Mănăstirea Viforâta
Am ajuns ieri la Manastirea Viforata. Maicutele ne-au coplesit cu mici daruri, biscuiti, napolitane si cruciulite pentru copii. Parca ne-am trezit in tara bunicilor bune si batrane, pline de bucurie si de evlavie… O tara mai calda decat nordul lui Mos Craciun…
Pictura naiva, de secol trecut, ne infatiseaza raiul auriu…
si iadul aramiu…
Mi-a atras atentia o fresca de pe o cladire alaturata, infatisandu-l pe Sfantul Ilie primind painea de la corb…
– un detaliu:
Sa stam pe o banca, sa mancam un covrig…
… sa privim cateva „aranjamente frunzale”…
… sa fugim printr-o poarta mica… Unde?
… catre cimitirul monahiilor…
… unde copiii au fost foarte impresionati de chipurile din alte vremi…
… si mai ales de un mormant pe care cineva impodobise un bradut…
Cuprinsi de frig…
… am mai aruncat o ultima privire…
… si ne-am luat ramas-bun de la manastirea calda din miez de iarna…
… acolo unde Craciunul inseamna daruri mici si neasteptate, copii alergand si maicute bucurand…
Va urez tuturor sa va bucurati asemenea de pruncul sfant nascut pe pamant!
Viaţa la ţară 
as vrea sa ajung si eu acolo desi sunt aproape. sunt tot din dimbovita poate asa imi gasesc linistea sufleteasca. Doamne, am atata nevoie de linist, sa am timp de gindire asupra ce am facut ce o sa fac de aici incolo. Doamne, ajuta-ma sa trec peste greul ce imi apasa sufletul nu mai pot. Poate ajung si eu la manastire sa stau cat pot de mult.
inainte de toate as vrea sa multumesc acelei persoane care a bagat aceste imagini in internet
pt ca aici la m viforita am crescut de mica cu matusa mea care iera maica se numea cana lucretia si parintele partenie mau crescut de la virsta de 5 ani iar aici am copilarit iei au decedat din nefericire persoanele bune intotdeauna pier.,au tr 9 ani decind nu am mai vazut manastirea satul unde am crescut am sufletul plin de fericireo foarte mare bucurie am in suflet.,vazind aceste imagini un sat can povesti amintiri frumoase va multumesc din suflet voua celor care vati datver interesul in a aminti rominilor ca avem locuri de neuitat in rominia sarumina verginica spania
in acel cimitir doarme scumpa mea matusa si unchi care mau crescut sint departe si nu le pot arinde o luminare dar vazindul dorul mil mai alin timpul trece dar amintirile ramin parca am din nou 9 -14 ani si alerg pe drumul acela la slujba si intre maici in livada la masa la facut luminari am crescut intre fustele lor o copilarie plina de armonie si fara griji
acum cind lupt cu viata de zi cu zi as da orce sa fiu iar acolo mica si fara griji si asa nu as muri de suferinta pe care om in suflet acum 3saptamini am aflat ca fetita mea de 4 ani are diabet ma rog la dumn sa imi dea putere sa lupt pt ia ieste singura mea fericire din lumeas asta multumesc pt amintirile oferite
Buna ziua,
Sunt din Galati si acum o luna am mers la o pomana in Pucioasa.
Dupa slujba de pomenire, preotul care a oficiat aceasta slujba ne-a recomandat ca la plecare sa vizitam Manastirea Viforata sau Dealu. Fiind timp putin am vizitat doar pe la Manastirea Viforata si am plecat de acolo de o mie de ori mai bogata sufleteste. Cu amabilitatea maicutelor de acolo am vizitat si Muzeul din incinta manastirii motiv pentru care le multumim celor care slujesc acest sfant lacas.
In continuare am in suflet linistea si pace cu care m-am incarcat la plecarea din Manastire si fie ca Bunul Dumnezeu si Peacurata Sfanta Maria sa le aiba in paza sa pe ” albinutele” care robotesc in fiecare clipa.
blogosloviti maicutelor,multa sanatate maicii starete mihaela,si maicii vichentia matusa mea,m-i dor de sfintiile voastre.Doamne ajuta.
Verginica si eu imi doresc foarte mult sa ajung si sa stau cat de mult pot la manastirea Viforata. Am si eu o intrebare au vacute maicutele de la Viforata, in perioada de dulce cum isi procura lapte si branza ? Am vazut pe site ca au gradina de zarzavaturi si pomi fructiferi, dar banuiesc ca au si niste gainuse si cateva vacute, nu-i asa?
Si eu am fost o data in pelerinaj la Viforata si mi-a ramas in suflet aceasta manastire, daca m-as calugarii aceasta manastire m-ar odihni. As dori cat de curand sa calc din nou pragul acestei manastiri care pur si simplu m-a marcat. Toate manastirile sunt foarte frumoase si in fiecare iti gasesti linistea, fiind locuri de rugaciune neancetata, dar uneori dintre aceste multe margaritare, unul ajunge sa-ti fie mult mai drag. Asa mi s-a intamplat mie cu aceasta manastire Viforata. Doamne ajuta la toata lumea!
Reblogged this on Îndulciri cu dor.