Skip to content

Inchiziţia în fustă sau Noul Cinema Paradiso la mine acasă

Iulie 31, 2009

faraochiRăsfoind ieri câteva reviste de amenajări interioare – din când în când, spre disperarea Grădinarului, îmi vin idei revoluţionare – mi-au căzut ochii pe o pagină căreia, de obicei, nu-i acordăm nici o atenţie. O pagină din care nu înveţi nimic, deşi poţi afla ceva. O pagină care te invită să pierzi tu, ca să câştige altul. O pagină subţire, fără ecou, cu o estetică la grad de bibelou. Mai pe scurt, o pagină de publicitate. Şi mai exact, o pagină care te invită să-ţi cumperi un duş. Până aici, numai de bine.

Cum însă te invită? În imagine apare duşul minune care, cât ai apăsa pe buton, îi face fericiţi pe un el şi-o ea, goi şi surâzători. Am spus goi? De fapt, îşi acopereau goliciunea unul cu trupul celuilalt. Surâzători datorită duşului, desigur. Unde să-ţi mai afli astăzi fericirea dacă nu sub un duş? Şi, atenţie, nu sub orice dus, ci doar sub duşul din această revistă.

Este devreme. Copiii încă dorm. Cu o mână hotărâtă, am rupt pagina cu reclama. Am îndoit-o în patru, să nu mai rămână colţ de duş la vedere. Ei, aţi înţeles voi, duşul sărmanul n-are nici o vină. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă unul din copii, răsfoind, ca mine, această inofensivă revistă de amenajări interioare, ar fi dar peste reclama despre care v-am povestit? – Mami, ce face nenea cu tanti aici? – Păi… fac baie, nu vezi? – Dar de ce o ţine aşa? – Să nu alunece!

Ei, bine că este încă devreme şi copiii dorm, mi-am zis, răsuflând uşurată. Apoi am dat pagina. O noua reclamă, din fericire fără duşuri. Doar cu o balustradă de scară de vânzare. Pe balustradă, cu spatele la noi, o doamnă. Din fericire, îmbrăcată. Din nefericire, cu nişte pantaloni foarte strâmţi. Nişte forme mai curbe decât balustrada îţi atrăgeau atenţia fără să depui un efort prea mare.

A două pagină ruptă şi împăturită. A urmat a treia, cu o altă doamnă. – De vânzare biroul, duduie? – De vânzare moşule! – Dar de ce nu te-nchei la sacou? Ţi se vede sutienul complet, drăguţa de tine! – Am pierdut un nasture şi n-are cine să mi-l coasă! Fie-ţi milă măcar matale, cumpără biroul, că poate cu banii îmi iau alt sacou.

Deja, revista nu mă mai interesa pentru amenajările construite cu ingeniozitate. Creativitatea, inteligenţa, măiestria designerilor de interior păleau în faţa creativităţii, inteligenţei, măiestriei designerilor de publicitate. Iar eu, din visător mă transformasem în vânător. E şi asta o meserie, până la urmă. Paginile cădeau sub ghilotina mea, una câte una. Nu de fiecare dată pentru un trup prea sumar îmbrăcat. Uneori pentru o privire prea obraznică. Toate decapitările aveau, însă, un numitor comun. Senzualitatea ca ambalaj general pentru a vinde gresie, bormaşini, parchet sau mobilă de bucătărie. Cât despre baie, nici n-ar trebui să mai  comentăm. Nu puteam avea chiar pretenţii absurde, doamne cu paltoane în cadă sau măcar cu perdeluţa trasă la duş. Să fim serioşi!

De întrebări incomode credeţi că-mi era mie teamă? Va înşelaţi. După altceva suspinam. Altceva protejam. Exact acel lucru care mă făcuse până atunci, când mai răsfoisem revista, să nu observ paginile respective. Se cheamă pierderea inocenţei şi, la vârsta mea, nu ar fi fost un lucru nefiresc să mă caracterizeze. Dar un copil care priveşte, chiar dacă nu înţelege, începe să se încarce cu sentimente. O atitudine lascivă se copiază foarte devreme atunci când e văzută peste tot şi percepută ca fiind ceva normal. O privire sfidătoare, poruncitoare, se ia mai repede decât un guturai. Imagini încărcate de murdărie ca un tren încărcat de marfă, trecând din revistă în mintea şi sufletul copilului care le priveşte. Avem datoria să nu răpim curăţia acestei priviri. Să nu forţăm maturizarea precoce, să nu violăm lumea poveştilor. Să nu zdrobim diamantul scânteietor dintre gene care, oricum, se va pierde mai târziu, fără a fi înlocuit cu nimic, din păcate.

Să nu rupem flori de colţ, să nu împuşcăm capre negre. Nu sunt doar flori, sau capre. Sunt mai mult decât atât. Sunt nepreţuite. Cu cât mai mult cântareşte sufletul unui copil, mă întreb? Inocenţa nu e şi ea o floare rară? De ce nu iese nimeni în stradă să o apere? De ce nu protestează nimeni atunci când e călcată în picioare?

M-am întrebat, rupând pagini după pagini, dacă nu cumva am luat-o razna. Dacă nu cumva copiii trebuie crescuţi fix în lumea în care s-au născut. Dacă nu le fac mai rău protejându-i. Dacă nu cumva trebuie să-i vaccinez de-acum pentru o viitoare imunitate vizuală. Şi-apoi,  de ce mă încăpăţânez să trăiesc fără televizor, fără fanta şi fără chipsuri? Când vor creşte mari, oricum vor face doar ce vor ei.

Şi chiar atunci mi-am adus aminte de Cinema Paradiso. Da, filmul acela cu cinematograful în care erau cenzurate toate scenele de iubire dintre personaje. Toate săruturile erau decapitate cu o aceeaşi necruţătoare mână care smulgea acuma paginile din reviste. Ah, cât s-au mai schimbat vremurile! Pe-atunci, măcar, mai exista iubire. Acum, doar publicitate.

17 comentarii leave one →
  1. Iulie 31, 2009 6:19 pm

    Crescand copiii in necunoastere iti asumi anumite riscuri. De aflat vor afla. Dar daca vor afla de la altii, poate vor afla de sex inainte de iubire. Sau vor trai cu ideea ca trupul este murdar, in frustrari adanci, care le vor periclita relatiile viitoare, ducandu-i spre excese intr-o directie sau alta.

    Iti spune asta o persoana crescuta cu o bunica pentru care orice semn fizic al iubirii intre barbat si femeie era tabu. As vrea sa fi crescut altfel. Dar nu eu am decis, iar acum trebuie sa repar singura ce ei au stricat si sa ma gandesc bine cum sa procedez cu copiii mei. Cum sa ii invat ce inseamna iubirea adevarata si manifestarea ei, cum sa se fereasca de cei care vor doar sa profite de ei, fara sa renuntaesa creada in dragoste.

  2. viata in alta tara permalink
    Iulie 31, 2009 6:28 pm

    Drag aparat de cenzura justificata, iti scrie indignarea amarata
    a unei alte mamici care si-a descoperit nebanuite talente de clown incercand sa-i arate fetitei ei cum arata cerul cu norisori si ciori,avioane si baloane etc. pe partea opusa ultimei reclame estivale din colt de strada…
    Apropos de alternative la campania sustinuta de distrugerea inocentei pe toate caile, de la cele mai subtile pana la cele mai nerusinate – am si eu o intrebare\rugaminte venita, sincer, din tot sufletul

    – aveti cumva vreo idee unde as putea gasi (in Bucuresti sau aiurea:)
    cd-uri cu povesti crestine pt. copii? Precizez ca nu locuim in Romania si in rastimpul scurt de cateva saptamani de vacanta abia gasesc timpul de a ma reacomoda cu ultimele evenimente romanesc-bucurestene….
    La librarie la Sophia n-am gasit nimic nimic,iar pe net probabil n-am stiut sa caut prea bine….o mana sau un gand de ajutor? cu multe multe multumiri, si pentru eventualul raspuns, si pentru toata frumusetea acestui blog in general.Doamne, ajuta!

  3. Scomina permalink
    Iulie 31, 2009 6:45 pm

    Mai, Ancuta,

    nu pot sa cred ca tocmai tu ai putut sa-mi furi articolul. De doua zile vorbim eu si Dan numai despre asta. Tot drumul nostru minunat era presarat cu posterul subversiv si ne-a indemnat la reflectie. Pe munte se vindeau exact busteni, gatere, lanturi, casti de protectie. Doar ca eu eram alpinist normal, nu utilitar. Adica nu ma puteam urca cu bebele si cainele sa cojesc panourile uriase de la inaltime.
    Mi-am luat caine de la Moeciu🙂. Caine de stana, Corb moldovenesc. Nu m-am putut abtine.

    Singurul tau atu a fost faptul ca in excursie iti iei laptopul. Noi eram in creierii muntilor si tu ai apucat sa scrii inaintea noastra…

    Noi am gasit si reteta maiestriei designerului de reclama. E o chestie cu sarpanta compozitionala, stii tu carte destula🙂, unde se plaseaza mereu niste silicon. Cu regularitate. Mai deparete vorbim la telefon. Desi a ramas pe la Plaiul Foii, cred. Mai bine.

  4. Scomina permalink
    August 1, 2009 3:15 am

    Draga viata din alta tara,

    Daca doresti, ne putem intalni in acest mare Bucuresti sa-ti dau un dvd cu ce filme crestine (sau nu) pun eu copiilor mei care nu au televizor in casa. Eu nu le prea pun filme crestine, ci ortodoxe🙂 din toate punctele de vedere. Adica moderne, artistice si de folos. Chiar documentare despre lumea vie. Ce zici?! Cere-i vietii-la-tara e-mail-ul meu. Mai stau in capitala o saptamana.

    Vacanta frumoasa!

  5. August 1, 2009 8:41 am

    Eu stiu de un curajos crestin din California, aproape de Los-Angeles, care din aceleasi motive pentru care ai scris ultimele doua articole, a hotarat sa nu-si lase copiii la scoala pana pe aproape de facultate. Are 9 [noua] copii. Alternativa educatiei o face in familie si biserica si, dupa spusele lui, nu numai ca functioneaza, dar functioneaza bine. Parintele Josiah este preot ortodox al parohiei Sfantul Andrei si tine de Arhiepiscopia Crestin Ortodoxa Antiohiana din America de Nord [St. Andrew Orthodox Christian Church; Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America ; http://saintandrew.net/%5D. La intrebarile asemenatoare cu afirmatiile din primul comentariul [Gabi] sau a acelora care, firesc, il intreaba asupra sortii viitorilor tineri adulti crescuti „in turn de fildes”, el raspunde foarte avizat si foarte crestineste : vor fi mult mai bine pregatiti [adica crestini, adica reasezati in Hristos] sa faca fata agresiunii putreziciunii lumii „din afara” in comparatie cu cei crescuti in scolile de stat, cei „harsiti” si „imunizati” [in realitate avand discernamantul impuscat in aripa] de inotul „firesc” in gretosul suvoi de senzualitate, sex, perversiune si homosexualitate din lumea „mare”. Suvoi pe care profesorii din scolile de stat – unii chiar homosexuali – nu numai ca nu-l pot stavili, dar n-au [nici un] interes. Avand discernamantul format intr-un mediu sanatos, nedespartit de Hristos, tanarul iesind din adolescenta in acest fel, e bine inzestrat pentru a se putea proteja pe el insusi si pe altii de hidosenie. Nu-i la indemana oricui, recunosc, dar ce minunat ca este. Si tocmai unde?! In focul focului, intr-unul din cele mai pangarite si pidosnice locuri din America. Parintele Josiah e un viteaz si vrednic marturisitor crestin-ortodox, daca ma intrebati cumva.

    Slava lui Dumnezeu pentru toate !

  6. Lushia permalink
    August 1, 2009 12:39 pm

    Scomina, te-ar deranja sa-mi dai si mie o copie dupa dvd-ul de care pomenesti? M-ar intresa mult. Daca vrea viatalatara sa-mi dea si mie mailul tau? Cu acordul, bineinteles.
    Multumesc!

  7. MariaM permalink
    August 1, 2009 7:28 pm

    Sa stiti ca si eu am fost putin in tara in vacanta asta si m-am ingrozit.Desi traiesc intr-o tara europeana pubicitatea este mult mai bine controlata si legile functioneaza.In Romania nu ti se da posibilitatea alegerii ca parinte.

  8. Scomina permalink
    August 1, 2009 10:36 pm

    E perefect, hai sa ne scriem pe e-mail, sa vedem ce filme nu aveti si ce am agonisit noi. Din pacate, prin librariile bucurestene nu veti gasi mare lucru. Peste tot domneste tulburatorul Harry P.

  9. viata in alta tara permalink
    August 2, 2009 3:19 pm

    Pentru Scomina:

    Glumesti? Siiiigur! Multumesc mult! Dvd-urile de calitate sunt marfa rara si de nepretuit…Nici noi n-avem televizor, doar monitor la calculator:).Eu ma gandeam la cd-uri audio, dar propunerea ta e si mai generoasa, cu atat mai mult cu cat la intoarcerea „acasa” trebuie sa gasesc o cale sa concurez cu aproape o luna de Minimax semi-intensiv (si cat m-am luptat pentru acest semi-:)la tv-ul bunicilor…Deocamdata noi eram abonati la capitolul „celor mici”, si nu numai, din minunata videoteca taraneasca de fata…si chiar aveam in gand sa caut in cateva locatii bucurestene exact genul de filme de care vorbeai, uite ca intre timp a venit muntele la Mahomed:)
    Si noi mai stam cam o sapt. prin Bucuresti, poate reusim sa gasim o dimineata/seara libera si potrivit de calda pentru o intalnire la sosea.Daca nu, mai vedem, mai vorbim…Inca o data, multumesc mult de tot!

    pentru Viata-la-tara..pot sa-ti multumesc anticipat pentru mailul Scominei?

  10. Mihaela permalink
    August 2, 2009 6:47 pm

    Anca, ma bucur ca mai e cineva ca tine care trage un astfel de semnal de alarma. Sa stii, ca desi unora dintre noi, ma refer la crestinii ortodocsi practicanti, ni se pare normal sa tragem un astfel de semnal de alarma, nu tututora li se pare important. Am incercat de cateva ori sa abordez subiectul cu tineri din biserica – parinti de copii, si sunt destui care se amuza copios cand baietelul cauta mereu sa vada „fata de la pagina 5” si altele. Si daca iei putina atitudine esti catalogat „habotnic”. Ma repet, asta intre ortodocsi practicanti.

    Pentru viata din alta tara:
    Site-ul http://www.bibliapentrucopii.ro/ pare promitator, desi eu am incercat sa comand ceva online de acolo si nu mi-a venit.

  11. Scomina permalink
    August 2, 2009 6:56 pm

    Ce bine cu filmele!
    Chiar acum caut ce avem nezgariate inca de bebelusi si facem o lista. Imi scrieti ce doriti din ele si imprimam dvd-ul ad hoc. Va imbratisam „vietile”!

  12. August 3, 2009 11:13 am

    Ma iertati ca nu am avut prea multa vreme sa va raspund fiecaruia. Voiam sa va spun ca voi pune si eu cateva povesti crestine pe blog, gasite on-line. Numai sa am timp🙂

    O sa revin cu raspunsuri detaliate, sper, curand…

  13. un amic permalink
    August 3, 2009 2:21 pm

    @Gabi: tema ta a fost larg raspandita in occidentul in dezbracare rapida prin anii 60. Tineri crescuti in atmosfere traditionale se dezbarau cu greutate de comportamente pudice care, credeau ca si tine, ii facea nefericiti, ca o stigma. Educatia (de fapt constiinta) nu le dadea voie sa „traiasca liber”. „Trauma” aceasta va disparea cu noile generatii educate in spirit nudist.

    DAR viceversa situatiei in care te afli este de 90 de ori mai dificila. O copilarie fara tabu dublata de o adolescenta dezordonata te arunca intr-o maturitate insipida, in care numai liber nu esti. Si ce e mai grav e ca daca vrei sa stergi urmele unui astfel de inceput in viata se da o lupta in care curge sange.

    Asta doar daca vrei…

  14. Iulia O permalink
    August 4, 2009 12:53 am

    Se poate sa faceti publica lista cu filmele ortodoxe pentru copii? Multumesc.

  15. August 4, 2009 2:23 pm

    Vedeti aici cateva filme cu Vietile Sfintilor: https://viatalatara.wordpress.com/2009/04/03/vietile-sfintilor-filme-pentru-copii/

    Despre filmele lui Scomi, am inteles ca nu sunt neaparat ortodoxe, dar sunt genul „desene fara violenta” inspirate din basmele romanesti. Se gasesc on-line, daca vreti va fac si eu o selectie, ca sa n-o muncim pe Scomi ca pe hotii de cai🙂

  16. August 7, 2009 11:03 am

    Si eu as fi facut la fel!

    Ai primit un premiu de la noi.

  17. August 12, 2009 9:28 pm

    http://www.provita.org.ro/🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: