Pr. Symeon de la Essex s-a dus la Domnul

Comunitatea monahala de la manastirea Sf. Ioan Botezatorul din Essex in jurul Cuviosului Arhimandrit Sofronie Saharov

În noaptea de 20 spre 21 august, după o suferinţă de câteva luni, părintele Symeon a trecut la Domnul. Părintele a fost un apropiat al părintelui Sofronie Saharov şi unul dintre cei mai cunoscuţi duhovnici ai mănăstirii din Anglia.  Arhimandritul Symeon l-a însoţit pe părintele Rafail Noica la prima sa venire în România în 1993, revenind cu drag de fiecare dată în ţara noastră, ultima dată anul trecut.

Părintele Egumen Chiril, Cuviosul Părinte Sofronie şi Părintele Symeon

Părintele Symeon Bruschweiller, de origine elveţian, s-a convertit de la protestantism la Ortodoxie la vârsta de 30 de ani şi era cel mai vârstnic vieţuitor al mănăstirii ortodoxe Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, ctitorită de Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov, căruia i-a fost ucenic foarte apropiat. A fost un om al rugăciunii inimii, prin excelenţă, un părinte duhovnicesc foarte cald, deschis şi iubitor, care a încercat să ne transmită prin însăşi fiinţa sa, în mod viu, iubirea fără margini a lui Dumnezeu pentru noi şi să-l aducă pe „€œomul recent”, dinspre duhul lumesc şi neo-păgânătatea New Age către Ortodoxie, împărtăşindu-i duhul şi învăţăturile Sfântului Siluan Athonitul. Ultima oară a vizitat ţara noastră în mai, anul trecut.

Câteva fragmente din cuvintele Părintelui Symeon:

Astăzi, ameninţarea apare un pic diferit, ea apare prin pătrunderea duhului lumii în Biserică, ceea ce se mai numeşte şi secularizare, nu mai este un atac prin violenţă sau prin martiriu, ci prin seducerea sau (am putea spune) prin coruperea gândirii. E o ideologie care se răspândeşte fără să o vedem, fără să o simţim, dar care ne pătrunde pe toţi. Dacă noi acceptăm acesta ideologie a secularizării, am putea rămâne creştini doar în exterior, dar înlăuntrul nostru nu suntem de fapt creştini, nici în viaţa noastră şi nici în credinţa noastră. De aceea noi trebuie să păstrăm cu foarte multă grijă comoara Bisericii noastre ortodoxe. Să ştim, să fim atenţi, să discernem pericolul pe care îl reprezintă secularizarea pe de o parte şi, pe cealaltă parte, forma coruptă care se găseşte la secte.

Prima etapă cere trăirea în smerenie. Ce este smerenia altceva decât a trăi în adevăr înaintea lui Dumnezeu? A fi tu însuţi din toată inima şi din tot sufletul înaintea Domnului. Poate că atunci vom descoperi că suntem săraci, că suntem slabi, că suntem păcătoşi. Dar să nu ne temem: orişiunde am fi, orişicare ar fi calea pe care am luat-o, orişicare ar fi situaţia în care vă găsiţi, oricât de îndepărtată de Dumnezeu ar fi ea, trebuie tot mereu să vă aduceţi aminte că sunteţi iubiţi de Dumnezeu! Orişicare ar fi acea situaţie în care vă aflaţi! Şi datorită acestei iubiri, vă puteţi abandona în mâinile lui Dumnezeu în orice situaţie în care vă aflaţi.

Abandonarea în mâinile lui Dumnezeu este etapa cea de-a doua. Ne este indispensabilă, căci dacă nu ştim să ne abandonăm, ce poate face Dumnezeu? Căci El este cel care ne face sfinţi. Dar nu poate să facă din noi sfinţi decât dacă suntem cu adevărat în mâinile Lui. Şi v-aş spune atunci să nu vă fie frică şi să vă abandonaţi cu totul în mâinile lui Dumnezeu! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu plin de milă şi de iubire. Uitaţi-vă la ce ne-a spus Hristos în pilda fiului risipitor, în întâlnirea sa cu samarineanca, asemănătoare cu întâlnirea cu femeia păcătoasă. Unde vedeţi o osândire din partea Dumnezeului nostru? Nu este decât un cuvânt al iubirii. Acest cuvânt, care urmăreşte creaţia în fiinţa noastră astăzi este descoperirea acestui cuvânt al dragostei şi al milei, care ne dă adevărata pace a inimii.

Aşa că să cerem tuturor sfinţilor care au cunoscut această cale pe pământ, să le cerem ca să mijlocească pentru noi, în faţa Domnului nostru, pentru ca să înţelegem şi noi cât este de important să ne abandonăm în mâinile lui Dumnezeu prin smerenie. Este ceea ce vă urez eu din inimă!

Amin!

Via Cidade de Deus şi Război întru cuvânt

Vezi şi Pr. Savatie – Scurtă pomenire despre Părintele Simeon de la Essex