Skip to content

Le Nouveau Paysan Roumain

August 4, 2009

– Bună ziua!

– Bună ziua!

cuplugul (1)

– Cu plugul?

– Da.

– Pot să vă fac nişte fotografii? N-am mai văzut niciodată până acum…

– Fă, mamă… Hai, Ioane!

cuplugul (5)

– Merge greu?

– Merge, merge!

cuplugul (6)

– Soateţi cartofii? N-aveţi şi de vânzare?

– Ba da. Hai, Ioane!

– Cu cât îi daţi?

– Cât să fie? Cinşpe mii.

cuplugul (2)

– Nu-i cam mult? În piaţă sunt cinşpe mii. Şi acolo se plăteşte drumul, chiria…

– Da, da-n piaţă sunt trataţi! Nu găsiţi ca ai noştri… Noi avem cartofi fără E-uri! Hai, Ioane!

cuplugul (8)

– Bine, atunci. Daţi-mi şi mie o pungă… Dacă nu-s trataţi…

– Nu-s! Cartofi ecologici! În piaţă găsiţi doar cu azot. Hai, Ioane!

– Da’ pe cal cum îl cheamă?

– Ion. Cum să-l cheme?

– Aaa… el e Ion?

– D-apăi cine?

cuplugul (3)

cuplugul (4)

– Uite şi cartofii. Şase kile.

– Cât înseamnă?

– Nouăj’ de mii.

cuplugul (7)

– Frumoşi cartofi. Nouă nu prea ne-au ieşit. S-au umplut de gândaci de colorado şi mi-a fost scârbă să-i adun… Dumneavoastră îi strângeţi cu mâna?

– Ei, cu mâna! Îi stropim înainte cu pompa şi nu mai vine nici un gândac! Cu vermorel. Dacă ar fi mai puţini, i-am culege cu mătura în găleată, că nici noi nu-i luăm cu mâna… Da’ aşa, pe câmp, dăm cu pompa, imediat! Hai, Ioane!

cuplugul (9)

18 comentarii leave one →
  1. Adriana permalink
    August 4, 2009 4:19 pm

    in copilarie, la tara, adunam gandacii de colorado cu mana si nu era nicio problema. mai bine asa decat ecologici cu vermorel

  2. August 4, 2009 4:52 pm

    Da, si eu ii strangeam cu mana din gradina mamei, cand eram mica. Dar acum, cand ii vad, mai ales larvele lipicioase… brr!

    Cat despre ecologia vermorelului, e un oximoron perfect, alaturi de curat-murdar.

  3. August 4, 2009 5:01 pm

    Stii ca daca mergi in orice piata din Bucuresti sau de aiurea si intrebi taranul care vinde daca a stropit legumele cu pesticide, el iti spune ca nu… ca sunt crescute in curte, natural. Ei nu stiu ca pesticidele se impart in trei categorii: insecticide fungicide si ierbicide. In plus cred ca daca substantele folosite de ei se vand la magazin nu se numesc pesticide.

    Vecinii mei de peste drum, coc tomatele intr-o noapte cu eter. Adica atunci cand tomatele sunt verzi asa ca gogonelele, inchid solarul, omul isi pune o masca si cu atomizorul imprastie eter in solar. Apoi iese repede si dimineata tomatele sunt rosii pe dinafara si verzi pe dinauntru. Scopul este vanzarea cat mai timpuriu pe bani cat mai multi.

    Asa ca mai bine mai mic, mai putin, mai stramb de la tine din curte…
    Cu mult drag,

  4. August 4, 2009 6:00 pm

    wow ce fain articol, mi-au placut umorul si pozele.
    candva o sa ma mut si eu la tara..

  5. irina flo permalink
    August 4, 2009 6:12 pm

    hai, mai, Ioane, vad ca ai invatat sa te tocmesti!
    Unde-s vremurile cand dadeai oricat pe marfa omului?!

  6. August 4, 2009 10:21 pm

    Da’ capotul albastru cat e? Capotu’ ? Cat e capotu’ ?

    PS: Frumos povestit, frumoase poze.

  7. August 4, 2009 10:39 pm

    Capotu’ e semnat Kandisnki, e mult, ce vrei.

    Bre, Ion e calu’, am fost si eu indusa in eroare, e drept, dar credeam c-am lamurit problema.

  8. August 4, 2009 10:52 pm

    E, hai, iart-o acuma, n-o vrut sa te faca nici cal… :))

  9. August 5, 2009 10:01 am

    Mwahahaha:-) Ecologici, mama. Numa cu ‘Vermorel’:-)

  10. August 5, 2009 5:42 pm

    Ecologia e floare rara, trebuie stropita des sa nu se strice… Cu Vermorel se-ntelege.

  11. doina permalink
    August 5, 2009 8:44 pm

    gandacel de colorado, eu as da douazeci de mii pe cartofii aia, stii cum miros cartofii din piata crescuti cu azotat? brrr

  12. August 5, 2009 10:27 pm

    hehe…cartofi Kandinski,
    chiar n-arata rau deloc.
    si oricum din Vermorel se pun doar cateva picaturi la multa apa.

  13. Gradinarul permalink
    August 7, 2009 4:26 pm

    Deşi recunosc că eu am îndemnat-o pe viaţalaţară să facă fotoreportajul de mai sus, sunt complet surprins de preţul licitat de săteni. Pe strada noastră o vecină grădinară de bază ne ofertează 0,7 lei pe kg – Garantat ecologic – luat anul trecut vreo 2 saci. Totuşi acum după ce am aflat cum stă treabă cu certificările eco o să trec la verificat daca e eco-vermo sau eco-nonvermo. Vom vedea şi revin.

  14. scomina permalink
    August 11, 2009 1:17 am

    Dragii mei, ati facut o mare eroare… Ce ma fac cu voi?????
    Nu gandacul, nu cartoful, nu vermorelul, ci materia din care scriu eu teza…

    Capotu! Imprimeul ala nu e Kandinski, fetelor, e Miro suta la suta! Garantat! Testat la laborator.

    Cata poluare, domnule Gradinar, in zilele din urma, vezi?! Au ochii acoperiti de la pesticid!

    De la atata otravire permanenta, creierul… Nu mai face nimeni distinctie intre Kandinski si Miro!
    Noroc cu Piata Obor, ca se mai vinde arta… chiar si printata pe capot marime mare.
    La asemenea problema, chestiunea ecologie-cartofi e depasita, precum planul materialnic al simturilor care ne robesc… Totul ia o intorsura grava… spiritul… Ierbicidul si fungicidul depus in timp pe scoarta cerebrala te ramoleste, nu mai recunosti valorile.

    Offff, ce ne facem…….

  15. scomina permalink
    August 11, 2009 1:22 am

    (M-am intors inapoi, tresarind de nevroza…)
    Klimt e numai si numai pe batic!

    Nu ma mai suparati cu capotul ala. S-o intrebati pe tanti de unde si le-a luat, ca rar mai gasesti o opera nealterata…

  16. August 11, 2009 1:45 pm

    Kandinski si Miro, asta nu-i nimic. Dar calul? Ei? Nu cumva-i din Tarkovski?

    Ce zici, Scomi? Ne apucam de trafic cu halate? Dar numai pe la case mari. Sa umble doamnele imbracate in Miro, pe cap cu Klimt si in picioare cu copite (de la calul lui Tarkovski). Ce zici?

    Vezi, stiam eu ca in mine doarme un om de afaceri. Noroc ca l-a trezit taraboiul lui Scomi, ca ma obosea cumplit sforaitul lui…

  17. scaietina permalink
    August 11, 2009 7:00 pm

    🙂
    Imi place cum ştii să punctezi fără să impui concluziile. Îmi place modul în care ştii să triezi şi expui informaţii.
    Ar trebuie să încep, de fapt, multe alte fraze, în acelaşi mod, pentru că îmi plac destul de multe, aici, pe blog, mă limitez deocamdată la un salut zâmbăreţ!:)

  18. scomina permalink
    August 19, 2009 12:42 am

    Mie cel mai mult imi place cum rade de tare, tipand, atunci cand ii vin cunoscuti in ospetie.

    Si, surprinzator, imi place si capotul dumisale. Ala!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: