Skip to content

Părinţi, copii şi traume timpurii

Iulie 29, 2009

O bonă care şi-a ratat vocaţia, o mamă cu un job bine plătit şi doi copii nevinovaţi. Iată personajele dramei care zgâlţie, de ieri, internetul. Părerile sunt împărţite: ba că bona trebuia dată cu capul de pereţi, ba că s-a comportat perfect normal. Ba că mama trebuia să-şi crească singură copiii, ba că jobul o fereşte de frustrările inerente vieţii gospodăreşti. Un singur gând ma bântuie: cât de uşor ne este să-i judecăm pe alţii şi ce ne-am face dacă şi pe noi ne-ar filma cineva, fară s-o ştim. Am fi mai eleganţi şi mai surâzători decât respectiva femeie. Cu siguranţă! Şi-am purta rochie de seară în loc de halat din Obor.

În ceea ce priveşte bona, lucrurile sunt clare. N-are sens să mai discutăm. Întrebarea mea este alta: ce ne facem cu noi, ceilalţi? Că pe o bonă o mai dai afară, când nu-ţi convine ceva, dar cu o mamă, cum rămâne? Haideţi să lăsăm de-o parte nefericita întâmplare şi să facem, mai bine, o analiză a perfecţiunii noastre, ca părinţi.

Pentru început, aş aminti că abuzul asupra unui copil poate fi nu doar fizic, prin bătaie, ci şi verbal. Prin ţipete, şantajări, învinuiri nedrepte. Şi, iarăşi, să nu uităm că, totuşi, cel mai mare abuz, care le depăşeşte cu mult pe primele două, este indiferenţa faţă de copiii noştri. Tocmai această indiferenţă, s-a dovedit de către psihologi, îi face pe bieţii copii să se comporte anormal şi să ne scoată din pepeni pentru a câştiga măcar un pic de atenţie din partea noastră. Fie ea şi una negativă.

Spre adâncire, să vedem un filmuleţ superb, multipremiat, inclusiv cu Oscar. Ryan de Chris Landreth. Are de toate: suprarealism, picturalităţi bosch-iene, psihanaliză, condiţia artistului contemporan şi, în plus, mai are şi o cameră ascunsă care vede dincolo de fizic. Un film de animaţie despre urcuşul şi coborâşul lui Ryan Larkin, un alt multi-premiat animator, inclusiv cu Oscar. Şi totuşi, dincolo de subiectul evident al biografiei acestui artist, apare o temă mai urlătoare in background: ce influenţă au traumele din copilărie asupra dezvoltării noastre ulterioare? Dovada o constituie dedicaţia filmului: mamei regizorului, Barbara Landreth. Şi cealaltă dovadă, camera ascunsă, pe care o purtăm cu toţii pe undeva, pe-aproape.

15 comentarii leave one →
  1. Iulie 29, 2009 8:20 pm

    Multumiri pentru sugestie. Nu am vazut inca filmul, dar neaparat fac rost de el.

    Evident si tendinta mea de prim moment a fost sa impart vina ba la mama, ba la bona … dar e o abordare gresita din start. E oricum o stare de fapt ultra-generalizata in randul bonelor, mamelor, bunicelor, educatoarelor etc. Rabdarea este ceva ce ne cam scapa, iar multi dintre cei care educa sau interactioneaza cu copii nu sunt pur si simplu in stare sa gaseasca alternative viabile la clasica agresivitate de orice tip.

  2. Iulie 29, 2009 9:20 pm

    Gabi, ai pus foarte bine problema. Epoca vitezei a devenit epoca hiperactivitatii – si nu ma refer doar la copii😉

    Cat despre film, e chiar cel ce se vede mai sus. E un scurt-metraj. Astept parerile voastre. Ma insel? Este sau nu legat, mai bine-zis centrat pe educatia din prima copilarie?

  3. Simona permalink
    Iulie 29, 2009 10:23 pm

    Da, asa percep si eu filmul. De altfel personajele sunt mutilate ca sa arate oarecum sufletele si carentele la nivel psihic, intelectual, emotional…dar cum altfel le putea reprezenta mai plastic, mai clar, mai tulburator decit asa. F elocvent filmuletul.
    De altfel, iti spun sincer ca de cind am auzit povestea cu bona imi pun semne de intrebare si in ce ma priveste…Dar ma gindesc(sau sper) ca p o a t e de la un mama/tata o pedeapsa, o amenintare, etc sunt primite altfel de copil…care simte totusi dragostea parinteasca chiar si in spatele masurilor astora de disciplinare(nu gasesc alt termen acum). Eu cind mai ma enervez si-mi ies din pepeni cum spui tu imediat imi pare rau si nu ezit sa-i spun baiatului mare ca-mi pare rau ca am reactionat asa, dar m-am enervat..si data viitoare sa incercam amindoi sa nu ajungem la starea asta..Nu stiu nici eu cum e mai bine. as vrea sa stiu cum e mai bine. Uneori cresterea copiilor e un permanent autocontrol, stapinire, front de lupta(eufemistic vorbind)..eu cind reusesc de ex sa-l deturnez de la o ciocolata inaintea mesei, fara tipete si fara „ba facem cum spun eu” am impreisa ca am cistigat o batalie. SI am citeva zeci de batalii dintr-astea intr-o zi..Hhmmm

  4. Iulie 29, 2009 10:25 pm

    Este vorba de educatia societatii. O societate careia i s-a bagat in cap ca oricine e mai bun decit parintii sa-si creasca copiii trebuie sa se astepte la astfel de situatii. O societate care nu pune pret pe familie nu va face nimic pentru a corecta problema.

  5. Simona permalink
    Iulie 29, 2009 10:28 pm

    Ah si in ce priveste filmuletul cu bona…mi s-a parut ca si cum bona ar fi vrut sa demonstreze menajerei cum reuseste ea sa-i disciplineze..asta a fost impresia…copiii erau chiar foarte cuminti, nu stiu de ce trebuiau traumatizati in halul ala. ERAU CUMINTI, asta-i cel mai tragic.

  6. Iulie 30, 2009 9:29 am

    Citeam zilele astea nu stiu pe unde ca in SUA (parca) niste studii au ajuns la concluzia ca familia nu mai poate creste bine copiii, si aceasta datorie urmeaza sa revina statului; si se propune sa se ia masuri in sensul asta.

    Asta ca sa vedeti spre ce ne indreptam. La noi s-a inceput prin considerarea ca infractiune a faptului ca nu-ti dai copiii la scoala ( si nu cred ca s-a luat masura asta pentru tiganii ce nu frecventeaza scoala).

  7. Alina permalink
    Iulie 30, 2009 4:26 pm

    da, guvernul a ajuns sa fie cel care stie ce e mai bine pentru noi. noi nu trebuie sa mai gandim pentru ca gandesc altii pentru noi, ce sa cumparam, ce sa mancam, cum sa ne fie crescuti copiii, ingrijiti batranii etc. este foarte trist. asa e, copiii ne scot din pepeni de multe ori, dar noi nu avem timp sa vedem cauza la asta. probabil e ceva foarte simplu si noi complicam si grabim tot. na, am gasit pe cine sa dau vina. parca imi baga cineva pe gat?! nu. de ceva timp am inceput sa mananc ceea ce cred eu ca e sanatos si bun, nu guvernul. nu e voie?! ei bine, cai exista, nenumarate. copiii sunt invatati in scoala sa devina consumatori, sa vrea si sa vrea. inca nu am curajul sa-i scot de acolo si sa-i invat ce-i bun. scoala este fabrica de robotzei. cel putin aici unde suntem noi. si acolo vand junk food ca sa stranga bani pentru diverse. toate asa zisele sarbatori sunt comerciale. am multe de zis dar fapte mari nu prea.

  8. verdebicolor permalink
    Iulie 30, 2009 4:50 pm

    S-a exagerat foarte mult cu acest caz, adevarata problema care ar trebui dezbatuta in presa nu este cea a unei bone care isi agreseaza copiii de care trebuie sa aiba grija, ci a parintilor care o fac in fiecare zi in casele din Romania. A nu recunoaste ca educatia celor mici este impusa inca prin agresiune in majoritatea caminelor noastre si ca mentalitatea „eu te-am facut, eu te omor” inca rezista voiniceste pe plaiurile mioritice, este un lucru care, nesupus dorintei de schimbare, continua sa „mutileze” personalitatea celor care vor mosteni lucrurile noastre de maine. Parintii sunt primii care trebuie educati si presa ar trebui sa se ocupe mai mult de asta.

  9. Iulie 30, 2009 5:01 pm

    Apropo de „Ryan”, e mai mult decat potrivit pentru articolul scris ! Poate gasim cu totii 15 minute sa il vedem. Iti ia la fel de mult timp ca o tigara…

  10. Iulie 30, 2009 5:58 pm

    „a nu recunoaste ca educatia celor mici este inca impusa prin agresiune in majoritatea caminelor noastre” . Frate (sora), sa stii ca de la asta s-a si inceput la noi: nu atingeti copiii pentru ca ii traumatizati; copiii batuti pot apela nr. xyz pentru a reclama parintii ce i-au lovit.

    Pornind tocmai de la idei de genul asta vor fi scosi copiii de sub autoritatea parintilor. Eu am mai mancat cate o bataie cand eram mic (nu-mi aduc aminte sa fi fost batut degeaba) si n-am ramas cu personalitatea mutilata ! Am mai incasa-o si la scoala (si nu doar o data) si pot spune ca la profesorul care batea cel mai mult se invata cel mai bine (desigur,nu e metoda de preferat,dar se invata; acum nu e voie sa se atinga de elevi, si mare parte sunt aproape analfabeti dupa ce termina scoala)

    Citeste literatura clasica , citeste memorii – o sa vezi ca de sute de ani copiii se mai si bat – si ce generatii de oameni a dat poporul asta de „batausi” ! Bineinteles ca ma refer la situatiile obisnuite, nu la cine stie ce molestari facute de oameni bolnavi (stii cum se spune,parintele si cand loveste copilul, o face cu dragoste). E clar ca sunt scoase in fata exemplele unor oameni fara minte tocmai pentru a trage concluzii generale si a se lua masurile care doreste sa fie luate (e o regula generala aceasta,nu doar in situatia de fata).

    Ca sa nu mai zic ca expresia „bataia e rupta din rai” , care ni se flutura acum pe sub nas sa ni se dmonstreze ce inapoiati si barbari suntem nu a aparut in zilele noastre. Ea vine din vechime si din intelepciunea poporului. Iar poporul nostru de pe aceste „plaiuri mioritice” nu a ramas nici pe de parte in istorie ca un popor violent cu copiii. Sigur ca bataia este de evitat (si nici un om normal psihic nu cred ca o face cu placere) dar sunt cazuri cand poate fi de folos. Si oricum nu e o tragedie. N-ai intalnit nici un om (eu am intalnit destui) care sa spuna: faceam aia sau aia si nu ma opream, dar dupa ce am mancat o mama de bataie,in viata mea n-am mai facut (si o spuneau cu apreciere fata de parinti,pt.ca i-a scapat de problema respectiva) ? (a propos, oare de ce de demult se spunea – „o mama de bateie”? Ia gandeste-te)

  11. Iulie 31, 2009 4:18 am

    “(…) pot spune ca la profesorul care batea cel mai mult se invata cel mai bine (…) acum nu e voie sa se atinga de elevi, si mare parte sunt aproape analfabeti dupa ce termina scoala (…)

    Comentariul tau, M, mi se pare foarte trist si aparent fara salvare. Generatia cladita intr-un astfel de sistem pare astazi una obosita, imbatranita, frustrata, mereu nemultumita. Este generatia supunerii, a palmelor inrosite cu rigla si a comentariilor invatate „pe de rost”. Este generatia care se uita peste gard in curtea vecinului sa il barfeasca. Este generatia in care seful dicteaza si prostul tace si face. Dar este, dupa cum crezi tu, si generatia care scrie si vorbeste corect romaneste. Nu-i asa ? Tu, M, nu vei ajunge niciodata europarlamentar (de exemplu) ! Esti in mod clar supracalificat pentru un post ca asta. Tu stii sa scrii si sa vorbesti corect romaneste. Tu esti, ca si cei de la putere (si ca si mine dealtfel), rezultatul sistemului batut cu rigla… Doi copii nascuti din aceeasi mama…

    Legat de “analfabetii” de azi, ei sunt generatia gandurilor libere, a alegerilor proprii, este generatia care citeste cartile care ii plac. Este generatia neinteresata de “Baltagul”. Poate este o generatie neinteresata de scriitorii cu multi bani si putini talent care si-au permis sa-si cumpere onoarea. Poate este mai mult interesata de Cartarescu sau Nora Iuga, ori de orice “carte de taraba” care-i cade-n mana. Si ce-i cu asta ? Aceasta generatie va da o alta culoare Romaniei iar gri-ul ei va disparea (in sfarsit !) in timp. Daca tu (sa-i spunem un “tu” impersonal pt ca fac referire la o generatie intreaga) erai obligat sa porti cravata iar ei umbla azi cu camasa scoasa din pantaloni, nu inseamna ca tu erai ieri mai intelept ca cei de azi. Daca ei au parul verde si un cercel infipt in limba (pentru ca nu au gasit o “bona” sa ii bata…), iar nu inseamna ca tu erai ieri mai intelept ca cei de azi. Si nici mai “alfabet” ca cei de azi (ti-am aratat mai sus de ce).

    Poate ar trebui sa incepem sa gandim altfel. E pacat sa continuam sa credem ca abuzurile parintilor sau profesorilor asupra copiilor nostri sunt “rupte din rai” si ca toate urmele pe care acestia le vor purta in caracter se vor descrie doar prin efectele unei „mame de bataie”…

  12. czc permalink
    Iulie 31, 2009 11:58 am

    Verdebicolor, pozitia ta este fara salvare.

    Problema profunda este ca ni se impune inlocuirea unui sistem de valori creat in mii de ani cu un pseudo-sistem „modern” de valori. In acest nou sistem, nimic din ceea ce era rau inainte nu mai este considerat rau si tot ceea ce era considerat bun inainte este pus sub semnul intrebarii.
    Este calea sigura spre dezastrul moral.

    Revenind la problema educatiei copiilor, alternativa la stilul clasic de educatie (in care convingerea cu vorba buna era ajutata din cand in cand de cate o scatoalca) este manipularea copilului – atunci cand nu reusesti sa-l convingi cu argumente logice, dar il aduci cu vorba buna sa faca ceea ce vrei tu sa faca, se cheama ca l-ai manipulat. Este ceea ce eu unul am refuzat intotdeauna sa fac cu copiii mei.

  13. Iulie 31, 2009 1:54 pm

    Inteleg, CZC, ca ti se pare mai potrivit sistemul „daca nu-ti faci acum curatenie in camera, iti trag o mama de bataie” decat „daca nu-ti faci acum curatenie in camera, iti dau o prajitura”, pentru ca al tau copil sa nu fie manipulat. Nu ii poti aduce argumente logice pt care trebuie sa-si stranga ciorapii de sub pat (doar nimeni nu ii vede, si nici de ei nu se impiedica nimeni…), insa trebuie sa inteleaga ca e de preferabil sa-si ia doua palme pe spinare decat o savarina pentru a-i strange de pe jos… Scuza-ma, asta spuneai ca ai acceptat sa faci cu copiii tai, CZC ?

  14. Gradinarul permalink
    Iulie 31, 2009 2:07 pm

    Un prieten apropiat vine pe la mine intr-o zi radiind de fericire: -Ce-ai ma? il intreb. -Ba, sunt bucuros, zice. Fiindca azi m-am intalnit cu sora mea mai mare pe care n-am mai vazut-o de cand eram mic, adica de vreo 20 de ani. -Ai baut gaz? Cum n-ai vazut-o de cand erai mic, da’ unde a fost? La shopping? Apropo nu stiam ca ai o sora. -Am, adica am avut, adica acuma am iarasi. Hai sa iti povestesc.

    Si incepe omul o poveste lunga de tot, de acum 30 de ani, cu parintii lui care s-au casatorit si care au avut un prim copil, o fetita. Pana intr-o zi cand s-a intamplat un lucru abominabil, un vecin i-a raportat la politia sociala sau la biserica catolica (nu imi amintesc exact) in acele locuri ca parintii nu isi fac cum trebuie datoria de parinti, ca ar fi „tras o mama de bataie” copilei; s-a facut o investigatie si s-a stabilit ca e pentru binele fetitei sa fie luata din familia ei si dusa intr-o institutie a statului unde va avea parte de o educatie mai buna si o viata mai fericita. In astfel de cazuri legea spunea clar, nici parintii si nici copilul nu vor stii unii de altii. Si asa a fost timp de atata amar de vreme, pana cand fetita, femeie fiind si-a dorit mult sa isi cunoasca parintii biologici si a facut toate demersurile care i-au stat in putinta si a reusit in final sa si-i regaseasca. In plus s-a pricopsit si cu un frate mai mic.

    El mi-a istorisit povestea, plin de indignare, interpretand-o ca pe o mare drama a legilor statului al carui cetatean era. E posibil sa o fi denaturat sub impresia bucuriei zilei aceleia. Cine poate sti!

    Legat de topic: bataia la copii e o mare greseala, la fel ca bataia femeilor sau alte batai. Imi aduc aminte cu groaza de bataia care o primeam atunci cand faceam vreo boacana sau nu imi placea mancarea sau luam un 4. Din pacate inlocuirea ei printr-un alt abuz e o greseala si mai mare pentru ca distruge definitiv tesuturile bolnave. Cred ca singura solutie care poate tamadui aceasta boala sta in schimbarea omului nu in pedepsirea lui prin lege. Dovada mea sunt eu.

  15. August 3, 2009 10:42 am

    Ca adult crescut pe sistemul greseala/pedeapsa, amenintari, bataie.. (nu mereu) va spun ca imi este foarte greu acum, cand sunt mai libera. Foarte greu ma motivez sa fac ceva fara sa fiu impinsa de la spate. M-am invatat ca e altcineva care sa ma constranga, iar cand sunt linistita si mai libera sunt asa cam ametita.
    Alt mare dezavantraj, in situatiile limita, cand sunt obosita, stresata etc, primul impuls sa reactionez violent, si sa incerc sa imi impun astfel punctul de vedere..
    Nu e prea crestin.. ( asta legat de rai..)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: