Skip to content

De ce, totuşi, „mai bine nu”…?

August 3, 2009

Poate unii dintre cititorii mai vechi ai blogului îşi amintesc campania iniţiată anul trecut – Mai bine nu!

child_fearScopul campaniei a fost informarea parintilor asupra pericolelor la care se expun atunci cand posteaza fotografii cu copiii lor pe internet, pe orice tip de site-uri publice (Flickr, Photobucket, Webshots, Picasa, etc), pe forumuri sau la concursuri foto, mai ales atunci cand isi ofera si detalii personale de tip: nume, adresa, telefon, email.

Pentru cei mai grabiti, va rezum in doua cuvinte: internetul este un spatiu in care au acces persoane de toate categoriile “mentale”: de la oameni cumsecade pana la infractori, dezaxati, pedofili. Fotografii cu copii sunt furate si modificate cu ajutorul unor softuri de editare foto si puteti avea surpriza sa le gasiti in locuri mai mult sau mai putin deocheate. Solutia: parolati-le, postati-le pe conturi private, accesibile doar familiei si prietenilor.

Cele 4 episoade ale campaniei:

Mai bine NU! (1) in care se povesteste cum fotografiile cu copii sunt la mare cautare pe internet, in scopuri nu tocmai incantatoare.
Mai bine NU! (2) in care se povesteste de ce sunt fotografiile cu copii la mare cautare, in scopuri de-a dreptul inspaimantatoare.
Mai bine NU! (3) – o invitatie de reflectie asupra motivelor pentru care pui fotografii cu copii tai sau ai altora pe internet.
Mai bine NU! (4) – in mintea unui pedofil.

Continuarea:

Interesul şi morala – sau cum a cooperat Google la prinderea infractorilor de pe Orkut.

Unii dintre voi n-au mai stat pe gânduri şi şi-au au şters toate fotografiile cu copiii lor – sau ai altora – de pe net. Altora, problema li s-a părut discutabilă (vezi comentariile) şi au considerat că se află în afara oricărui pericol. Iată un caz recent de abuz asupra unei familii, pornit de la furtul unei fotografii cu un bebeluş, de pe un blog. SUA: O mama a descoperit ca fiul sau, de 7 luni, este de vanzare pe internet

„Chiar daca fiul meu nu a fost ranit, simt, intr-un fel, ca a fost supus unui abuz”, a declarat Jenni.

Cu cât mai mare este pericolul atunci când pe blog apar şi alte informţii personale, de gen nume sau adresă? Ştiu, ţie nu ţi se poate se întâmpla niciodată

18 comentarii leave one →
  1. MIOARA permalink
    August 3, 2009 10:26 pm

    Doamne Ajuta!

    Suntem o fam. din Buc.care ar vrea sa aiba deasupra capului doar acoperisul casei, intr-un cuvant vrem la tara.
    Avem o prietena de la biserica Rusa care ne-a spus despre acest site, si despre voi. Ea ne-a sfatuit sa i-ti cer parere in legatura cu visul nostru. Am cautat pana acum aproape de Bucuresti pentru ca sotul lucreaza aici. In momentul de fata eu stau acasa cu baietelul meu care are un an si doua luni si mai astept un bebelus. Avem toate conditiile dar nu vrem sa mai stam in Bucureste, mancarea este foare scumpa si am vrea sa ne luam un loc in care sa putem avea propria noastra gradina de legume. Nu vrem sa mai avem vecini care sa vina la usa si sa spuna sa scoatem copii afara ca nu ne mai suporta, ca ei tocmai din acest motiv nu a facut copii si nici nu fac, ca sa nu supere pe alti cu deranjul pe care il fac acesti nazdravani.
    Noi am vazut cateva case in Nuci, in Peris si in multe alte locuri. Am vrea sa stim unde este acest rai ddscoperit de tine, si cam care ar fi costul de achizitie al unei case in zona. Daca se poate sa ne spui, daca nu macar dane un sfat unde am putea sa gasim o casuta sa ne mutam cat mai repede pentru ca in noiembrie vine al dolea bebelus.
    Nu vrem sa derajam pe nimeni si vrem sa ne crestem copii la aer curat si cu legume fara euri. ne este teama sa plecam, dar nici nu vrem sa mai stam. Nu stim incotro sa o luam.

    Asteptam raspunsul tau,

    Mioara.

  2. ana permalink
    August 4, 2009 1:59 pm

    Ai dreptate.Mai bine rupem reviste decat sa smintim pe unul dintre acestia mai mici.Ii cresti frumos.Felicitari!

  3. August 4, 2009 2:47 pm

    Draga Mioara, raiul nu exista pe pamant🙂 si nici nu-l poti cumpara pe bani. Cat despre celelalte, iti scriu un mesaj.

  4. August 4, 2009 6:04 pm

    urat ca se intampla asa ceva, dar unele fotografii, multe, sunt artistice.. exprima inocenta, frumusetea copilariei. eu cred ca fiecare trebuie sa hotarasca pentru sine daca sa pastreze sau nu astfel de fotografii. si cine nu stie sa le admire pentru ceea ce exprima, aceia probabil nici in viata reala nu stiu ce inseamna un copil.

  5. AdrianaB permalink
    August 4, 2009 11:47 pm

    Abuz?
    Ah, inca un abuz.
    Am mai citit despre astfel de abuzuri.
    Multe abuzuri maica.
    Cred ca abuzam prea mult unii de altii.

  6. August 5, 2009 2:53 am

    Daca-mi dati voie si mie cu o parere …
    Eu nu am citit celelalte episoade, imi pare rau. Da, asa e, i se poate intampla oricui. Exemplu graitor este chiar una din fetele de la mine din blogroll, careia vecinul, pedofil, ii urmarea pozele cu copila si Doamne pazeste ce ganduri o fi avand in timp ce le privea!

    Dar apropo de internet si fotografiile publice postate pe el – cu ce sunt ele mai aducatoare de primejdii decat viata noastra cea de zi cu zi? Unde sunt mai mari riscurile – in a pune pe internet fotografii publice cu propriii copii sau in a trece pur si simplu strada, a merge cu ei la plaja, a trece cu ei prin societate?
    Pedofilii sunt peste tot, nu doar pe internet. Raul real este incomensurabil mai mare decat cel real. Ar trebui sa-i tinem sub un clopot de sticla? Eu cred ca doar trebuie sa ne luam precautiile necesare. E clar ca nu putem impiedica imaginatia bolnava sa lucreze doar nepublicand imagini cu copiii nostri. Riscuri sunt peste tot.

    Iar daca e vorba de raul internetului, cel mai mare rau incepe cand copiii il acceseaza ei insisi si devin astfel tinte usoare, daca parintii nu monitorizeaza atent traficul lor virtual, daca nu ii educa din timp si corespunzator cu privire la pericolele din umbra.

    Personal, am un blog public unde postez des imagini cu copilele mele. Nu mi se pare mai riscant decat atunci cand merg cu ele la plaja si le las sa faca baie in pielea goala sau imbracate cu costumase sumare, asa cum face oricine in timpul verii. Nu mi se pare in nici un caz mai riscant decat atunci cand vor fi pre-adolescente si vor merge singure pe strada. Nu le pot inchide in casa si nu le pot trata ca pe niste bibelouri gata sa se sparga. Le-as face mai mult rau in felul asta.

    Iar murdaria nu poate fi decat in mintea si sufletul celui care priveste bolnav aceste imagini, daca o face, nu le afecteaza pe ele.
    Traficul blogului meu este monitorizat, am acces la informatiile legate de adresa IP, locatia vizitatorilor, paginile de intrare si iesire, cuvintele cheie utilizate pe motoarele de cautare, detalii cu privire la data, ora, sistemului de operare folosit etc.
    Deci am masuri de precautie. Si sunt informata. Dar nu cred ca trebuie sa tesem garduri de sarma ghimpata impotriva tuturor, doar pentru ca exista oameni defecti pe lume. Ei sunt, Slava Domnului, o minoritate. Fata de care este necesar sa ne protejam, dar nu in exces. Altfel cu siguranta devenim, toti, niste victime.

  7. August 5, 2009 8:21 am

    Draga Diana, eu cred ca TOATE fotografiile cu copii exprima inocenta, frumusetea copilariei. Dar, supriza, unii vad murdarie chiar si in lucrurile sfinte. Problema nefiind, bineinteles, cu aceste poze, ci cu ochiul care le priveste. Ochiul e bolnav, el aduce conotatia care nu exista, de fapt. Dar, ce poti face? Poti sa le scoti ochii? Sa ii acoperi cu ceva? Poti sa faci fotografiile cu perdeluta, cumva? Si atunci, cum ramane? Daca pericolul exista, nu e mai bine sa nu-ti expui copilul, intr-un spatiu pe care nu-l poti controla? Sau, daca-l expui, sa parolezi macar fotografiile, sa aiba acces doar prietenii si familia.

    Va rog sa citit comentariile celor patru episoade „MAi bine NU” – aveti linkurile mai sus. Toate aceste chestiuni s-au discutat si rasdiscutat deja…

  8. August 5, 2009 8:35 am

    Alina, multumesc pentru mesajul tau. Se vede ca ai pus suflet cand l-ai scris. Din nou, toate problemele ridicate de tine au fost discutate deja, dar voi relua discutia, pentru cei care nu au vreme sa citeasca episoadele din urma (desi ar trebui s-o faca, pentru ca articolele sunt – cel putin – interesante).

    Asadar: de ce postarea fotografiilor pe internet este mai riscanta decat iesirea cu copilul in strada? Pentru ca e mai usor sa furi o poza de pe internet (cate secunde iti ia? 2?) decat sa iesi in strada cu aparatul, sa te apropii de un copil si sa-i faci o poza, cu riscul de a fi vazut de mama sa si de a primi o poseta in cap si o plangere la politie, eventual. Apoi, cu cat e mai simplu sa furi o poza cu un copil fotografiat din fata, in ipostaze amabile, zambitoare, decat sa faci o poza pe strada, de la distanta, printre alti pietoni, fiind posibil sa iasa o fotografie neinteseanta, miscata, aglomerata, cu copilul neexpresiv. Iti dau aceste detalii pentru ca ma ocup de fotografie, ca amator, si, crede-ma, e o diferenta colosala intre cele doua tipuri de poze.

    Pedofilii sunt peste tot, bineinteles, dar de ce sa le hranim imaginatia oferindu-le poze – si cu cine?! – cu copiii nostri!!! gratis, pe farfurie? Daca citesti din urma episoadele campaniei vei vedea ca pe net circula baze de date foarte grase formate exact dib astfel de poze cu copilasi, platite cu bani grei de pedofili care vor sa se bucure de priveliste. De ce sa le dai mura-n gura? Eu asta nu inteleg. Dintr-o mandrie prosteasca. Sunt si eu mama si, cum spuneam, ma ocup cu fotografia. Crede-ma, am poze extraordinare cu copiii mei, sunt mandra de ei, mi-ar placea sa aud lumea laudandu-i, dar, daca pun in balanta riscurile acestei laude gaunoase cu ceea ce s-ar putea intampla mai departe cu fotografiile copiilor mei, nu sovai sa aleg varianta protectiei. Este un abuz in primul rand din partea parintilor inconstienti care ingroasa aceste portofolii dedicate pedofililor (te trimit, din nou, la articolele anterioare, ca sa te convingi ca nu e de gluma!)

    Ce masuri de precautie crezi tu ca ai impotriva unui pedofil – anonim! – care fura fotografiile cu copiii tai si le posteaza pe un site privat, unde tu nu vei avea niciodata accesul?

    Cat despre pericolele internetului in fata copiilor, ei bine, asa este, dar este cu totul alta discutie. Acolo este vorba de inconstienta si lipsa de educatie a unui copil, aici de inconstienta si lipsa de informare a unui parinte.

  9. August 5, 2009 9:40 am

    Anca, sunt perfect de acord cu tine si nici macar n-am dezbatut faptul ca aceste fotografii pot fi furate si abuzate.
    Dar aici e ideea mea – ca, de fapt, sunt abuzate niste imagini si atat. Nu copiii. Mie mi se pare ca atarnam de acesti oameni bolnavi si le facem jocul abia atunci cand incepem sa ne ascundem pentru ca ne este frica de ei.

    Eu nu pun poze cu copilele mele (doar) din mandrie. Le pun de placere si pentru frumusete. Aleg sa daruiesc lumii largi un crampei de minune, asa cum l-am perceput eu (si eu sunt mare amatoare si practicanta de fotografie :)). Iar daca o minoritate gandeste bolnav si pervers privindu-le – Dumnezeu are si grija acestor pacatosi! Cata vreme pe mine nu ma afecteaza concret, nu ma las afectata indirect.
    Daca pozele sunt furate si pot afla asta (pentru ca se poate, exista instrumente care pot cauta, desigur, daca site-urile sunt accesibile, o fotografie dupa toate sursele care o prezinta online), exista masuri legale impotriva lor.
    Din nou, sunt de parere ca sufletele copiilor mei nu vor fi intinate de murdaria aceea.
    Deci poate ca mandria mea consta de fapt in a nu ma lasa murdarita si speriata de niste scursuri umane, locul lor nu este in fata noastra, pe post de sperietori, ci in dosul societatii, in inchisori, case de nebuni, institutii ale legii.

    Ti-am inteles punctul de vedere, dar nu sunt de acord cu ideea ca decizia mea este inconstienta si lipsita de documentare, dimpotriva, sunt absolut constienta la ce ma expun, doar ca aleg sa reactionez altfel.

    Poate ca e temperamentul meu – de obicei infrunt pericolele, nu fug de ele decat daca nu exista alternativa, nu stiu sa spun cu exactitate, dar in mintea mea a lipsi lumea de frumusete, doar pentru ca exista ochi corupti de pacat care o vor vedea altfel decat este, este un si mai mare pacat.
    Cum am zis, doar parerea mea.🙂

    ps Am sa ma duc in urma sa citesc, promit :)).

  10. August 5, 2009 10:06 am

    Am fost, am citit.🙂
    Uite, nu stiu, nu m-am documentat despre legile romanesti, traiesc in Australia de ceva vreme, aici sunt SIGURA ca daca voi prezenta dovada ca fotografii cu copiii mei sunt furate si prezentate apoi pe site-uri cu caracter moral dubios, legea imi va face dreptate. Poate mai greu (vezi povestea cu Google care a dat autoritatilor informatiile referitoare la userii cu pricina doar intr-un final cam tarziu), dar imi va face. Oamenii aia dereglati isi vor gasi locul cuvenit, iar copiii mei nu vor fi patit nimic. Daca eu voi fi in continuare vigilenta🙂, bineinteles. In afara de un profund dezgust si o sila imensa din partea mea si a sotului, nici o alta sechela n-ar ramane, zic eu. Asta e riscul pe care mi-l asum, in circumstantele actuale.

    Nu pot impiedica gandurile necurate ale altora cu privire la fetele mele – pe strada, la scoala sau online, acum, copiii inca, sau, mai tarziu, adolescente, tinere femei … Asa cum nu pot impiedica orice gand necurat al nimanui. Din nefericire.
    Dar pot continua sa traiesc frumos si fara teama, doar in garda, cu privire la uratenia lumii. Care exista, e periculoasa, dar pe care nu vreau s-o las sa-mi determine viata!
    Sa-i lasam sa fie o minoritate, asta ar fi opinia mea, nu sa-i ignoram, dar sa nu le dam mai multa importanta decat merita. Uneori asta e tot ce vor – publicitate si importanta!

    Cam asta ar fi punctul meu de vedere si l-am reiterat doar pentru ca nu l-am vazut expus de altcineva in celelate episoade, la comentarii🙂.
    Numai bine!🙂

  11. August 5, 2009 12:06 pm

    Alina, spre usurarea dialogului, iti voi raspunde punctual:
    1. Poti sa nu afli niciodata daca pozele sunt furate. In primul rand, pentru ca e posibil sa fie doar descarcate in calculator, fara a fi puse din nou pe net. In al doilea, de obicei sunt postate pe net pe site-uri parolate, lesne de inteles de ce.
    2. Daca, totusi, le vei gasi pe net, patania cu Google (deci vorbim de Google, da? nu de un site de mahala) ar trebui sa iti fie suficienta pentru a intelege ca va fi o lupta lunga si consumatoare de multa energie. Parintii implicati in scandalul Orkut povesteau ca incearca nu de cateva luni, ci de 1-2 ani, daca mai tin bine minte, sa faca acele poze sa fie sterse.
    3. Motivele pentru care parintii posteaza aceste fotografii pot fi diverse. Am spus „din mandrie”, dar poti inlocui mandria cu orice altceva. Rezultatul este identic, atata vreme cat nu motivele, ci consecintele ne intereseaza.
    4. Intr-adevar, copilul nu este afectat de faptul ca cineva ii priveste fotografia sau o umple de mesaje obscene. Nu luam in calcul situatiile limita in care cineva face o obsesie pentru copilul respectiv si il rapeste. Desi nici acest lucru nu trebuie exclus din ecuatie. Vorbim asadar de situatiile mai generale, in care copilul nu este cu nimic afectat de privirea murdara indreptata asupra lui, pe care, de altfel, nici nu o vede, nu o simte (asta la nivel fizic, iarasi, nu vreau sa intram in chestiuni meta-fizice). Bun. Nimeni nu este afectat, toata lumea se bucura (si copilul, si pedofilul, de fapt asta fiind chiar argumentul lor: „cu ce te deranjeaza? doar n-am facut nimica rau!”). Problema care se ridica in acest moment este urmatoarea: de ce sa ii oferi tu aceasta placere gratuit – gratuit din punctul tau de vedere, pentru ca el poate castiga bani din fotografia cu copilul tau, nota bene! De ce? Merita? Asta e prima intrebare. Si a doua: cum te simti tu, ca parinte, stiind ca singur, cu mana ta, ti-ai expus copilul unei asemenea priviri? Sa o luam altfel. Daca intri intr-un bordel cu copilul, il expui unor priviri imorale (sa zicem ca pe el nu il afecteaza, el nu realizeaza unde este). Dar tu, ca parinte, nu esti cumva responsabil de faptul ca ai intrat in acel bordel, chiar daca copilul tau n-a patit nimic? Daca nu intrai, poate nu il expuneai. Poate era privit la fel pe strada, dar riscul era mult mai mic, nu-i asa? Sa nu uitam, asadar, ca Internetul e cel mai mare bordel imaginat vreodata.

    De fapt, problema se pune in alti termeni: eu nu vreau sa conving pe nimeni, nu am nici un interes sa scot pozele cu copii de pe net. Nu ma plateste nimeni pentru asta. Eu doar trag un semnal de alarma. De asta campania se cheama: „Mai bine nu” – pentru ca arata ca poti face o alegere, o cantaresti bine si iei decizi ca, desi copilul poate sa nu fie supus nici unui abuz, totusi e mai bine sa NU risti.

  12. Olive permalink
    August 5, 2009 2:14 pm

    Desi nu am copii (inca) sunt in asentimentul Ancai. Nu pun poze cu mine pe internet sau cu familia mea, nu o fac si nu as face-o pentru ca eu consider ca dreptul meu la intimitate e prioritar vis a vis de orice avantaje mi-ar putea aduce postarea pozelor pe internet. Avantaje de genul mindrie, de genul legare de cunostiinte cu alte persoane sau altele sunt infime. Pina la urma asta e tot ce ne ramine la sfirsitul zilei, o clipa de liniste, un ragaz de tras sufletul in mijlocul familiei care pentru mine e sfinta si asta e tot ce conteaza. Nu sa te vada X sau Y, lumea intreaga.

  13. AdrianaB permalink
    August 5, 2009 6:44 pm

    Eu sunt de acord cu Alina. Acum a ajuns sa fie totul un abuz.
    Copilul, in cazul asta, nu pateste nimic, poate nici nu ajunge sa stie ce s-a intamplat..
    Mie se pare mai grav.. si imoral.. sa-l lasi in fundul gol la plaja de ex., acolo da abuz! Dar asta e alta discutie..
    Problema fotografiilor a ajuns exagerat de mult dezbatuta, si nu are rost, stiti voi, tara arde si baba se piaptana:D.

  14. August 6, 2009 2:50 am

    Ei, hai Adriana, ca e o problema serioasa, stiu ca se face mult tam-tam pe tema abuzului, dar nu iese fum fara foc, nu?
    Si apropo de lasatul in fundul gol la plaja – uite, eu am facut-o cu copiii mei, la varste de 1-2 ani maxim. Si n-am considerat ca e imoral sau abuz, doar ceva extrem de natural, am lasat copiii sa se bucure de soare si de apa. E drept, plajele aici sunt extraordinar de pustii in comparatie cu altele. Daca as fi zarit cea mai mica privire insistenta in directia lor, probabil ca le-as fi imbracat imediat si as fi chemat si politia!
    Si ca vorbeam de fotografiat, acum cinci ani, cand nu eram inca mama, pe o plaja foooaaarte pustie, unde eram numai eu, sotul si inca o familie, am fotografiat un copil de aproximativ 1 an gol pe plaja. Pentru ca in lumina aia era o imagine de o frumusete extraordinara. Nici macar n-am cerut voie parintilor. Acum, in retrospectiva, as merge sa le cer voie.🙂

    Anca, esenta explicatiei pe care o dau deciziei mele ti-am spus-o: pentru ca nu merita sa privam lumea de frumusete doar de frica unor (putini, in raport cu restul) oameni bolnavi. O lume guvernata de frica lor este practic o lume guvernata de ei. Eu nu vreau sa le dau aceasta satisfactie si nu vreau sa-mi croiesc in jur un univers cu granite din sarma ghimpata, ca iar ma repet🙂.
    Eu cred ca ar fi minunat daca in loc sa pastram sub cheie imaginile cu copilaria (in fundul gol sau nu), am reusi sa schimbam legile in asa fel incat acesti nefericiti bolnavi sa nu ne mai poata afecta in nici un fel. In loc de defensiva, ofensiva. Nu e cea mai buna aparare atacul? Poate nu suna crestineste, dar, din cate pricep, suntem deja in razboi cu ei, ce sa facem, sa bagam cu totii capul in tarana??
    Cum spuneam, asta e temperamentul meu🙂.

  15. August 6, 2009 4:35 pm

    @viata la tara – nu prea te intelegeam , dar acum cred ca ai dreptate.

  16. August 6, 2009 8:37 pm

    Alina, ai dreptate. Dar pentru mine protectia nu inseamna frica sau insomnii. E ca un ulei de plaja, nu? De ce sa risc sa fac insolatie, cand e atat de simplu sa nu ies afara in miezul zilei?

    Daca ies si fac insolatie, atunci a cui e vina? A mea sau a soarelui? A mea ca n-am stiut sau am ignorat, sau a soarelui ca arde?

    Pentru mine lucrurile sunt clare, dar, cum spuneam, nu vreau sa conving pe nimeni, fiecare face ce crede ca e mai bine pentru familia lui. M-am straduit sa va informez ca nu e bine sa iesi cu capul gol in soare, dar nu am constrans pe nimeni sa poarte sapca.

    Despre legislatie, te anunt ca se lucreaza masiv la asta, la nivel international, adica. Pentru linistea ta (am omis intentionat ghilimele), te rog citeste articolul asta. E scris de profesionisti, care sper ca au in fata voastra un cuvant mai greu decat al meu, o biata… mama: http://www.legi-internet.ro/articole-drept-it/probleme-juridice-privind-abuzurile-savarsite-asupra-minorilor-in-internet.html

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » “Big Brother” nu e nici gluma, nici drob de sare (Noutati informative 1-4 august 2009)
  2. Despre campania de informare a parintilor asupra pericolelor la care se expun atunci cand posteaza fotografii cu copiii lor pe internet, pe orice tip de site-uri publice | învăţ să mă iubesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: