Skip to content

Părintele Arsenie

Iunie 21, 2009

parintele 008

parintele 012

parintele 016

parintele 021

Ne-a vorbit despre moarte ca realitate, ca certitudine şi ne-a spus că a stat la căpătâiul multor muribunzi şi toţi nu-şi mai doreau decât să mai trăiască încă o zi. Ne-a învăţat să preţuim timpul, clipa, ziua, aşa cum o preţuieşte un muribund. Şi ne-a lăsat acest cuvânt: să nu mai vorbim de rău, sa nu mai judecăm, să nu mai duşmănim, pentru că Hristos nu ne va întreba cât post am ţinut, ci de ce nu am iubit… Că Hristos s-a răstignit şi pentru cel de lângă noi, pe care-l judecăm, şi nimeni nu-i lângă noi degeaba. Ci pentru ca, prin el, cu păcatele sale, noi să învăţăm să-l rabdăm, aşa cum şi Hristos ne rabdă pe noi. Că acesta sunt poruncile: dragostea, iertarea şi nejudecarea…

17 comentarii leave one →
  1. Iunie 21, 2009 5:46 pm

    Sa inteleg ca e bine parintele,nu ? Fizic vorbind.

  2. marius permalink
    Iunie 21, 2009 10:10 pm

    Am mare evlavie pentru parintele Arsenie Papacioc si incerc sa pretuiesc timpul asa cum il pretuieste un muribund. Totusi, as vrea sa spun ceva, in cateva cuvinte… Cu vreo zece ani in urma a murit tata dupa ce i-a fost „luat” pamantul, bucata cu bucata.I-am iubit,i-am iertat si nu i-am judecat. Dupa asta au sarit pe mama, pana m-am interpus eu.I-am iubit,i-am iertat si nu i-am judecat. Vazand ca m-am interpus, au sarit pe mine. I-am iubit, i-am iertat si nu i-am judecat. Vazand ca nu ma las, au sarit pe sotia mea. I-am iubit, i-am iertat si nu i-am judecat. Au sarit si pe copilul meu. I-am iubit, i-am iertat si nu i-am judecat. Mi-au distrus masina(de 3 ori) si i-am prins, dar nu s-a cercetat cazul.I-am iubit,i-am iertat si nu i-am judecat. Au incercat sa-mi fabrice un dosar, dar nu au reusit. I-am iubit,i-am iertat si nu i-am judecat. S-au intors din nou la sotia mea si nu mai termina cu ea. Ii iubesc, ii iert si NU i-am judecat. Ei (au si nume, nu sunt impersonali) ma abat din Calea spre Adevar si Viata.

  3. Iunie 22, 2009 6:48 am

    Adevărat! Cea mai mare poruncă dată nouă de Iisus este să iubim. Indiferent când, cum şi pe cine. Prin iubire sufletul omului începe să se preocupe şi de cele spirituale. Prin iubirea de părinţi, mai apoi de fraţi şi ceva mai târziu a unui prieten, ajungem să conştietizăm bucuriile comuniunii în iubire cu o altă persoană. Treptat, ne dorim mai mult. Dar pentru a-L iubi pe Hristos (pe care nu-l vedem dar de a cărui prezenţă suntem conştienţi) trebuie să-i iubim pe semenii noştri. Sarcină grea! În contextul societăţii în care trăim, în condiţiile în care pe fiecare dintre noi nu ne interesează decât binele propriu şi de ceilalţi nu ne pasă.
    Dar, cum spunea părintele Stăniloaie, pentru a ne cunoaşte propria valoare şi prin aceasta şi pe a semenilor noştri este nevoie să fim smeriţi. Dimpotrivă, cel mândru nu poate vedea valoarea semenilor săi şi, în fond, nu vede nici taina sa ca om.
    prin smerenie ajungem la conştiinţa propriei mărginiri şi totodată conştientizăm setea de nemărginire pe care nu o cunoscusem înainte.
    Iubind o altă persoană, ne depăşim mărginirea prin comuniunea cu ea. Abia acum, treptat, ajungem să constatăm existenţa divină din noi.
    „Iubirea mea pentru altul se întâlneşte în jertfa pentru el cu iubirea lui Dumnezeu, sau se hrăneşte din iubirea Lui, care mă iubeşte şi pe mine când iubesc pe cel iubit de El.”(Pr. D. Stăniloaie – Studii de teologie dogmatică ortodoxă – Craiova, 1991)

  4. Iunie 22, 2009 6:37 pm

    Mergem de ani de zile la Parintele Arsenie si in fiecare an mi se pare mai batran… asta pana cand incepe sa ne vorbeasca. Este acelasi, neschimbat, chiar daca fizic povara e mai grea. Nu stiu cat este de bine cu sanatatea, maicuta care ii poarta de grija spune sa nu il obosim… ca e bolnav. Cat pe ce sa o credem… pana cand il auzim vorbind🙂

  5. Iunie 22, 2009 11:01 pm

    Asa este, trebuie sa-i rabdam pe cei de langa noi. Bogdaproste ca ati impartasit si cu noi cuvantul parintelui Arsenie. Vacanta placuta si cu folos in continuare!

  6. Iunie 23, 2009 12:05 pm

    @marius – poate nu te abat, poate chiar te pozitioneaza mai bine pe Cale. (fara sa urmareasca asta,bineinteles)

  7. Claudia permalink
    Iunie 23, 2009 10:27 pm

    Si eu iti multumesc pentru ca impartasesti lucrurile astea cu noi. Cele din postarea asta, care sunt nemijlocit de folos, dar si celelalte. De cate ori iti vizitez situl, nu rasfoiesc superficial, ci parca intru in comuniune. Multumesc pentru bucuria asta (desi ma intreb cand mai ai timp).

  8. Delia permalink
    Iunie 24, 2009 9:05 am

    Iubirea este mai presus de orice,pentru ca doar daca iubesti poti ierta,iar iertand traiesti in pace cu tine si cu ceilalti.
    Sunt departe de tara,citind cuvintele parintelui accentuiaza tot mai mult dorul de casa,de manastiri,dar in acelasi timp imi da putere si ma usureaza spiritual.Dumnezeu sa-i dea sanatate si putere pt a ne putea calauzi pe calea dreapta.Doamne ajuta!

  9. marius permalink
    Iunie 24, 2009 4:01 pm

    @M : nu mai stiu ce sa spun si nici daca nu cumva l-am luat pe dracul drept altceva decat este. „Si dracul pretinde ca e Dumnezeu”, spune parintele Arsenie. Daca luam minciuna drept Adevar si nu tragem sabia, s-ar putea sa nu fim altceva decat niste apostati.”O data taci, a doua oara taci, a treia fa-te sabie” mai spune parintele, care este un mare traitor al Ortodoxiei intru Hristos si totusi ii numeste (pe „ei”)- „dusmanul”. Oare, eu pe cine ar trebui sa cred, pe dusman sau pe parinte (care reprezinta poporul) ? Nu cumva dusmanul se foloseste tendentios tocmai de anumite cuvinte din Ortodoxie pentru a ne putea „controla” mai bine si a ne duce pe drumul lui ? Nu cumva dusmanul este acelasi, din vremea tineretii parintelui si pana acum ? Nu cumva copiii tortionarilor din vremea parintelui Arsenie sunt aceiasi cu cei de acum, sau macar „scoliti” de ei ? Ma intreb si eu…

  10. Iunie 24, 2009 9:01 pm

    Te faci sabie in privinta adevarului DE CREDINTA (din cate imi aduc aminte la asta parca se referea parintele). In rest, fata de dusmanii personali – iertare,nu este alta cale (desi poate uneori iti vine sa urli ca nu exiata alta cale). Poate ne-ar fi mai usor daca am putea realiza pe deplin ca ei sunt de fapt bolnavi sufleteste (saracii); si intr-un om bolnav nu mai dai si tu …

    Copiii tortionarilor … sau nepotii lor🙂 sau de fapt rudeniile indepartate ale tortionarilor de pe vremea lui Nero si Diocletian. Nu vezi ca totul e la fel? E doar o problema de cantitate si stil. In rest e „acelasi film”. Pentru ca in spatele tuturor este de fapt cel pe care l-ai amintit si tu. Si tocmai de aceea ei sunt doar niste marionete vrednice de mila.

    Nu stii testamentul lui Mircea Vulcanescu – sa nu ne razbunati! Crezi ca daca ar fi trait, el s-ar fi razbunat,sau le-ar fi purtat ura?

    Sau nu stii stihul – „ca niste miei dusi la taiere…” Alta cale nu exista. Pentru ca este calea deschisa de El.

  11. Iunie 24, 2009 11:26 pm

    In graba, am uitat sa pun niste semne de intrebare. Sper ca s-au subinteles.

  12. marius permalink
    Iunie 25, 2009 5:06 pm

    @M : Asa este, dar tocmai despre Adevarul credintei noastre, in raport cu satana, vorbea parintele Arsenie. Fata de dusmanii mei personali cred ca am exagerat putin spunand ca-i iubesc,cand, de fapt, ii compatimesc. Cred ca cei care se ascund si se dedau la asa ceva merita,cel mult, mila.
    In legatursa cu copiii sau ucenicii tortionarilor, de toate tipurile, acestia nu sunt decat niste biete victime ale propriei decaderi din credinta – desi,constientizandu-si parca pacatele, se duc la Biserica, dar, a doua zi o iau de la capat. Am uitat sa adaug ca in perioada urmatoare isi vor uita toate faradelegile comise si se vor erija in aparatorii lui Hristos (dupa cum va bate vantul ).
    Am fost la mormantul lui Mircea Vulcanescu si stiu ce scrie pe cruce; simpla lui cerere (razbunati) reprezinta niste fapte anterioare momentului martiriului. Oare ce fapte ar fi cerut o dreapta-razbunare, astfel incat martirul sa ceara sa nu fie ? Cat or fi fost ele de grave ? Si, ma mai intreb ceva : oare n-a facut el ceea ce toti ar trebui sa faca, adica sa se jertfeasca pe sine pentru a-i salva pe altii mai tineri din mana diavolului?
    In legatura cu stihul, nu mi-l amintesc momentan decat pe al lui Radu Gyr. Se numeste Crez.

  13. Iunie 26, 2009 6:32 pm

    Ma gandeam eu ca ai exagerat in legatura cu iubirea dusmanilor. Nu de alta, dar sfintii nu prea stau pe net . 🙂

  14. Iulie 7, 2009 3:48 pm

    Minunat om!

  15. ARISTITA permalink
    August 25, 2009 6:32 pm

    Sint casatorita cu un catolic dar sintem casatoriti la biserica ortodoxa.Ne intelegem bine este un om bun dar el e la mijlocul drumului nu este nici ortodox nici catolic adevarat .Imi spune mereu ca inca nu este pregatit .Ma conduce cu masina in fiecare Duminica la sfinta slujba dar el ramine afara parca e frica sa intre.Cu mare rugaminte a intrat de citeva ori spunindu-mi,o fac pentru tine.Aceasta intrebare ar fi ptr parintele ARSENIE pe care il urmaresc cu multa evlavie,dar nu stiu daca voi avea vreodata fericirea de binecuvintarea sfintiei sale.Eu locuiesc in Milano iar daca cineva poate sa ma ajute cu ceva la acest mesaj ,BUNUL DUMNEZEU SA-I RASPLATEASCA FAPTA.

Trackbacks

  1. de ce iubirea este mai presus decât orice « RELIGIE: iubire şi credinţă
  2. De ce iubirea este mai presus decât orice? « Fănuţa Lişman – juridice

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: