică, Asociaţia pentru Adevărul Revoluluţiei din Braşov precum şi o serie de personalitănţi marcante precum Dorin Tudoran, Doina Jela, Varujan Vosganian, Nicolae Prelipceanu sau Gabriel Andreescu .
http://www.Memoria.ro
PETITIE PENTRU REDUCEREA PENSIILOR FOŞTILOR SECURIŞTI ŞI ACTIVIŞTI COMUNIŞTI DE RANG ÎNALT.
Petiţie iniţiată de Societatea de Studii Istorice din România, Iaşi, 12 ianuarie 2010. Adeziunile pot fi trimise în continuare la adresa asociatiassir@yahoo.com, sub forma: nume, profesie, oraşul de rezidenţă. Lista completă a semnatarilor petiţiei se găseşte pe site-ul: http://ssir.org.ro/. /ssir.org.ro/.
PETITIE ONLINE: „Solidaritate cu dizidentul chinez Liu Xioabo, condamnat de autoritatile comuniste la 11 ani inchisoare” http://www.petitieonline.ro/petitie-p40125039.html
Excelente legaturi! Multumim
delia, timpul pentru această campanie nu e târziu deloc, mai mult comunismul e mai actual ca niciodată şi trebuie luptat cu mare înţelepciune şi Duhul Sfânt în ajutor