Skip to content

Rugăciunea unui teolog

Iunie 2, 2009

Cu trei ani în urmă, la mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Techirghiol, unde slujeşte marele duhovnic Arsenie Papacioc, am ascultat o predică ţinută de Presfinţitul Ambrozie al Giurgiului, pe care n-am uitat-o până azi. Iată de ce. Preasfinţitul ne-a povestit un episod din tinereţea sa când, student fiind şi având multă dragoste pentru Părintele Dumitru Stăniloae, mergea adesea, împreună cu mai mulţi colegi, să îl asculte pe marele teolog. Dar tinerii studenţi nu se mulţumeau cu aceste discuţii ci, după ce Părintele Stăniloae pleca, îl urmăreau în taină, ca să îl vadă cum se poartă în firescul lui de om, nu doar în înălţimea lui de teolog.

staniloae

Părintele Dumitru Stăniloae

Într-o zi, mergând pe urmele lui, paşii i-au dus, pe Părinte şi pe ucenici, într-o bisericuţă. Acolo, fără să bănuiască defel că este văzut, Părintele Stăniloae a inghenunchiat în faţa icoanei Maicii Domnului şi a început să se roage fierbinte.

Studenţii, curioşi, s-au apropiat încet, să-i audă rugăciunea.

– Maica Domnului, spunea Părintele Stăniloae cu lacrimi în ochi, Maica Domnului, dă-mi simplitate!

Aceste cuvinte, auzite din gura unuia dintre cei mai mari teologi ai vremurilor noastre, cum îl numise Olivier Clément, a produs o impresie puternică asupra tinerilor urmăritori. Asmenea, şi asupra mea şi, probabil, şi asupra voastră. Există, cu siguranţă, mulţimi de ispite pe lume, mai joase sau mai înalte. Dar putem noi bănui măcar ce înseamnă ispitele unui teolog de o asemenea înălţime spirituală, dacă noi, râmele care scormonim ici colo câte o carte, eşuăm atât de repede în mândrii ieftine şi poleite păreri de sine?

Despre ispitele intelectualilor vremurilor noastre mărturisesc că am vrut să scriu acum două nopţi un articol. Dar nu am reuşit, cu toate că am pierdut bună parte din somn. Nu vă mai întrebaţi de ce. E simplu. Ca să scrii despre astfel de ispite trebuie să le numeşti arătând cu degetul nu spre alţii, ci spre tine.

Dar iată că articolul s-a scris până la urmă singur, fără contribuţia mea. Am realizat că tocmai comentariul unuia din cititorii blogului surprinde foarte bine aceste ispite. Viorel Petcu a reuşit să-l scrie pentru că, aţi ghicit, a avut puterea să pună degetul în pieptul său.

Ispitele unui intelectual ortodox

de Viorel Petcu

Este bine să citeşti, dar esenţial este să trăieşti ceea ce citeşti (desigur mă refer la scrierile ortodoxe). După ce Domnul m-a adus în biserică, la scurt timp am ajuns un devorator de cărţi ortodoxe, dar asta nu m-a făcut un trăitor, ci doar un om informat. Apoi, tot din citire am aflat că nu voi fi mai informat ca un drac, pentru că el ştie mult mai mult despre Dumnezeu, dar nu trăieşte după poruncile Lui.

Uitându-mă sincer asupra vieţii mele trăită în Hristos, am văzut că doar multa citire, fără o trăire a celor citite, m-a făcut un om mândru. Înşelat că trăiesc cea ce am citit, am ajuns să judec semenii după informaţia pe care o aveam şi binenteles că am început cu ierarhii şi cu preoţii. Mi se părea că merit ierarhi şi preoţi mult mai buni decât cei pe care îi aveam, am ajuns să văd greşeli pe care le făceau (în predică şi în slujire) pe care prietenii mei nu le vedeau. La început, credeam că am un spirit de observaţie mai dezvoltat şi de asta văd acele greşeli, dar Domnul mi-a arătat că sunt în înşelare. M-am speriat foarte tare.

De atunci, mă lupt cu înşelarea asta şi credeţi-mă, nu m-am izbăvit de ea. Cumplită patimă este judecarea aproapelui! Greu se scapă de ea. Cred că trăirea celor citite este esenţială şi se face pas cu pas, cu răbdare, temeinic. Mai mult decât citirea este ascultarea de un duhovnic şi la citirea cărţilor ortodoxe. Este bine să citeşti ce îţi spune duhovnicul, apoi să trăieşti cele citite, să le împlineşti. Mergând pe calea asta vei începe să vezi în inima ta şi-ţi vei da seama că nu eşti un ortodox aşa de mare cum te credeai după multă citire.

Înşelarea asta vine şi datorită educaţiei pe care o avem încă de mici, mergem la şcoală, învăţăm, primim note pe ceea ce am învăţat, absolvim şcoala şi uite-aşa ne-am indeplinit scopul. În ortodoxie nu este de ajuns numai să ştii, ci să şi împlineşti ceea ce ai învăţat. Şi este bine să nu judeci după ce ai citit. Atunci când începi să trăieşti ceea ce citeşti şi vezi ce obstacole ai de trecut înlăuntrul tău, cu siguranţă nu te vei arunca prea uşor în judecarea celorlalţi.

Nu spun să nu citim, ci doar să avem luare-aminte ca multa citire să nu ne ducă la visare, la înşelare (aşa cum am păţit eu) sau, Doamne fereşte, chiar la nebunie. Deţinerea de multă informaţie negestionată bine ne aruncă cu siguranţă în madrie sau chiar în slavă deşartă. Cunoaşterea lui Dumnezeu nu se poate face prin cursuri intensive, ci numai prin nevoinţa împlinirii poruncilor Lui, cu rugăciune şi cu citire, dar cu discernământ şi îndrumare duhovnicească.

Modelul academic de studiu nu are legătură cu ortodoxia. Sfinţenia se primeşte după voinţa pe care o avem şi nevoinţa pe care o facem ca să fim în poruncile Domnului. Oamenii simpli sau învăţaţi au aceeaşi cale, îngustă. Toate ereziile au venit de la oameni citiţi, dar tot de la ei avem şi multă înţelepciune, în funcţie de cum şi-au trăit cunoştintele dobândite. Şi acum vedem bătălii de idei duse pe internet în citate din sfinţi părinţi, bătălii duse pe temeiul cunoştinţelor dobândite din citire, etalări de cunoştinţe. Bătălii de idei în care fratele nostru este pus la punct. Din nefericire pentru mine, şi eu particip la ele, dar asta nu însemna că suntem pe cale.

Prayer, Kapsokalivia 1987

49 comentarii leave one →
  1. Iuliana permalink
    Iunie 2, 2009 5:21 pm

    Cata dreptate are! Asa este. Si nu-i pot da dreptate decat pentru ca am trecut si eu prin ceea ce a trecut el si, desigur, nu cred ca m-am vindecat inca. Este o „boala” care, din pacate, recidiveaza. Ispita de a crede ca sti, te pricepi, poti evalua spusele sau conduita altora pentru ca ai citit este foarte mare. Daca in cazul ierarhilor ne mai pazim si ne mai abtinem, stiind ca au harul si nu ni se cuvine noua sa-i judecam, in cazul simplilor mireni si uneori chiar clerici, ne permitem, in mod iresponsabil, sa-i judecam cu asprime si convingerea ca noi stim mai bine. E primejdie mare. Tot tacerea este mai sigura. Si ocuparea cu propriile pacate, patimi si caderi cotidiene, ca de-am avea minte, am intelege ca nu ne ajunge aceasta scurta viata pentru a le plange. Stiti cum spunea un parinte ca avem mortul/ sufletul pacatos in casa si noi plangem mortul altuia. Imi cer iertare ca am scria atat de mult si v-am rapit timpul. Dar ati pus degetul pe rana!

  2. Iunie 2, 2009 5:40 pm

    Nu stiam de episodul cu parintele Staniloae. PILDUITOR ! Teolog in adevaratul sens al cuvantului.

    Iar @Viorel Petcu pune, intr-adevar, punctul pe i.

  3. Maria permalink
    Iunie 2, 2009 7:34 pm

    Asa este ! Citim mult, judecam mult si nu punem nimic in practica! Ce minunata cerere a facut pr. D. staniloae!

  4. CatGal permalink
    Iunie 2, 2009 10:19 pm

    Va felicit pentru acest blog minunat🙂, este o mare bucurie sa descopar ce ati mai scris de la o zi la alta.

  5. maria permalink
    Iunie 3, 2009 12:35 pm

    Cu vreo mie de ani inainte de descoperirea voastra (mai cititi si de pe alaturi!) Sfantul Francisc de Assisi le cerea calugarilor sai tocmai acest lucru: sa nu citeasca, ci sa traiasca invatatura lui Cristos.A trebuit sa se nasca Sfantul Anton de Padua (a carui limba este vie si astazi) pentru a corecta aceasta directie (fapt acceptat pana la urma chiar de Sfantul Francisc).
    Eu nu cred ca invatatura poate face rau. Daca acum observam greselile facute de anumiti preoti la slujbe, asta gasesc ca e o nota foarte proasta pentru ei si ar trebui din cand in cand sa mai fie inspectati de superiorii lor pentru a se pune la punct cu „materia”,dar eu nu am de ce sa ma culpabilizez pentru asta, cel mult sa ma intristez, caci, dupa cum pot citi eu, poate citi oricine -facand efortul necesar studiului.
    Cred ca lenea este marele si greul pacat de care trebuie sa ne ferim.

  6. ane permalink
    Iunie 3, 2009 2:18 pm

    asta-i cea mai frumoasa postare a ta

  7. Iunie 3, 2009 4:41 pm

    Draga Maria,

    Sper sa nu te superi, dar te voi contrazice. Nu Sfantul Francisc a indemnat oamenii la traire, la parasirea conditiei de intelectual („fariseu”), ci Hristos. Adevarul este ca toti cunoastem cuvintele lui Hristos, am citit cu totii Evanghelia de mai multe ori, si totusi, te intreb, de ce nu punem poruncile lui Hristos in practica?

    De ce, in loc sa vedem barna din ochiul nostru, vedem paiul (si avem tupeul sa vrem sa-l si scoatem!) din ochiul celuilalt? De ce sa judecam greselile aproapelui? Asta ne-a invatat Hristos? De ce sa traim ca fariseul, nu ca vamesul?

    Iata cateva intrebari la care acest articol a incercat sa raspunda, dar, din pacate, cred ca nu l-ai inteles…

    Lenea e un pacat foarte mare, dar mandria nu e si ea un pacat? Dar judecata?

    Poate ca e mai greu pentru un catolic sa inteleaga lupta unui ortodox…

  8. Iunie 3, 2009 5:17 pm

    Stimată doamnă, poate că o să vă supăraţi şi mai tare pe mine (căci văd că nu mi-aţi răspuns la o întrebare de la MC, pe care nu am pus-o ca să încurc lumea, ci ca să mă descurc pe mine), dar v-aş îndemna să citim ceva mai mult, pentru că este o nuanţă esenţială în Matei 7:5 şi Luca 6:42

    Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

    Chiar vi se pare că bârnele şi paiele trebuie să rămână acolo unde sunt? Credeţi că asta înseamnă a judeca? Mândria şi judecata sunt sigur păcate, dar laşitatea noastră în faţa luptei care ne târăşte în noroi şi abandonul aproapelui în plata Domnului ce sunt?
    Vă mulţumesc dacă încercaţi să înţelegeţi că nu vă sunt ostil, şi vă doresc mult har în continuare.

  9. Iunie 3, 2009 6:18 pm

    uf, Anca, nu incepe cu „noi, ortodocsii”…ca ajungi acolo unde zici ca nu vrei…zau, de ce trebuie sa ne aratam „muschii” spirituali de fiecare data? sper sa nu te superi, dar nu m-am putut abtine.

  10. Iunie 3, 2009 9:12 pm

    @viata la tara – A trebuit sa dai piept cu cozile de topor dintre noi.

    Acum vad ca a venit randul catolicilor. Oare ce urmeaza ?🙂

  11. Iunie 3, 2009 9:15 pm

    @Ileana – daca spunem „noi oamenii” , inseamna ca ne aratam muschii spirituali ? Stii ce spunea P.Rafail – „ortodoxia este insasi firea omului” …

  12. Iunie 3, 2009 9:16 pm

    Ileana, si toti cei care au inteles in acest fel: in primul rand, iertare. In al doilea: nu de muschi era vorba, cat de faptul ca anumite chestiuni sunt dificil de inteles chiar din interior, cu atat mai putin din exterior. Cui folosesc aceste judecati?

    Si trei: esti filolog. Cred ca stii ce inseamna „zau”, nu-i asa?🙂

  13. Iunie 3, 2009 9:20 pm

    Agnusstik, barna si paiul trebuie scoase, e drept, dar doar de aceia in masura sa o faca. Altfel, cum sa scot eu paiul, un lucru atat de fin, daca nu vad bine din cauza barnei? Nu cumva o sa scot ochiul, in loc de pai?

    Si nu e vorba de lasitate, dimpotriva. De obicei, la pacate nu prea suntem lasi. Iar la judecatile pe internet, cred ca nu se mai sfieste nimeni.

    Aproapele nu este abandonat daca nu-i scoatem ochiul, ci daca nu ne rugam pentru el. Dar, nu-i asa ca e mai grea rugaciunea decat judecata? Si iar, intreb: nu-i mai folositoare rugaciunea decat judecata?

    Sunt un om obosit, abia venit din gradina, cu mainile pline de pamant. Daca am gresit, iertati-ma inca o data.

  14. Iunie 3, 2009 9:23 pm

    nu m-am referit la articol, ci la raspunsul dat mai sus unei cititoare (maria).

    felul in care ai spus-o pe mine m-ar fi jignit enorm si mi-ar fi taiat cheful de a mai avea de-a face cu ortodocsi. de fapt, un astfel de raspuns m-a impins in liceu spre ortodoxie – pe atunci simpatizam puternic cu greco-catolicii si aveam un fel de maestru spiritual…cand s-a hotarat sa-mi arate ca ortodoxia habar nu are de profunzimile catoicismului, brusc m-am desteptat la viata si am spus stop.

    da, stiu ce inseamna „zau”. ei, si? a fost o lovitura sub centura?🙂 Eu nu ma rog lui „zau”, asa ca..

  15. Iunie 3, 2009 9:29 pm

    exact la acesl raspuns m-am referit si eu. dar probabil ca am inceput sa am miscari necontrolate ale mainii, cine stie.

    spui ca te-a jignit raspunsul meu. posibil. al ei nu te-a jignit? raspunde-i atunci tu ei, asa, frumos, cum sade bine unui ortodox fain🙂

  16. Iunie 3, 2009 9:33 pm

    Cred ca este exagerata problema lui „zau” atata timp cat ii dai alta semnificatie. ( de fapt nu este doar parerea mea).

    @Ileana – spui ca un asemenea raspuns ti-ar fi taiat cheful sa ai de-a face cu ortodocsi. Recunosc ca nu prea inteleg. Scuza-ma pentru intrebarea personala : esti ortodoxa ? Daca da, atunci chiar ca nu mai inteleg …

  17. Iunie 3, 2009 9:39 pm

    nu, raspunsul ei nu m-a jignit, asa cum nu m-a jignit nici al tau. m-ai inteles gresit. am vrut doar sa-ti atrag atentia asupra unui discurs pagubos, care nu face decat sa inraiasca in loc sa lumineze.

    imi pare rau ca te-ai suparat. de-acum o sa tac si-o sa citesc. noapte buna.

  18. Iunie 3, 2009 9:40 pm

    Nu e nici o problema, cuvintele Mantuitorului raman, indiferent daca le acceptam sau le inecam in cuvintele noastre.
    Nu mai cereti iertare, n-ati facut judecata, ci vorbire – destul de complexa pt un verset atat de clar. Dar fiecare spune cum citeste, si asta nu e o vina.

  19. gabi permalink
    Iunie 3, 2009 11:01 pm

    cu cateva zile in urma, intr-o dimineata, vazand sotia o carte de poezie de T.S. Eliot langa capataiul meu, cand tocmai ma trezeam, mi-a spus foarte raspicat: „- pai nu ma mai mir ca te doare capul cand te trezesti dimineta. daca iti pierzi noptile citind T.S. Eliot!” „- ai inteles gresit draga mea. mi-a fost mai la indemana. am omorat tantarii cu ea!”. simplitate dragilor, simplitate…

  20. gabi permalink
    Iunie 3, 2009 11:18 pm

    Părintele Nicolae Steinhardt spunea ca „fiecare carte citita e o putere in plus.” Personal cred ca orice lucru, nu numai cartea, poate sa fie o putere sau o cadere. asa ca nu e bine nici sa-l ridicam in slavi si nici sa-l demonizam.

  21. Mirela permalink
    Iunie 3, 2009 11:40 pm

    ANUNT IMPORTANT PENTRU TOTI CRESTINII!
    Cand mergem la vot, va rog sa scrieti pe buletinul de vot asa: “Sunt crestin ortodox si ma opun cip-ului si tuturor documentelor cu cip, homosexualitatii si avorturilor! Voi nu ne reprezentati!” Si va rog stampilati in 3, 4 locuri ca sa nu fie valid. Sa marturisim si in acest fel credinta noastra!
    Dumnezeu si noi formam majoritatea!
    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii!

  22. Simona permalink
    Iunie 4, 2009 8:27 am

    Ileana chiar nu prea vad rostul dicutiei aici.SI nu vad de ce ar trebui sa citim si de pe alaturi cum spune Maria odata ce avem atitea si atitea in ortodoxia noastra pe care trebuie sa le acoperim, iar timpul la fel de scurt…
    Cred ca ai tendinta sa generalizezi, un simplu raspuns de la un ortodox sa te faca sa nu mai ai de-a face cu ortodoxia…sau dezamagirea pe care ti-a adus-o maestrul acela spiritual sa te faca sa renunti la ce te interesa.
    In alta ordine de idei, articolul este minunat si foarte foarte real, aplicabil multora dintre noi…
    Sa ne ajute DUmnezeu sa luptam cu noi insine spre desavirsire!

  23. Iunie 4, 2009 8:36 am

    la noapte o sa omor si eu tantarii. cu calculatorul!

  24. Iunie 4, 2009 9:10 am

    @viata la tara – poate faci si niste poze !🙂

  25. Iunie 4, 2009 9:20 am

    @Mirela – sa ma ierti, dar ideile de genul asta mi se par copilaresti. Asta nu reprezinta marturisire, sa nu ne inselam !

    In plus, nici macar un mesaj nu va reprezenta gestul acesta. Cel mult ii veti face sa rada pe cei de la sectie care vor numara voturile. Vor constata ca sunt nule, le vor baga intr-un sac(impreuna cu celelalte voturi nule) si vor fi aruncate intr-un subsol. Nu va mentiona nimeni ce s-a scris pe ele si nu se va contabiliza numarul lor.
    Cei care lanseaza astfel de idei (am vazut ca sunt destui pe net) ar trebui sa gaseasca solutii viabile,daca tot vor sa protesteze …

  26. edanna permalink
    Iunie 4, 2009 11:58 am

    credeam ca aici vom renunta la incrancenare!!!!

  27. Iunie 4, 2009 2:19 pm

    Dragilor, simt nevoia unei pauze. Nu stiu cat va dura, o zi, o saptamana sau pentru totdeauna. Voi inchide si comentariile. Am obosit, dar nu e doar atat. Am vrut sa ofer putina bucurie, dar nu am reusit decat sa provoc certuri, suparari, neintelegeri si alte „ne”-uri. Inca o data, va cer iertare. Nu este vorba doar de discutiile de aici. Atmosfera generala este foarte incarcata si nu vreau sa adaug si eu scantei.

    Multumesc pentru intelegere! Numai bine, tuturor!

  28. Scomina permalink
    Iunie 4, 2009 5:18 pm

    Eu te iubesc!

  29. Anesti permalink
    Iunie 4, 2009 5:18 pm

    :((
    insasi faptul de a fi surprins, de a fi uimit de simplitatea părintelui arată cât de slab în credinţă pot fi, cât de egoist şi nestatornic odată ce mă mai mir, ce rămân surprins….
    nu sunt eu cel care-l consider cel mai mare teolog al veacului 20?
    nu stiam ca filosofia filosofiilor, teo+logia, nu exista fără o astfel de trăire, si nu aflasem asta din cugetarea părintelui redată în scris?

    încă o dată mi-e rusine de mine!
    :(((

  30. Iunie 4, 2009 9:59 pm

    @viata la tara – probabil comentariile mele par incrancenate. Culmea este ca eu nu sunt deloc asa, dar probabil asa apar in scris. Daca esti dispusa sa te razgandesti – promit ca nu mai scriu, daca ti se pare ca am creat tensiuni. Sincer.

  31. Iunie 4, 2009 10:13 pm

    Cred ca trebuia sa mai adaugi ceva: aisberguri pline de neputinte. Nu e poetic dar e real. Astia suntem. Reusit eseul, dar nu ti se pare totusi prea dur ? Asa este omul. Eu cred ca cineva sensibil ar fi putut spune ce ai spus tu si acum n sute de ani.

  32. Iunie 5, 2009 12:42 am

    Domne Iisuse Hristoase fiul Lui Dumnezeu miluieste-ne, iarta-ne si da-ne pace noua tuturor celor ce citim acest blog, si pentru rugaciunile parintelui Dumitru fie-ti mila de noi si da-ne simplitate!

  33. Iunie 5, 2009 11:08 am

    Dragilor, in primul rand, iaca nu m-am priceput sa opresc comentariile🙂 Nu-i nimic, mergem inainte!
    Doi: oboseala mea a fost provocata prea putin de discutiile de pe blog. Astea sunt varful aisbergului, daca pot spune asa. Pur si simplu, Don Quijote are nevoie de o pauza🙂

    Va imbratisez. Aveti numai putintica rabdare…

  34. Iunie 5, 2009 1:16 pm

    Pai din cate stiu eu Don Quijote nu facea pauze!🙂 Si pentru asta era Don Quijote.

    Sau nici Don Quijote nu mai e ca altadata !… 🙂

    Stii vorba aia:”astazi nici viitorul nu mai e cum era odata …”🙂

  35. Iunie 5, 2009 1:30 pm

    Facea si el, cand isi oblojea ranile.
    🙂

  36. Iunie 5, 2009 1:43 pm

    Vindecare rapida !🙂

  37. Iunie 5, 2009 9:42 pm

    Ai ostenit, te-ai poticnit om „mic” si drag?!
    Tu, Don Quijote cu rochita, copii, sot, capita, laptop, maci, gradinita, digital, carti, si alte mirari?!
    Oblojeste-te, trage-ti sufletul, incinge-te si scoala, iar si iar intru Hristos !

    Noi ne bucuram tare de tine.
    Asa cum esti. Pe cale.
    Asa cum suntem. Gustandu-te.

    Spre mangaiere si imbarbatare, iar nu spre dojana.
    Spre inmuierea icebergului si a inimii, (caci icebergul isi da si el obolul pana-n tropice🙂
    Spre focul cel dinlauntrul semintei, iar nu spre scanteile maniei.
    Spre roada, iar nu spre lauda.
    Spre dragoste.

    Iarta-ma,
    Claudiu

  38. Iunie 6, 2009 4:06 pm

    Doamne ajuta!

    Iar noi multumim pentru cel mai frumos mesaj primit pana acum…
    🙂

    Cuvinte-alifie pentru ghetari cu calcaiele crapate…

  39. Iunie 7, 2009 7:27 am

    Doamne ajuta Anca !

    De la mine, vorbe. De la Hristos, toata frumusetea si bucuria.

    Altminteri, ai inchis oare comentariile la „Sclipitoarele aisberguri” ?! As avea o vorbulita de zis acolo.

    C.

  40. Iunie 9, 2009 9:47 am

    Ala e un articol „no comment!”😀

  41. Iunie 10, 2009 8:17 am

    Draga Anca…ce bine ca nu ai inchis comentariile…nu as fi putut sa iti multumesc pentru acest sfert de ceas petrecut pe blogul tau…dupa ce am citit articolul tau si confesiunea intelectualului ortodox, am trecut bineinteles la comentarii, care s-au dovedit a fi sarea si piperul acestui post…ceva cam de genul „viata bate filmul”…nu vreau sa se supere nici unul dintre cititorii tai (comentatori) de aceea le dau la toti nota 9 pentru ca 10 iti dau tie…nu vreau sa ma intelegeti gresit, dar am murit de ras…am ras si inca rad cu pofta…pai uite asa se pune de un mic razbel…dar nu cred ca este cazul aici…am intuit la toti participantii o latura comuna…doar penelul e razboinic, in rest sunt convinsa ca sunteti cu totii oamenui cu mult bun simt …pe langa simtul literar, si cu mult umor…

    Anca, gandeste-te cum ar fi o sezatoare in curtea ta,la paturica pe iarba cu paine rupta, branza, rosii si un vin rosu in carafa…cerul instelat deasupra …cateva lampi cu gaz si multa vorba buna…un fel de noapte alba la „Viata la tara”…daca prinzi din zbor ideea, sa nu uiti sa ma inviti si pe mine…imi iau jumatatea de mana, ma urc in masina si intr-o ora bat in poarta…stiu eu un magazin cu lactate de la Sibiu…rosiile le aduce Claudiu…edanna aduce vinul…putem veni cateva fete un pic mai devreme sa framantam painea (includ aici pe toate Mariile)…CE ZICI, NU AR FI FAIN?!…

    sa nu crezi ca am venit azi pe blogul tau cu mana goala…intrasem sa iti lansez o invitatie la citit…un spam…dar uite ca ai facut tu ce ai facut si nu m-ai lasat sa plec…pana ne inviti tu la sezatoare, va invit eu pe toti sa aflati cum mi-am cunoscut eu jumatatea si de ce nu sa imi povestiti si voi mie… dardindar: Tu cum ti-ai intalnit perechea?

  42. Iunie 10, 2009 11:20 am

    @viata la tara – deci … asteptam invitatia la sezatoare !🙂

  43. Iunie 10, 2009 11:38 am

    cum sa nu! dar sa fie reala, nu virtuala🙂

  44. Iunie 10, 2009 9:44 pm

    Sezatoare virtuala … doar pe asta n-o mai virtualizasem pana acum !🙂

  45. Iunie 11, 2009 7:35 am

    doar am zis” sezatoare in curtea ta,la paturica pe iarba, cu paine rupta, branza, rosii si un vin rosu in carafa…cerul instelat deasupra …cateva lampi cu gaz si multa vorba buna ”

    pai e virtuala?!
    intrebarea e: pe cand?

  46. Iunie 11, 2009 1:51 pm

    Desigur, tocmai asta am subliniat si eu, ca sa nu fie vreo neintelegere. Deja am primit cativa vizitatori cunoscuti on-line, acum nu trebuie decat sa ne strangem cu totii impreuna…

    Cred ca in vacanta copiilor ar fi un moment bun.

  47. Iunie 11, 2009 3:12 pm

    super…nu mai am rabdare…sa o chemi si pe Irina cu fetitele si cu burtica si taticul Nicolae…am invidiat-o data trecuta cand v-ati intalnit…

  48. Iunie 12, 2009 12:36 pm

    Cum sa nu! Invitam mai multa lume! Irina a mai venit pe la noi, de atunci… dar nu v-am spus voua, sac😛

  49. florentina gradinariu permalink
    Noiembrie 23, 2011 10:21 pm

    uimitor .asta am trait si eu , citeam cele scrise de Viorel Petcu si parca i-as fi povestit eu trairile mele ..cred ca f multi dintre noi trecem prin asta ..hmm ..ascultati de duhovnicii vostri , si adevarat este : cititi doar ce va spun ei .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: