Skip to content

Povestea unui preot rus

Mai 27, 2009

Într-un mod cel puţin straniu, în marea familie a ortodoxiei, marşul pro familie a produs un divorţ: între Patriarhie şi credincioşi. Vorbim de valorile familiei, despre dragoste şi respect, răbdare şi ascultare, dar ne e greu să stăm sub acelaşi acoperiş cu cineva care plescăie la masă.

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. 

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. (I Corinteni, 13)

Într-un mod cel puţin la fel de straniu, în urma discuţiei pornite pe marginea comunicatului Patriarhiei, am primit un răspuns neaşteptat. Spun neaşteptat pentru că nici măcar nu-L cerusem lui Dumnezeu. A venit singur, foarte rapid şi foarte exact. Cum? Printr-o carte pe care o citeam ieri: Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei – Am iubit pătimirea (comandă on-line).

Surpriza a fost imensă, iar bucuria şi mai mare. Prefer să va las faţă în faţă cu povestea şi să mă retrag, uşor, la locul meu.

drum

În urma declaraţiei de loialitate a Mitropolitului Serghie faţă de puterea sovietică (iulie 1927), o plecăciune făcută unui regim totalitar nu doar ateu, ci, mai mult, antihrist, Biserica Rusă s-a rupt în două: o parte care a rămas în continuare cu Mitropolitul, iar cealaltă, „Biserica din catacombe”, care a dorit să păstreze o credinţă ortodoxă adevărată, curată, nealterată de urâciunea pustirii. Creştinii „catacombelor” erau opriţi a mai călca pragul bisericilor de sub jurisdicţia Mitropolitului Serghie şi erau, fireşte, persecutaţi de stăpânirea roşie.

Acum începe şi povestea părintelui Valentin Svenţiţki, un adevărat mărturisitor ortodox, trecut de partea „Bisericii catacombelor” împreună cu toţi fiii săi duhovniceşti. Ulterior este arestat şi exilat în Siberia, unde va cădea doborât de o boală necruţătoare. Înaintea morţii se pocăieşte şi doreşte să se reîntoarcă în comuniune cu Biserica oficială. Iată fragmente din scrisoarea pe care a trimis-o Mitropolitului Serghie:

Înalt Preasfinţia voastră, preamilostive arhipăstor şi părinte, mor.

De mult mă chinuie conştiinţa faptului că am păcătuit greu faţă de Sfânta Biserică, şi înaintea morţii am ajuns să nu mă mai îndoiesc deloc că aşa stau lucrurile. Vă rog să îmi iertaţi păcatul şi să mă uniţi iarăşi cu Sfânta Biserică Ortodoxă. Aduc pocăinţă pentru faptul că am avut trufia ca în pofida sfintelor canoane să nu vă recunosc drept prim episcop legiuit, punând înţelegerea mea personală şi simţămintele mele personale mai presus de înţelegerea sobornicească a Bisericii… Nu am nevoie de nimic – nici de libertate, nici de îmbunătăţirea condiţiilor exterioare de viaţă – fiindcă acum îmi aştept sfârşitul, ci primiţi pentru Hristos pocăinţa mea şi lăsaţi-mă să mor în unire cu Sfânta Biserică Ortodoxă.

Şi fragmente din scrisorile către fiiii săi duhovniceşti:

Părintele vostru duhovnicesc a făcut o cumplită greşeală duhovnicească şi a păcătuit greu. Acum trei ani m-am despărţit de Mitropolitul Serghie şi mi-am scos turma din sânul Bisericii Ortodoxe. Vai celui prin care vine în lume sminteala – iar eu am smintit pe mulţi… Mor şi în faţa morţii îmi recunosc acest cumplit păcat înaintea Sfintei Biserici şi înaintea voastră. Pentru Hristos, iertaţi-mă şi întorceţi-vă împreună cu mine în sânul Bisericii Ortodoxe, aducând pocăinţă pentru despărţirea, prin căderea de la Ortodoxie în care v-am aruncat. Acela dintre voi care, în ciuda cumplitei mele rătăciri, nu-şi pierde credinţa în mine ca îndrumător duhovnicesc, să rămână în unire cu mine.

Înţelepciunea omenească a făcut să nu se mai vadă ceea ce este veşnic şi preaînţelept. Sinoadele au prevăzut toată istoria, ştiau ce grozăvii vor face oamenii aşezaţi pe tronurile patriarhale, câte lupte, cruzimi, nedreptăţi, compromisuri inadmisibile, vecine cu crima aveau să fie, şi ştiau ce sminteală va fi aceasta pentru sufletele omeneşti, sminteală asemenea celei în care v-am dus eu pe voi… ele au îngrădit în chip preaînţelept sufletele omeneşti de aceste sminteli prin canoane cât se poate de stricte, statornicind că putem să nu-i recunoaştem pe întâi-stătătorii Bisericii numai atunci când sunt stricate dogmele de credinţă… Îmi este aproape cu neputinţă să povestesc cum s-a întâmplat că mi s-a descoperit pe deplin adevărul, dar să ştiţi că aceasta are legătură nemijlocită cu sfârşitul meu, şi poate Domnul m-a păzit înaintea morţii şi mi-a dat putinţa să aduc pocăinţă… Cumplit lucru, peste puterea omului este conştiinţa, înfricoşător lucru. Ea pune asupra lui poveri înspăimântătoare, dar fără ea nu se poate trăi.

Povestea spune că părintele Valentin a murit după ce a primit iertare deplină de la Mitropolitul Serghie. La înmormântarea sa, un şuvoi nesfârşit de oameni a urmat sicriul…

61 comentarii leave one →
  1. doina permalink
    Mai 27, 2009 11:58 pm

    am plans

  2. ivona permalink
    Mai 28, 2009 2:19 am

    In sfarsit. Asa da.

  3. Simona permalink
    Mai 28, 2009 9:12 am

    E dificil de spus cum e mai bine sau care este calea corecta. Cred ca intr-adevar constiinta fiecaruia e singura care poate aprecia, constiinta care ne e lasata noua de Dumnezeu ca o busola care ne spune interior spre ce directie ne indreptam. Pentru pacea lui sufleteasca, pentru a reduce disonanta cognitiva intre ce ii spunea sufletul si realitate, părintele Valentin Svenţiţki s-a pocait si si-a cerut iertare Mitropolitului. Dar oare de ce? Oare din indoiala ca ar fi judecat corect actiunile Mitropolitului din 1927? Sau pur si simplu din dorinta de impacare cu toti inaintea mortii? Eu sincer cred ca nu poti merge pina in pinzele albe de o parte cind vezi ca unele lucruri sunt putrede si contravin vizibil credintei tale. Pentru ca „nu putem sluji la doi stapini”. Pentru ca nu poate fi ok pentru un ortodox adevarat o loialitate fata de un regim antihrist (adica fara Dumnezeu).
    Ma intreb de ce aceasta pocainta i-a venit inaintea mortii si nu in alt moment al vietii. Si ma intreb sa fie oara moartea apropiata care cerea impacarea si linistea sufleteasca?

  4. A. L. permalink
    Mai 28, 2009 11:03 am

    Iti multumesc Anca!

  5. Mai 28, 2009 12:06 pm

    Simona, am sentimentul ca nu ai inteles povestea. Desigur, pocainta are legatura cu apropierea mortii, dar nu poate fi doar atat. Ai auzit de Sfinti care sa isi ceara iertare de la eretici? Nici eu. Este evident, mai mult decat evident ca pocainta Parintelui Valentin a fost autentica si totala. A avut o smerenie extraordinara sa isi poata intelege ratacirea, in ciuda faptului ca, teoretic, avea dreptate. Dar greseala de a te rupe de Biserica, chiar in astfel de momente tulburi, a vazut-o in adevarata ei gravitate, in traditia canoanelor Sfintilor Parinti, cu consecinte mai periculoase decat pactul cu stapanirea sovietica a Mitropolitului Serghie.

    Dovada ca a fost adevarat este faptul ca stapanirea sovietica a umplut biserica ortodoxa de martiri, prin prigoana indreptata asupra ei. A intarit-o! Ceea ce nu s-ar putea spune despre o schisma, care ar fi sfasiat-o. Cred ca aceasta intelegere minunata a avut-o Pr. Valentin, in marea mila a lui Dumnezeu, care l-a ajutat, in fata mortii, sa vada duhovniceste toata problema.

    Pentru ca dreptatea lui Dumnezeu este diferita de dreptatea oamenilor. Dovada este tocmai rastignirea lui Hristos, nevinovat…

  6. claudiu permalink
    Mai 28, 2009 1:20 pm

    Inca nu imi pot stapani mirarea la adresa sufletului rus. Constituie pentru mine o sursa de mister si revolta intelectuala, totodata.

  7. Mai 28, 2009 1:30 pm

    Ati spus bine revolta intelectuala, pentru ca intelectul se revolta neintelegand nimic din cele ale sufletului (rus cu prisosinta).

  8. Simona permalink
    Mai 28, 2009 1:59 pm

    Anca, am sa caut si eu cartea. Sa am tabloul complet. Imi place foarte mult cum „descifrezi” faptele.Cred ca ai dreptate.

  9. Mai 28, 2009 5:46 pm

    Acum nu vreau eu neaparat sa fac opinie separata. Dar este punctul de vedere al unui parinte (este adevarat,impresionant spus). Sa nu riscam insa sa ne lasam impresionati doar de sentimente si de frumusetea unor vorbe. Nici macar nu stim contextul.

    1. Mitropolitul Serghie este cel ce a facut opinie separata si s-a dezis de Patriarhul Tihon (caruia i-au ramas credinciosi cei din „biserica din catacombe”) pentru a fi pe placul puterii bolsevice.

    2. Credeti ca intr-o factiune din „Sfanta Biserica Ortodoxa”, aflata in „sminteala” (dupa cum spune parintele) ar fi putut pogora Harul Duhului Sfant, si s-ar fi putut proslavi SFINTI ???
    Pentru ca Sfantul Ioan Maximovici,sfintii parinti de la M.Danilov (pentru a da doar cateva exemple) au apartinut acestei „sminteli”.

    Haideti sa nu facem judecati generale dupa cazuri particulare. Cine stie in ce situatie s-a aflat parintele respectiv.

  10. gabi permalink
    Mai 28, 2009 5:52 pm

    ceva imi spune sa fiu foarte circumspect la autenticitatea scrisorilor/ contextul in care au fost ele scrise. e ca si cum Valeriu Gafencu si-ar cere iertare cu lacrimi in ochi de la Gheorghiu Dej. si chiar daca ar fi autentice trebuie privite ca atare, fara sa sarim in sus ca am gasit in sfarsit solutia. istoria omenirii si cea a bisericii in special sunt atat de complicate/ complexe incat ma fac sa ma feresc de orice sugestie, cu atat mai mult de solutii. nu de alta dar totul e atat de paradoxal incat uneori si sinuciderea pare superb duhovniceasca. cand duhovnicul meu va fi pus in fata unei asemenea alegeri o sa ma intreb si eu ce-i de facut. pana atunci am de rezolvat propria problema oftalmologica – se pare ca e mai mult decat o barna

  11. doina permalink
    Mai 28, 2009 8:04 pm

    nu stiu ce cauta gheorghiu dej aici

    mai curand e ca si cum Valeriu Gafencu ar fi facut o alta Biserica in puscarie, considerand ca cea a Patriarhului Justinian nu mai are Duhul Sfant, iar la sfarsitul vietii si-ar fi cerut iertare…dar Valeriu Gafencu nu a facut asta

    nici Sf Ioan Maximovici si nici Parintele Serafim Rose, desi au apartinut unei factiuni „smintite”(!) a Bisericii Ruse nu au considerat ca Biserica Rusa bolsevica a fost lipsita de har

    e cunoscut ca in momentele de tulburare in Biserica (de pilda cand s-a schimbat calendarul) au fost parinti mari care au cazut in rataciri, datorita ravnei prea mari…dar Dumnezeu nu i-a lasat niciodata, pentru ca erau traitori mari, aprinsi de dragostea dumnezeiasca

    pe urma, istorisirile din vietile Sfintilor sunt pline de paradoxuri pentru noi, care le citim rational, si nu trecem de litera, dar ele marturisesc un singur duh, al dragostei de Dumnezeu si al pocaintei. cand vom intra (cu mila lui Dumnezeu) in duhul acela al lor, nimic nu va mai fi complicat.

  12. doina permalink
    Mai 28, 2009 8:34 pm

    uite ca am gasit exemplul cel mai potrivit de paradox care nu e deloc paradox

    exista in romania o factiune schismatica a Bisericii care tine calendarul vechi

    Biserica din Rusia si cea din Athos tine calendarul vechi, dar nu sunt socotite deloc schismatice

    nu e important ce faci (socotesc eu) ci in ce duh faci

    asta ca sa ne intoarcem la disputa dintre asociatiile crestine si Patriarh, ca asta era subiectul in discutie cred

  13. Mai 28, 2009 10:05 pm

    „Nici Sf.Ioan Maximovici si nici P.Serafim Rose nu au considerat ca Biserica Rusa bolsevica ar fi lipsita de har ” – dar cine a afirmat asta ? Ai „sucit” problema. Se discuta ca „Biserica din catacombe” ar fi fost lipsita de har; prin sfintii care i-a dat s-a dovedit contrariul.

    „Mai curand ca si cum Valeriu Gafencu ar fi facut o alta Biserica in puscarie” – un lucru trebuie sa intelegem : NU BISERICA DIN CATACOMBE S-A DESPRINS de Biserica !!!! Ea a ramas aceiasi. Mitropolitul Serghie si adeptii sai n-au mai recunoscut autoritatea patriarhului Tihon (patriarhul Bisericii Ruse) si au facut opinie separata. Cu ajutorul bolsevicilor au devenit,apoi, Biserica oficiala. Pare o nuanta, dar este de fapt esential.

    Sansa rusilor a fost ca au avut Biserica doar aservita politic. In curand la noi (si nu numai) or sa apara ereziile. Atunci nu va mai fi asa usor de justificat …

  14. Mai 28, 2009 10:15 pm

    e.g.
    Dimitrie Bejan – „ORANKI – Amintiri din captivitate”,
    Cap. 16. „Din ceruri se sloboade ploaie …”
    pag. 101-103,
    Sf. Liturghie facuta de un preot batran(schiop) si unul tanar pt. a trimite Dumnezeu ploaie.
    La final cel tinar predica si slaveste indelung pe stalin, apoi cel batran slaveste scurt pe Dumnezeu.
    Dumnezeu asculta de cel batran si trimite ploaie … face o minune si scapa de foamete mii de oameni.
    Dumnezeu nu a tinut cont de predica preotului tinar care la final care aducea osanale „lui Stalin i se cuvine toata lauda, etc .. amin”
    … interesant nu ?! … Dimitrie Bejan .. Oranki

  15. cetitor permalink
    Mai 28, 2009 11:37 pm

    Citarea povestii parintelui valentin nu se potriveste la situatia data. Nimeni nu a indemnat sa se desparta Biserica, CI li SE CERE O ALTA ATITUDINE a ierarhilor fata de nevoile turmei. A dat cineva exemplul Sf Patriarh Tihon, ti-as mai adauga pe Sf Ioan Gura de Aur sau Sf VAsile sa vezi atitudinea unor ierarhi fata de stapanirea lumeasca. Lor li se cere mai mult, teoretic nu au ce sa piarda ci eventual pot castiga cununa intru Hristos. Noi mirenii putem fi amenintati cu pierderea slujbei, a familiei..dar ei…. ei au murit lumii la depunerea voturilor calugaresti sau asa stau lucruile teoretic.
    Te intreb cum poti iubi turma si in acelasi timp sa-i apreciezi pe cei care fac rau turmei( vezi politicienii care sunt primiti in biserici, politicieni care aproba marsurile gay, voteaza legi proavort, pro prostitutie etc) Nu am vazut nici-o luare de pozitie oficila fata de acest politicieni.
    Un alt aspect pe care l-a abordat a fost cel de imagine. tin sa-ti spun ca unii dintre ierarhi tin mai mult la imagine decat importanta actiunii in sine(ar fi multe lucruri urate de zis) dar mai bine nu..pentru unele suflete care se pot sminti. Pe mine nu ma smintesc ci ma intristeaza dar asta nu inseamna sa plec din Biserica.
    Lor , ierarhilor li se cere o mai mare iubire a turmei si asa cum zicea un prieten..fiti pastori nu ciobani.

  16. Mai 29, 2009 8:32 am

    Oameni buni, n-ati inteles un lucru: eu nu vreau sa ma cert cu nimeni. Nici macar sa ma contrazic. Consider ca fiecare e liber si responsabil pentru ceea ce face si pentru ceea ce crede. Sunt convinsa ca fiecare are drumul sau. Nu am pus aceasta poveste pentru a scoate ochii cuiva. M-am gandit insa ca, poate, va va pune pe ganduri. Chiar si numai daca cazul Pr. Valentin este particular, este vorba de viata unui om, a unui preot deosebit (dovada multimile venite la inmormantare), din exemplul careia putem invata ceva.

    Eu, personal, am aflat despre existenta acestor canoane (care lasa libertatea ruperii doar in cazul ereziei, nu si al altor probleme, oricat ar fi ele de grave). Am mai aflat ca lucrurile pot fi vazute si altfel decat asa cum ni se pare ca se vad cel mai bine. Ca Dumnezeu stie si caderile ierarhilor si le poate intoarce in bine. Ca suntem toti in grija Lui…

    Personal, desi prefer sa nu ma amestec in probleme „barbatesti”, sunt ingrijorata vazand aceste tulburari care, in loc sa scada, cresc pe zi ce trece. Parca se cauta cu orice pret motive de denigrare. Noi intre noi! Nu vedeti ca nu mai avem aceasta costiinta de „noi”, ci de ruptura intre noi si Patriarhie? Desi, subliniez, cu toate explicatiile voastre, nu este vorba de erezie! Si, iarasi, subliniez, numai in cazul unei erezii lucrurile ar trebui sa stea asa, starea de spirit sa fie atat de incordata, sfasierea sa fie atat de accentuata. Am sentimentul ca nu se mai asteapta nici o erezie (care nici nu cred ca va veni), ci se pedaleaza cu toata puterea in aceasta directie a ruperii, din diverse motive (justificate, dar nu suficiente!).

    Cine se bucura de aceasta stare? Stiti voi cine.

    Sa ramanem cu privire indreptate catre Sfintii inchisorilor, care nu si-au facut o alta biserica in puscarie, desi ei erau cei mai indreptati sa o faca. Sa le intelegem duhovnicia lor, nu doar spiritul lor revolutionar, care, fara duhovnicie, nu ar fi dus la mucenicie.

    Dumnezeu sa ne lumineze!

  17. Mai 29, 2009 8:32 am

    O diferenta intre patriarhul Serghie si patriarhul Daniel este ca primul nu a purtat niciodata blugi. Sigur, conceptia pe care el a adus-o, la un moment dat, Bisericii Ortodoxe Ruse, nu este nici de laudat nici de asumat, iar aceasta nu o face nici Sf. Luca si nu o fac nici editorii (care au intervenit cu propriile lor comentarii la memoriile sfantului). Conceptia serghianista este una cel putin ne-evanghelica. Mitropolitul Serghie afirma in fata lumii intregi ca in Rusia crestinii au libertate de credinta; estimp, preotii, calugarii si credinciosii obisnuiti erau executati, aruncati in lagare, deportati in exil. Daca cineva vine si imi spune ca acest lucru este demn de un arhiereu ortodox imi asum indrazneala sa ii spun ca nu stie ce este Biserica, cum a luat fiinta si cum va dainui pana la sfarsitul veacurilor.
    Totusi, sa revin la ideea de inceput: Mitropolitul Serghie, pe cat se pare, nu a fost, totusi, un extern al Bisericii. Nu s-a calugarit de pe o zi pe alta, nu a fost educat si format la scoli ecumeniste. Era, pare-se, din interiorul Bisericii, chiar daca a proclamat o atitudine nepotrivita cu chemarea sa.
    Ori patriarhul nostru are toate datele sa fie un exterior al Bisericii. Nu stie si nici nu cunoaste ce este aceea sa fi calugar. Meritele sale sunt faptul ca este bland cu homosexualii, catolicizeaza Biserica si promoveaza ecumenismul. Iata care e articolul de fond al Cotidianului de azi:
    http://cotidianul.ro/schimbarea_la_fata_a_bor_patriarhul_in_blugi_daniel-86130.html

    Toate acestea le spunem din interiorul Bisericii, fata de patriarhul acesteia. Cu durere, caci ne afecteaza pe toti si ne priveste pe toti.

    Nu in ultimul rand: in Biserica Ortodoxa Rusa exista un singur sfant patriarh martir al veacului XX – Sf. Tihon. Inainte de a ajunge la cazul mitropolitului Serghie (si inainte sa credem ca am gasit solutia la problemele grave care ne apasa) ar fi fost bine sa ne lamurim cu privire Sf. Tihon. Caci, in fata Bisericii si a lui Dumnezeu, acesta a fost martirul, si la el a fost sfintentia, iar nu la mitr. Serghie.

  18. ana maria permalink
    Mai 29, 2009 9:12 am

    cred ca aici se incurca putin lucrurile.
    nu imi amintesc sa fi cerut cineva sa ne separam de Patriarhie.Unde s-a vb despre asta?
    Ca nu toate lucrurile stau cum trebuie ,asta este cu totul altceva.Viata la tara a citit prea mult despre sfintii rusi,pe ai nostri neglijandu-i.Nu a fost o singura erezie in Rusia postrevolutionara,si nu poti spune ca patriarhul putea fi numit schismatic sau eretic.. e absurd. Patriarhul reprezinta dintotdeauna Biserica.indiferent de cat este de pacatos,pentru ca acolo lucreaza Harul Lui Dumnezeu iar nu un om…
    Apoi eu nu vad ca teologii care „se cearta „cu Patriarhia ar vrea sa se produca o scindare a Bisericii.. Astea sunt bazaconii.Problema este de informare. acesti teologi care tin conferinte ,invita la mitinguri,sau se ascund pe bloguri sub tot felul de pseudonime,stiu foarte bine cat este de importanta unitatea bisericii Ortodoxe,ca sa doreasca „spargerea ei”.Ei vor sa ii fac pe toti sa inteleaga care este de fapt lucrarea Bisericii in lumina Lui Hristos si invataturile sfintilor parinti
    ,pentru ca nu prea avem invatatori duhovnicesti ,iar unii preoti chiar nu au ce cauta pe solee sa tina o cazanie.Patriarhul pe care il avem il avem ca sa ne mai smerim si sa fim mai trezvitori..

  19. Mai 29, 2009 9:43 am

    Ana Maria, despre Sfintii inchisorilor nostri vorbeam.

    Iar despre Patriarhul rusilor, cine a spus ca a fost eretic? Cred ca n-ai urmarit cu atentie discutia. Dimpotriva, exact despre faptul ca nu era eretic se discuta.

    Inteleg foarte bine demersul tinerilor teologi de a mentine treaza constiinta noastra. De ce ti s-a parut ca as avea ceva impotriva lor?? Altii sunt cei care vor sa ne dezbine. Tu spui ca nu a vorbit nimeni de schisma… Draga mea, mie mi se pare ca toata lumea numai despre asta vorbeste… Direct sau indirect. Constient sau inconstient.

    Dar, bineinteles, asta nu a inceput de saptamana trecuta…

  20. doina permalink
    Mai 29, 2009 10:17 am

    M:
    “Nici Sf.Ioan Maximovici si nici P.Serafim Rose nu au considerat ca Biserica Rusa bolsevica ar fi lipsita de har ” – dar cine a afirmat asta ? Ai “sucit” problema. Se discuta ca “Biserica din catacombe” ar fi fost lipsita de har; prin sfintii care i-a dat s-a dovedit contrariul.

    Iarta-ma, am sucit problema pentru ca mi s-a parut ca dumneata ai sucit-o mai intai. In istoria pe care Anca a postat-o mai sus eu n-am vazut afirmata lipsa de har a Bisericii din catacombe, ci pocainta adevarata a unui Parinte, care a avut un moment duhul razvratirii si al schismei (de asta am si dat exemplul cu stilul vechi , poti sa spui ca Parintii din Athos sunt lipsiti de har?)

    eu vad lucrurile ca viatalatara, nu ca as avea mare evlavie la ierarhii nostri, dar mi se pare ca duhul asta artzagos si critic trambitat in gura mare pe ulitele satului dauneaza mult (cred ca stim cu totii cati necredinciosi chibiteaza pe marginea acestor discutii in contradictoriu )

    nu stiu cine zicea ca uneori pacea e mai importanta decat dreptatea

    am si eu nelinistile mele referitor la unele gesturi sau declaratii ale ierarhilor nostri (apropo, pr Porfirie zicea ca nelinistea e de la diavol:), dar mi se pare mai ingrijorator ca de cate ori intru pe net citesc pe blogurile fratilor ortodocsi numai reactii de genul:”iar au comis-o astia de la Patriarhie”

    sa ne ajute Dumnezeu, si sa ne lumineze, ca vremurile rele sunt, si bineinteles sa ma iertati

  21. Mai 29, 2009 10:24 am

    eu am inteles povestea un pic altfel.
    Si anume ca atata vreme cat randuiala bisericeasca nu e atacata, nu conteaza cum e Patriarhul etc etc etc.
    ca important in credinta noastra e sa simtitm Duhul Sfant la liturghie (mare dar ar fi asta….de fapt) si atata tot.
    omu e om, Harul e Har.
    Parintele Valentin a scris scrisoarea in acest sens, dupa mine.
    Ocupandu-ne de politica abatem gandu bun.
    parerea mea.
    sigur ca se poate discuta si argumenta, dar cui foloseste? ci numai grija pt desavarsirea in sanul bisericii ne poate ajuta.

  22. Mai 29, 2009 10:25 am

    I, despre articolul din Cotidianul as avea doua observatii:
    1. fotografia pare facuta in photoshop. daca nu e facuta in photoshop, atunci de unde stim exact ca e facuta cu cateva luni DUPA calugarie si nu INAINTE? mi se pare o chestie mizerabila, pentru ca in primul rand nu aduc dovezi (cine le-a dat-o? Insusi Patriarhul, nu-i asa?), iar in al doilea, lovesc non-verbal in tot ortodoxul cutremurat in fata unei asemenea imagini. este o strategie de a impusca toti iepurii dintr-o lovitura, fara nici un discurs. mi-e scarba, pur si simplu! sa vina cu dovezi ca e autentica, cu data pe ea, altfel ar trebui dati in judecata.
    2. discursul articolului (sa mai mentionez ca au preluat din zbor ideea cu „imaginea si PR-ul”? nuuu) este ferm indreptat impotriva Patriarhului – in ce sens? In sensul ca NU a modernizat suficient, pe cat se asteptau ‘telectualii. Pe de alta parte, ortodocsul roman il acuza pe acelasi Patriarh cum ca a modernizat prea mult. Unii ca nu e suficient de ecumenist, altii ca da pe dinafara. Atac centralizat, cu alte cuvinte. Cateodata regret specializarea pe care o am in analiza de text. As vrea sa citesc si eu, normal, ca toata lumea, fara sa imi smulg parul din cap pentru ceea ce vad.
    Mai ales ca mi se pare ca sunt singura care vad!!!

    Acum, despre comentariul tau, I, nu pot spune decat „quod erat demonstrandum”!!!

  23. gabi permalink
    Mai 29, 2009 10:53 am

    in general romanul isi ia la misto ierarhia, pentru ca, nu-i asa, cel mai bun sef sunt chiar eu. n-am intalnit pe nimeni pana acum care sa-si vorbeasca de bine seful (mai sunt si scapari, de ex in preajma unor mariri salariale, ma rog, e cel mult de treaba, atat). nu vreau sa iau apararea nimanui, dar personal am trecut prin situatii in care duhovnicul nu-mi dadea binecuvintarea pentru lucururi evident drepte. de cele mai multe ori am inteles mult mai tarziu si de ce avea dreptate. am 3 perechi de blugi si acum ma simt usor vinovat…

  24. Mai 29, 2009 11:13 am

    Draga Viata la tara,
    povestea este emotionanta in adevar, numai ca trebuie nuantat.
    Am trecut prin comunism cu greu,
    unchiul meu a facut puscarie pentru credinta,
    tatal meu a fost ucis de securitate,
    povestea tatalui meu este cumva inversa, intr-un sens foarte restrins,
    a acceptata colaborarea cu regimul, fiind ierarh (in sensul protestant al cuvintului), dupa care i-a parut rau si a platit cu viata.
    Intreaga poveste este aici, asa cum am inteles-o eu din documente si istorisiri
    http://patratosu.files.wordpress.com/2007/01/despre-dumnezeu-numai-de-bine-articol-in-crestinul-azi.pdf

    Inteleg cu totul altfel ceea ce s-a intimplat in dreptul parintelui Valentin,
    nu cred ca acceptarea colaborarii ierarhiei senin si fara revolta este calea cea cu dreapta cumpana.

    Inteleg problematica cuiva care se apropie de moarte si vrea sa se impace cu Biserica oficiala, mai ales in virtutea eclesiologiei ortodoxe, dar inteleg mai putin creditarea tradarii.

    Intr-un fel, daca ne gindim bine, si aceasta tradare este erezie.
    Cristos este Capul Bisericii, in momentul in care Biserica si-a aplecat mitra spre Stat a facut un pacat impotriva Domnului Cristos Insusi.

    REtorica de genul: am colaborat ca sa salvam Biserica… etc. pornesc din erezie. Cristos a promis Bisericii persecutia, Cristos ne-a avertizat ca vom fi macinati ca mieii in mijlocul lupilor, nu avem noi nimic de facut sa salvam Biserica cu pretul intrarii intr-o astfel de cirdasie cu statul.
    Cred ca parintele VAlentin a intuit foarte bine la inceput ce avea de facut, asa cum eremitii primelor secole s-au retras in pustie in momentul in care Constantin a dat Edictul de la Milan.
    Au inteles atunci in ce primejdie de moarte sse afla Biserica.
    Istoria n-a facut decit sa confirme ca au avut dreptate. (ma refer la istoria autentica neideologizata)

    Oh, mai sint multe de spus, dar ma tem sa nu ofensez.
    Este adevarat, si aici trebuie sa avertizez cititorii tai, perspectiva mea vine dintr-o alta paradigma asupra autoritatii eclesiale (sint pastor baptist, dar si cu ceva functii in ierarhia noastra, echivalent al vicarului episcopal 🙂 asa ca inteleg un pic si din partea cealalta a catedrei ce se intimpla)

    Iertare daca am ofensat pe cineva prin rindurile mele.

    cu simpatie,
    cm

  25. Mai 29, 2009 11:34 am

    Nu stiu daca e cazul sa imi exprim si eu punctul de vedere, mai ales ca aici sunt atatia oameni cu cunostiinte aprofundate in domeniul religios si mai ales foarte buni credinciosi.

    Subiectul religie si credinta are pentru mine o semnificatie aparte tradusa in niste idei si concepte proprii, niste interpretari personale a ceea ce ar trebui sa insemne dupa mine credinta. Am citit subiectul in cauza, si am citit si comentariile de pana acum si am ajuns la concluzia ca noi, oamenii ne pierdem foarte mult timp si energie analizand, admirand sau blamand diferite persoane cu rang sau fara rang dintr-o structura numita biserica ( indiferent ca e ortodoxa, catolica, mozaica , etc..) si uitam un element esential ( dupa mine) , acela ca noi existam pentru ca Dumnezeu a vrut sa se cunoasca pe el ca in oglinda. Toate trairile noastre, faptele noastre nu sunt decat a infinita parte din acea cunoastere launtrica a lui Dumnezeu. Relatia noastra intru credinta este una bipolara ( Eu si Dumnezeu). De cate ori ne este teama, avem un necaz, moarte cineva , ne rugam si spunem ” Doamne ajuta-ma!” nu spunem niciodata Mitropolitul X ajuta-ma sau parintele Y ajuta-ma.
    Deoarece toata lumea asculta si urmeaza vorbele bisericii, i-a dat acesteia niste puteri de manipulare a maselor, foarte mari ( puteri intrecute astazi doar de fenomenul media, lucru dealtfel total pe neplacul bisericii), puteri care au pus la foarte grea incercare marile fete bisericesti pentru ca o astfel de putere poate lua mintile oricui si nu stiu cate cazuri avem in istoria lumii, de cardinali, patriarhi care au slujit doar interesul Domnului si nu si pe cel al unor oameni sau al lor insisi.

    va rog sa ma iertati daca am suparat pe careva, insa mai nou, pot spune cu mandrie ca sunt ” de la tara” si de aici cerul e mai apasator si gandirea mult mai simpla.

    Cred ca inainte de a urma sau judeca o fata bisericeasca ( iarasi dupa mine, multi nu au ce cauta acolo), ar trebui ca popor ortodox sa ne intoarcem fata catre Dumnezeu in mod cinstit, sa incepem sa simtim nevoia de a merge la biserica pentru a ne ruga in casa Domnului, sa simtim mai acut nevoia de a ne ruga si de a conversa cu Dumnezeu si in alte momente decat cele ale slujbei de Duminica si mai ales de a ne intarii relatia personala pe care o avem fiecare din noi cu Dumnezeu.

    Asa ca situatii gen: ruptura intre biserici, care cu cine tine, ala nu mai are voie sa intre in casa Domnului pentru ca „s-a dat cu dusmanul” , sunt in opinia mea, maruntisurile unei lumi meschine.

    Eliade a zis odata un lucru care mie personal mi-a placut si anume: te poti considera un foarte bun credincios atunci cand vei reusi sa il gasesti , prin rugaciune, pe Dumnezeu si intr-o moscheie.

    Imi cer inca odata scuze pentru simplitatea gandirii mele si rog a nu arunca cu pietre.

  26. Mai 29, 2009 11:35 am

    1. Iti dai seama ca ar fi un scandal imens sa se masluiasca o asemenea poza. Eventual data este o problema, ceea ce nu as crede.

    2. Sunt doua articole dedicate patriarhului, si se vede ca lectura ta specializata de PR este facuta la repezeala; tonul general este favorabil fata de patriarh, atributul pozitiv este de „echilibru”, iar critica este foarte blanda, de fapt. Necrutatoare este sarja impotriva bisericii si traditionalistilor. Necesitatea urgenta ca patriarhul sa aiba mai multa autoritate, sa faca „curatenie” ini Biserica si sa fie „cool” pana la capat transpare ca mesaj principal. Cel mai probabil o sa vina de la Basilica un mesaj aspru despre aceste articole, care sa arate, inca odata, „echilibrul” de care da dovada patriarhul dar si orientarea certa pe care a impus-o bisericii.

    Imi pare rau, dar q.e.d. se aplica inversurnarii cu care se apara o cauza pierduta si, mai ales, o cauza pierzatoare de suflete. Nu ajunge ca nu voiau fariseii sa intre in Imparatie, insa nici pe ceilalti nu ii lasa. Nu ajunge ca ne orbim de bunavoie, dar luam si partea celor care pregatesc caderea sufletelor… Ei, fiecare cu datoria sa de constiinta!

  27. Mai 29, 2009 11:43 am

    Ah, si inca ceva… De ce nu ai facut o treaba serioasa, daca tot ai preluat din cartea Sf. Luca?
    Pr. Valentin trecuse la Biserica Vie, care era o para-organizatie religioasa a SOVIETICILOR prin care se urmarea distrugerea BORu. Sf. Luca descria episcopii acestei ‘biserici’ drept „mistreti” si „lingai ai puterii sovietice”. „Biserica vie” avea drept metoda scurtarea slujbelor, schimbarea cultului, a hainelor si portului clerului, pe scurt, un aggiornamento initiat de statul comunist si conceput cu mijloace silnice.
    Cat il priveste pe Sf. Luca, daca afirma in memoriile sale ca a intretinut o corespondenta cu mitr. Serghie, nu inseamna ca ar fi cautionat tot ce venea dinspre ierarhie. Nu a participat, de pilda, la alegerile sinodale care au urmat mortii Mitr. Serghie, deoarece nu s-a respectat precedenta procedura de alegeri din 1917. In plus, incepe sa fie din ce in ce mai marginalizat de patriarhie, lucru de care pomeneste sfantul in acelasii jurnal personal…

  28. ana maria permalink
    Mai 29, 2009 11:54 am

    Mai ales ca mi se pare ca sunt singura care vad!!!
    Uite viata la tara,nu sunt stilul de om care sa isi ceara scuze la doua cuvinte ,asa dintr-o falsa evlavie,… eu sunt studenta la teologie ortodoxa si vad un pic din bucatarie cum se prepara mancarea…. si atunci nu inteleg cum de esti tu singura care vezi … ori esti atinsa de duhul mandriei ori iti place sa stai de vorba despre lucruri pe care le intelegi numai tu……

  29. Mai 29, 2009 12:01 pm

    Marius,

    Am citit povestea tatalui tau. Cutremurator articol. Nu spun mai mult, nu spun daca sunt sau nu de acord cu ceea ce scrii. Numai Dumnezeu stie ce-a fost in sufletul tau. Nici macar nu-mi pot imagina o asemenea drama.

    Despre povestea Parintelui Valentin, cred ca o intelegi din perspectiva protestanta, pentru ca si protestantii au avut o traiectorie similara (ruptura de catolicism). Dar din perspectiva ortodoxa cred ca e mai greu de inteles. Ereziile sunt cu totul altceva decat pacatele, greselile sau compromisurile. Dar prefer sa nu intru in teologie. Dovada ca Biserica nu s-a aflat in primejdie, cum spui, ci s-a intarit cu fiecare atac care s-a dat asupra ei. Dovada ca nici comunismul nu a distrus biserica. Dar, cum spuneam, punctele de vedere difera. Toti il intelegem pe Pr. Valentin si suntem de acord cu el, tocmai de aici vine si invatatura povestii…

  30. Adrian permalink
    Mai 29, 2009 12:07 pm

    Sora draga,

    Stiu ca o sa te superi, dar sunt subiecte sau probleme bisericesti pentru care, fara nici cea mai mica urma de misoginism (de care imi simt inima straina, crede-ma) sau de superioritate, cred ca este vesnic valabil cuvantul Sfantului Apostol Pavel despre femeia care nu trebuie sa predice in Biserica, ci sa asculte invatatura si sa se supuna. Mi se pare primejdios cand o sora duhovniceasca ajunge sa se simte singura care vede niste lucruri, pe care barbatii din Biserica, incepand chiar cu preotii si calugarii duhovnici renumiti, nu le vad la fel ca ea. Lucrurile sunt cu adevarat mult mai complicate tocmai decat le poate vedea ratiunea noastra obisnuita cu analize de text. Nu ti-as dori sa suferi pe pielea ta, cum au suferit unii cumplit, de pe urma celui pe care acum il aperi, crezand ca aperi Biserica. Pe de alta parte… chiar despre erezie este vorba ca se pregateste, dincolo chiar de despotismul pe care vrem sa-l acoperim, sprijinind pe cei puternici si lasandu-i de izbeliste pe cei prigoniti. Probabil ca ar trebui sa tacem, chiar cand INCA putem vorbi liber, acceptand linistiti sa fim distrusi din interior.

    Iarta-ma daca te-am mahnit, dar eu mi-as smulge parul din cap tocmai vazand cum sunt unii frati ai mei abuzati si persecutati, cum este impinsa pas cu pas spre apostazie Biserica (si da, chiar se pregateste uniatia, deci caderea oficiala in erezie) si cum sunt hartuiti si terorizati slujitorii cei buni. Si inca nu stii ce se mai pregateste. Cat despre schisma, ai dreptate, este alta extrema, o grava cadere si o falsa solutie, la care unii adera, inselati fiind. Linia dreapta este cea afirmata de Cuviosul Paisie: sa luam atitudine dinauntrul Bisericii, nu din afara ei! Asa au facut mereu sfintii Bisericii!

    PS1: Cotidianul e un ziar care se respecta si care stie ce ar risca, taman de la un om atat de puternic ca PF-ul, daca s-ar preta la trucuri ieftine si la falsuri. Dar poza coincide, din pacate, cu marturiile celor care cunosc lucrurile dinaluntru. Iar fratele cu 3 perechi de blugi sa se intrebe daca este si calugar, in acelasi timp!

    PS2: Biserica din catacombe din Rusia a dat un nor de sfinti, recunoscuti si canonizati, precum si in Biserica oficiala a ramas harul, chiar daca nu stiu daca in perioada serghianista, dar cu siguranta ulterior, sub Patriarhul Alexei. La p. Seraphim Rose se gaseste o buna analiza si explicatie, acum nu am la indemana.

  31. Mai 29, 2009 12:11 pm

    Mirela, ma tem ca te voi contrazice: gandirea ta nu este deloc simpla, cum crezi, ci puternic ideologizata. Este cuvant cu cuvant spalarea creierului facuta de comunisti. Ar insemna sa scriu acum cateva pagini pentru a te ajuta sa intelegi ca tocmai cuvintele tale despre manipulare sunt consecinta unei manipulari.

    Dar, ca sa nu scriu pagini intregi, voi spune doar un lucru: Biserica este dragoste. Altii, din ciuda pe aceasta dragoste, au vrut sa numeasca tocmai libertatea cu numele lipsei de libertate. Si, atunci cand au luat Biserica din inima omului, pentru a-l face „liber”, acesta a cazut sub tirania propriului eu si a propriilor patimi, a ideologiile nihiliste, idolatriilor si mai ales, sub jugul consumului. Interesele sunt mari, carevasazica, de partea celor care denigreaza Biserica. Din partea Bisericii, daca ar fi sa fie manipulare, care ar fi scopul pentru care ne manipuleaza? Sa ne ofere Imparatia Cerurilor?

    Indeed…

  32. Mai 29, 2009 12:16 pm

    Draga I,

    Am citit doar articolul pe care mi l-ai trimis, nu-l cunosc pe al doilea. Asta unu la mana. Doi: daca mesajul este ca Patriarhul sa fie „mai cool”, asta ce inseamna? Ca, repede, Patriarhul se grabeste sa devina „cool” la porunca Cotidianului? 🙂 Eu citesc asta ca pe dezamagirea jurnalistilor ca nu a fost atat de „cool” pe cat se dorea. Deci o dezamagire in favoarea traditionalistilor.

    „QED” se referea la discutia anterioara, cu Ana Maria, care spunea ca nu vede nici o ruptura intre crediniciosi si Patriarhie. Poate nu am fost clara, iertare!

    Nu tin partea nimanui, poate asta nu s-a inteles pana acum. Doar ca mi se pare o campanie generala indreptata impotriva Bisericii Ortodoxe, atat din interior (facuta constient de intrusi, dar si inconstient de unii), cat si din exterior, atata tot.

  33. Mai 29, 2009 12:22 pm

    Despre cartea Sfantului Luca, in primul rand, credeti-ma, va rog, sunt in curs de citire. Cand am pus povestea respectiva ajunsesem exact la acele pagini de inceput (57-58) si nu aveam de unde sa vin cu referinte din Addenda.

    Acum, ca am ajuns spre final, voi veni cu un alt citat, extrem de clar, sper:

    (pg 172): „Se stie ca Sanctitatea sa, Patriarhul Alexie, avea o anumita retinere fata de arhiepiscopul Luca. Cu toate acestea, Vladica Luca arata totdeauna deplina ascultare fata de conducerea suprema bisericeasca. „Patriarhul nu trebuie osandit, ci compatimit”, scria el intr-o scrisoare. Si intr-una din predicile sale, arhiepiscopul Luca isi incredinta cu inflacarare turma de faptul ca trebuie sa aiba o adanca cinstire fata de Patriarh, sa isi aduca aminte cat de mari sunt ostenelile si patimirile acestuia.”

  34. Adrian permalink
    Mai 29, 2009 12:26 pm

    PS-uri DUPA PS:

    1. Sa verifici, te rog, fiindca eu am citit de mult cartea si nu o am acasa si ce spune unul din cei care au comentat mai sus, daca nu cumva parintele Valentin facea parte din asa-zisa „Biserica vie” (creatie diversionista tocmai a securitatii de atunci) sau din „Biserica din catacombe”, fiindca nu e deloc, dar deloc acelasi lucru.

    2 „putem să nu-i recunoaştem pe întâi-stătătorii Bisericii numai atunci când sunt stricate dogmele de credinţă”…

    Corect, deocamdata ii recunoastem ca intai-statatori, iar discutiile critice pe marginea comunicatului respectiv nu am vazut sa fi pus in discutie aceasta recunoastere. Problema se va pune in curand (conform planurilor lor, nu ale noastre) si in termenii dogmelor, insa suficient de subtil si echivoc „ca sa insele de este cu putinta si pe cei alesi” si sa vedem atunci de partea cui vom alege sa fim sau daca vom prefera sa mergem, de dragul securizarii psihologice, pana in panzele…. negre ale comuniunii cu antihrist insusi. Oare chiar asa au facut si au scris Sfintii inchisorilor?! „Comunismul va trece, dar sa aveti grija la ce va urma dupa el”, ne prevenea Fericitul Valeriu!

    3. Sunt intim convins ca in BOR avem ierarhi care, la momentul critic (care e foarte aproape) vor ridica glasul si nu ne vor lasa deloc singuri. Si am nadejdea ca, fara sa fie prea multi, nu vor fi totusi nici doar 1-2. Sa ramanem asadar in Biserica, sa nu parasim corabia!

  35. Mai 29, 2009 12:27 pm

    Adrian, ai perfecta dreptate! Tocmai de aceea, sper ca s-a vazut, nu m-am ocupat de altceva decat de analiza de text. Nu mai sus de cizma! 🙂

    In rest, toata aceasta atmosfera de „stai ca se pregateste ceva” (si acuma tot analiza de text fac!) este numai buna pentru a instaura o stare de panica generala si de razmerita inainte de a se produce schisma.

    Stai sa se intample si apoi vorbim. Ca doar n-o sa ne taie internetul! 🙂

  36. Mai 29, 2009 12:35 pm

    1. Din nou, Adrian: sunt cu cartea in fata. Imi pare rau ca nu am textul in word, sa-l fac copy-paste aici, pentru ca e destul de lung. Asadar, nu este vorba nicidecum de „Biserica Vie”, ci de „Biserica catacombelor”, exact opusul ei. Parintele Valentin era prieten cu Florenski si de partea Patriarhului Tihon. In plus, era nascut intr-o familie aristocratica…

    2. Cand se va pune problema, vom discuta. Pana atunci, doar agitam spiritele inutil – si sa nu-mi spui ca asta e pregatire pentru ce va veni…

    Ca va veni, a spus-o si Hristos, dar stim noi unde si prin cine? Sa nu fim noi cei alesi care sunt inselati. Cam asa pun problema. De aceeasi parte a baricadei 🙂

  37. fantana permalink
    Mai 29, 2009 1:08 pm

    legat de poza cu patriarhul in blugi, m-am bucurat de bucuria tanarului de acolo. si faptul ca o fotografie oarecum intima a ajuns material de manevra pentru articole nu ma surprinde, tine de uraciunea lumii. mi-as dori un interviu, mizez pe o iesire senina intr-un dialog pe trinitas in care patriarhul sa zambeasca privind poza, un suras cu o exclamatie sarmanta, umana: „ce vremuri”…

  38. Mai 29, 2009 1:46 pm

    @viata la tara – ai avut vreun subiect mai comentat ca asta? (cu exceptia interviului) Se pare ca ai deschis cutia Pandorei … 🙂

    @Adrian – tacerea femeii in Biserica nu cred ca are vreo legatura cu situatia de fata. Si nici nu cred ca femeile n-ar trebui sa-si spuna parerea in probleme care tin de mantuirea lor,pana la urma. Si nici discutia de fata nu este atat de profund teologica. Doar sa nu vorbim fara a avea habar, ceea ce nu e cazul ei. Doar ca a inteles altfel lucrurile; parerea mea.

    @doina – nu te supara,dar daca nu citim cu atentie discutam chiar degeaba. Parintele isi exprima regretul ca „si-a scos turma din sanul Bisericii Ortodoxe” si cerea sa fie reprimit in ortodoxie. Pai asta nu inseamna a fi lipsit de har ? Voiai neaparat s-a o afirme mot a mot ? Ce poate aduce mai mult lipsa harului decat iesirea din ortodoxie ( pe care parintele se plangea ca ar fi comis-o „Biserica din catacombe” de care apartinea) ?

    De asta mi se pare foarte ciudata atitudinea sa, dar cum nu stim contextul personal, de aceea am si considerat ca nu e cazul sa facem un punct de reper din ea (si nici sa o judecam f. aspru; cine stie prin ce a trecut). @viata la tara – este foarte riscant sa ne lasam influntati de o opinie singulara, indiferenr a cui.

    @doina – In ce priveste parintii de la Athos, ce exemplu poate fi asta (cum ca daca pot spune despre ei ca ar fi lipsiti de har) din moment ce ei au ramas asa cum au fost dintotdeauna. Poate despre noi,”innoitorii”, s-ar putea spune ca am fi lipsiti de har – ceea ce nu este cazul.

  39. Mai 29, 2009 1:49 pm

    Draga „viata la tara” imi rezerv un scurt drept la replica si primit sa fie ultima interventie pe acest subiect.
    Faptul ca tu , ca si altii aveti o convingere atat de puternica, cnvingere pe care o respect si o stimez, nu inseamna ca eu am convingeri diametral opuse, cu atat ma mult cu cat comunismul la care te referi a afectat o foarte putina parte din viata mea, perioada de timp a copilariei pe care mi-o petreceam cu alte studii mult mai adecvate varstei decat unele de profunzime. Pentru ca afirmatiile tale, scuzabile dealtfel, au fost putin jignitoare si adresate cu tinta personala, tin sa precizez ca nu sunt atee, cred in bunul Dumnezeu, ma rog si merg la biserica ori de cate ori simt nevoia sa port o discutie profund interioara cu Cel de Sus intr-un mediu considerat cel mai adecvat, deci ori eu sunt altfel de cum crezi tu, ori comunistii nu si-au facut in cazul meu, treaba bine.
    A aduce si cea mai mica insinuare cu privire la spalarile de creier aplicate de comunisti, inseamna o perceptie radicala cu privire la o persoana care iti este complet straina si nu te departeaza cu nimic in gandire de cei pe care chiar tu ii blamezi.

    Radicalismul, fanatismul si efervescenta afirmatiilor nu aduc niciodata ceva bun. Chiar tu ai spus ca Dumnezeu are o alta judecata a lucrurilor decat cea a noastra rationala si am convingerea ca nu o vom intelege niciodata pentru ca nu ne depasim anumite limitari si impulsuri. Singurii care au reusit lucrul asta, ii numim acuma ” sfinti”

    N-am sa inteleg niciodata extremele si spre bucuria mea, nu-mi doresc acest lucru.

  40. morfoze permalink
    Mai 29, 2009 2:24 pm

    Versetele lui Pavel nu se interpretează aşa…

    Am scris un post despre tâlcuirea corectă a capitolului respectiv :

    http://morfoze.wordpress.com/2009/05/22/dragostea-fara-obiect/

  41. Mai 29, 2009 2:31 pm

    Mirela, te rog sa ma ierti, nu am avut intentia sa te jignesc. Probabil nici intentia ta nu a fost jignitoare, atunci cand ai afirmat ca biserica manipuleaza, etc etc, dar iaca m-am simtit oarecum jignita, in biserica fiind.

    Faptul ca nu te simti afectata de comunism, din cauza varstei sau din alte motive, poate sa nu aiba legatura cu realitatea. Comunismul nu s-a terminat odata cu evenimentele din ’89. Poti sa nu iti dai seama, repet, si totusi sa fi fost influentata (prin filme, carti, lumea in care traim, educatia din copilarie, etc). Spun asta bazandu-ma pe cuvintele tale, care reprezinta punct cu punct, cuvant cu cuvant discursul comunist despre Biserica. Nu trebuia sa fi trecut prin Pitesti ca sa ajungi sa gandesti asa. Traim in zilele astea un Pitesti mai bland, dar mai ascuns.

    In fine, ne-am departat de la subiect si nu doresc asta. Cum spuneam, iarta-ma daca te-ai simtit jignita, n-am facut-o cu intentie. A fost o reactie probabil la cuvintele tale care m-au atacat in ceva drag si sfant sufletului meu.

  42. Mai 29, 2009 2:38 pm

    Morfoze,

    Unu: De unde pana unde este contaminata ortodoxia de sentimentalisme si pietisme?
    Doi: cum sa isi fie dragostea propriul obiect? Dragostea se indreapta catre o persoana, este pur personala, ori ca o indreptam catre Hristos, ori catre aproapele. Dragostea fara obiect nu ar mai fi dragoste, din moment ce insasi definitia dragostei este o relatie cu cineva. Catre cine o indrepti?

    Tu faci copiii de unul singur?

    🙂

    Glumeam. Dar incercam sa te scot din sfere-nalte. Ceea ce spui nu are legatura cu crestinismul, crestinism care este o relatie de dragoste (permanenta) si personala.

  43. Mai 29, 2009 2:48 pm

    Da, ciudate afirmatiile din link-ul in cauza. Nu stiu daca sunt ideile „celui mai mare teolog in viata” ; mai degraba ale autorului blogului. Daca vrei sa-l intelegi pe Sf.Pavel, mergi la origini – de ex. la Sf.Ioan Gura de Aur . Nu stiu sa-i fi mai dictat cuiva la ureche Sf.Pavel interpretarea Epistolelor sale …

  44. Mai 29, 2009 3:02 pm

    Anca,

    Ce ai dat tu este opera editorilor jurnalului Sf. Luca. Sf. Luca nu a spus NIMIC bine sau rau despre Biserica din catacombe. S-a pronuntat clar doar asupra diversiunii ‘biserica vie’. Desigur ca s-ar fi pronuntat el singur daca ar fi considerat necesar sa atraga atentia asupra unui alt pericol major, adica ‘biserica din catacombe’. Nu vad cine are dreptul sa o faca in numele lui, cand el insusi nu a facut-o.
    Cinstit ar fi fost ca editorii rusi (care tin de Patriarhia Moscovei) sa lase problema asa, sau sa o explice nuantat. Mai mare sminteala facem aducand un oprobiu asupra unei biserici care a dat sfinti si a fost incurajata de Sf. Patriarh Tihon. Mai mare sminteala facem cand aducem marturii partinitoare… Patriarhia Moscovei mult timp nu a putut, din motive politice, sa recunoasca legimtitatea Bisericii Ruse din Exil, si prin urmare nici fenomenului bisericii de catacombe. Reprezentantii Bisericii Ruse din Exil, cel mai cunoscut fiind Sfantul Ioan Maximovici (cinstit in toata ortodoxia, sper ca nu e nevoie sa insist asupra subiectului) nu afirmau ca Patriarhia Moscovei era lipsita de har, dar nici nu aveau comuniune cu ea, pentru ca la acel moment istoric era imposibil. Reprezentantii Patriarhiei Moscovei, chiar dupa ’90, nu se puteauu raporta la fel, ci, mai ales pe timpul comunismului, nu au recunoscut intru nimic legimitatea Bisericii din Exil sau pe cea din catacombe. Acest lucru datorita contextului politic. E un subiect, asadar, tare delicat, care cere atentie, multa acrivie si, mai ales, niste lecturi care nu se fac instant, ci se rumega intai.
    Sigur, e posibil sa fi fost exagerari si in fenomenul ‘catacombe’, insa Cuviosul Serafim Rose spunea ca esential era duhul in care se gaseau slujitorii bisericii. Fie ca tineau de Moscova, fie ca erau din catacombe, daca marturiseau Adevarul, erau cu Dumnezeu si Dumnezeu era cu ei.
    Acum, in ceea ce il priveste pe Sf. Luca, as aduce si eu acest citat:
    „In anul 1948 Biserica Ortodoxa Rusa a sarbatorit cinci sute de ani de autocefalie, insa arhiepiscopul Luca nu a fost invitat la Moscova. El scria: „la foarte importantul congres al reprezentantilor tuturor bisericilor ortodoxe au fost invitati numerosi arhierei eparhioti, insa nu eu. Iata dovada definitiva a faptului ca s-a ordonat sa fiu tinut sub obroc.” Cand Vladicai Luca i s-a refuzat mutarea la Odessa el a scris ca Sanctitatea Sa Alexie „nu are stapanire”, ca „dupa antecedentele de 11 ani locul meu este doar intr-o fundatura”.

  45. morfoze permalink
    Mai 29, 2009 3:07 pm

    @ M.

    Dacă ştii engleză, poţi să citeşti şi singur pe „cel mai mare” şi să nu mă mai acuzi degeaba.

    @ viaţa la ţară

    Unu: Nu vezi pădurea din cauza copacilor…

    Doi: Aici e mai complicat. Este vorba de edulcorarea mesajului creştin originar, care este unul DUHOVNICESC. Care pune accentul pe duhul „sferelor înalte”, care „bate unde unde vrea el”, şi n-are nevoie de obiectele şi obiectualitatea fariseice.

    A transforma ţinta dragostei într-un simplu obiect este lucrul cel mai puţin duhovnicesc cu putinţă… Ca să nu zic o blasfemie, de-a binelea.

    Mersi, totuşi, pentru curajul de a-mi posta link-ul. Pentru un „credincios”, e mare lucru !

  46. ivona permalink
    Mai 29, 2009 3:08 pm

    Anca, ai nervii tari!Vreau sa spun ca parintele Constantin Voicescu lucra deseori in gradina bisericii in blugi.Neaparat vreau predica ta din biserica!Sau de oriunde, predica sa fie!Pr Rafail Noica: „nu vreau sa spun sa ne judecati, ci SA VA RUGATI PENTRU NOI, sa va rugati sa curete Dumnezeu biserica Lui de tot ce este nevrednic de sfintenia ei!” Am citat din memorie, sigur ai ascultat conferintele parintelui.Daca as avea grija numai de pacatele mele si m-as curati -m-ar curati Domnul- de patimi si as ajunge la sfintenie, cand as ridica rugaciune la Dumnezeu s-ar auzi acolo sus, la El…Nu stiu, ni se cere altceva decat sa ne pocaim de pacatele noastre si sa ne iubim unii pre altii precum Insusi ne-a iubit? Daca ni se cere altceva, imi cer iertare, inseamna ca n-am inteles nimic.Si iar, am inteles gresit, nu e „toata dreptatea noastra carpa lepadata” inaintea Lui? Stim noi caile Lui? Ne-a pus cineva sa ne ridicam unii impotriva altora? Oo, da, ne-a pus „cineva”…Am ajuns sa ma intreb daca nu cumva si comunismul n-a fost decat tot mila lui Dumnezeu, cine s-ar mai fi rugat pentru noi acum, fara sfintii si martirii de atunci? Daca totusi simtim nevoia sa aratam ca sunt lucruri in neregula, o facem cumva in duh de dragoste? De smerenie? Ca daca nu , degeaba o facem, ba nu degeaba ci mai rau facem…Scrie in continuare, Anca. Iti multumesc pentru ce scrii.

  47. Mai 29, 2009 3:09 pm

    I, suntem amandoi cu cartea in fata. Pasajul citat de tine vine exact in continuarea celui citat de mine, este tot opera editorilor. Daca iti ridici ochii mai sus, vei vedea ca acolo scrie ca sunt cuvintele Sf. Luca dintr-o scrisoare si apoi, dintr-o predica. Ce vrei mai mult, te intreb? Adica, in ciuda faptului ca era marginalizat si deloc iubit de Patrairh, Sf. Luca indemna lumea la ascultare!

  48. Mai 29, 2009 3:14 pm

    Morfoze, iarta-ma, dar esti total in afara discutiei. Rog cititorii mei sa se mute pe blogul lui Morfoze, ca sa nu ne abatem de la subiect.
    Si, ca sa nu spui ca nu-ti raspund, iti voi raspunde ca tinta dragostei nu e un simplu obiect (asta ar fi idolatrie), ci, repet, este o persoana. Persoana care poate fi omul (aproapele), sau Dumnezeul nostru. Ceea ce spui nu prea are legatura cu crestinismul. Ii poti spune poezie, daca vrei. Cu asta am incheiat subiectul, voi sterge orice comentariu in plus la acest topic.

  49. Mai 29, 2009 3:18 pm

    Ivona, iti multumesc si eu. Ma simteam singura „imbrobodita” (la propriu, adica hahaha) pe aici.

    La indemnul Pr. Rafail, sa ne rugam pentru mai-marii nostri, nu sa ii osandim. Care e datoria noastra? Rugaciunea sau judecata?

  50. morfoze permalink
    Mai 29, 2009 3:23 pm

    Viaţa,

    nu vreau să-ţi contrazic obsesiile literaliste de „a rămâne la subiect”. Dar o singură întrebare aş mai dori să-ţi pun, pentru cultura mea generală; răspunde-mi cum şi când crezi de cuviinţă.

    CUM DEFINEŞTI PERSOANA ?

  51. Mai 29, 2009 3:27 pm

    Citeste-l pe Pr. Staniloae. De la el am invatat ce inseamna Persoana.
    http://operastaniloae.blogspot.com/

  52. viorel petcu permalink
    Mai 29, 2009 3:39 pm

    Fratii mei, Biserica este Imparatie si nu democratie.
    Va dau niste citate:
    Ioan cap.10
    11. Eu sint Postorul cel bun. Pastorul cel bun sufletul sau pune pentru oi;
    12. Iar naimitul si cel ce nu e pastor, caruia nu sint oile ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge; iar lupul hrapeste pe ele si risipeste oile.
    13. Naimitul fuge, caci naimit este, si nu este lui grija pentru oi.
    14. Eu sint pastorul cel bun, si cunosc pre ale mele, si ma cunosc de ale mele.
    I Corinteni Cap.4
    1. Asa pre noi sa socoteasca omul, ca pre niste slugi ale lui Hristos si ispravnici tainelor lui Dumnezeu.
    2. Iar cea ce se cauta mai mult la ispravnici este ca credincios sa se afle cineva.
    3. Dar mie prea putin imi este ca sa ma judec de catre voi, sau de ziua omeneasca; ci nici insumi pre mine judec.
    4. Caci cu nimic vinovat ma stiu; ci nu intru aceasta m’am indreptatit; iar cela ce judeca pre mine Domnul este.
    5. Drept aceea mai nainte de vreme nimic judecati, pana ce va veni Domnul, carele va si lumina cele ascunse ale intunerecului si va arata sfaturile inimilor; si atunci lauda va fi fiecaruia de la Dumnezeu.
    Am incheiat citatele.
    Oare se vorbeste undeva de vreo rebeliune mioritica manifestata printr-o behaiala generala sau nu ne mai place sa fim oi, adica pastoriti?

  53. Mai 29, 2009 3:42 pm

    sigur, trebuie sa ne rugam pentru ei si sa nu ii osandim, iar ei trebuie sa faca la fel pentru noi :))In concluzie comunicatul ala al patriarhiei nu isi are locul in acest peisaj, unde ne rugam cu dragoste unii pentru altii, si nu ne osandim 🙂

    de-ar fi asa armonie in lume- ar insemna ca cerul a coborat pe pamant 🙂

    personal cred ca trebuie sa existe initiativa laicilor in biserica si nu e necesar ca tot ce fac laicii sa aprobe patriarhia, e suficient sa iei binecuvantare de la un duhovnic.Si nici tot ce face patriarhia nu e necesar sa fie aplaudat de laici- asta nu inseamna sa facem schisma.

    Desigur, ideal ar fi sa existe o colaborare, dar daca nu se reuseste, asta e. Fiecare ar trebui sa faca ce il indeamna constiinta si ii binecuvanteaza duhovnicul.

  54. Mai 29, 2009 3:45 pm

    Ca sa revenim la subiect: puteti cauta documentarul „Manastirea Danilov – prigoana impotriva Bisericii”. E facut de rusi. E destul de lamuritor cu privire la serghianism,biserica vie, patriarhul Tihon.

  55. Mai 29, 2009 3:53 pm

    Si, din nou, QED:
    „(…) în ţară începe a se înfiripa un curent pentru desprinderea unor masse de credincioşi ortodocşi din BOR şi trecerea la stilişti. Propovăduitori ai acestei migraţii sînt unii teologi şi preoţi-călugări, dar şi cîţiva „lideri” din laicat, după cîte am fost informat.

    În opinia mea, o astfel de mişcare constituie o greşeală majoră, indiferent de justificări. Pînă acum, BOR a reuşit să rămînă întreagă, iar cei care ne simţim mădulare vii şi responsabile în ea trebuie să face ce depinde de noi să rămînă unită. Duşmanii ortodoxiei şi deopotrivă ai românilor vor tocmai dezbinarea noastră.”
    http://c-tarziu.blogspot.com/2009/05/biserica-ortodoxa-romana-amenintari.html

  56. Mai 29, 2009 3:59 pm

    @viorel petcu – „rebeliune mioritica”, „behaiala generala”

    Poate ar fi cazul sa ne pastram apelativele pentru propria caracterizare …

    Citezi din Sf.Pavel cu referire la pastorii actuali? Nu stiu daca se cade.Daca tot e sa dam citate,as da si eu unul: „n-am venit sa aduc pace, ci sabie”.
    Nu cred ca trebuie sa-ti reamintesc ca permanent in istorie Biserica a fost atacata din interior, ca marile erezii in interior s-au nascut(si mare parte din fondatorii lor au fost ierarhi – a propos,daca ai fi trait atunci, ai fi citat de asemenea din Sf.Pavel ?) , ca au fost momente cand un singur ierarh (Sf.Marcu al Efesului) sau un singur calugar (Sf.Maxim) mai tineau dreapta credinta.

    Stai linistit. E mult mai usor sa te lasi pastorit si sa faci ascultare; dar sa stii ca ai fata de cine. Crezi ca daca am fi avut si noi un intai-statator precum sarbii sau georgienii ar fi mai fost asemenea comentarii in popor ? E adevarat insa ca poporul are conducatorii pe care-i merita.

  57. Mai 29, 2009 4:06 pm

    @viata la tara – am impresia ca suntem lucrati cu zvonistica; si ma mir ca si C.T. a cazut in plasa asta.

    Multi duhovnici-ieromonahi sunt de acord ca schimbarea calendarului a fost o mare eroare, dar n-am auzit pe nimeni sa indemne spre cei pe stil vechi. Nici n-ai cum sa te duci la ei. Din cate stiu eu in momentul de fata nu mai sunt in comniune cu nici o alta Biserica locala.

  58. viorel petcu permalink
    Mai 29, 2009 5:03 pm

    M.
    Imi retrag tot ce doresti si te rog sa ma ierti, intentia nu era sa te jignesc, dar vezi ca am gresit. Tu esti asa de sigur ca nu gresesti cand judeci Ierarhi? Eu nu pot sa spun ca a cazut din har vreun ierarh, pentru ca nu eu le-am dat harul si nici nu sunt un vazator al harului. Nu sunt nici in masura sa judec pe arhiereii lui Dumnezeu, au Stapan care sa-i judece. Nu le cunosc inima, doar Domnul o cunoaste si de aceea il las pe El sa judece.
    Cuviatele Sfintei Scripturi au valabilitate vesnica. Ce era valabil atunci este valabil si acum. Citeste la „Faptele Sfintilor apostoli” care a fost atitudinea Sfantului Apostol Pavel fata de arhiereu (Fapte cap.23 1-3).
    Suntem la masura sfintilor pe care i-ai amintit? Si cu toate ca Duhul Sfant salasluia in ei, nu au terfelit ierarhi, ci mai degraba au marturisit dreapta credinta.
    Comunicatul Sfantului Sinod cu privire la slujirea cu ereticii este foarte clar si mai mult nu trebuie sa iscodim, pentru ca nu ne este noua dat sa iscodim ce este in cugetul ierarhilor. Daca ne vor comunica altceva vom putea sa reactionam atunci si nici atunci de capul nostru ci cum vom fi indemnati de biserica soborniceasca, pentru ca nu BOR este toata biserica.

  59. doina permalink
    Mai 29, 2009 5:25 pm

    M- ai dreptate, daca mai discutam in felul asta n-o sa mai inteleg nici eu ce am vrut sa zic

    paralelismul meu se voia un raspuns la afirmatia ta ca pocainta Pr Valentin e echivalenta cu recunoasterea faptului ca biserica din catacombe a fost lipsita de har, ceea ce nu este cazul…si am exemplificat cu situatia parintilor care s-au separat de Biserica la introducerea calendarului nou, iar apoi s-au intors si au adus pocainta, fara ca aceasta sa insemne ca Biserica de calendar vechi e schismatica

    mai oameni buni, tot vorbim pe aici de pericole si erezii, de prigoana si lupta si jertfa samd dar noi nu suferim o nedreptate mica (iacata, Patriarhul le-a spus la ortodocsii care au fost la mars ca-s niste nustiucum) pai cum o sa rabdam noi nedreptatile mari care or sa vina, si umilintele, si izolarea, si bascalia… unde sunt crestinii care, cand li se face o nedreptate (si de catre cine, de catre un ierarh), nu stiu sa zica decat „iertati”?

    Adrian, imi dau seama ca ai scris din inima, si vreau sa-ti marturisesc ca mi-au mers la inima vorbele tale, dar ai idee cati slujitori minunati ai Bisericii au suferit din cauza unui Patriarh pe care Sfanta Biserica il pomeneste la fiecare Liturghie cu dreptii? sa-L lasam pe Hristos sa judece, si noi sa ne luptam sa ne salvam sufletele, pe ale noastre nu pe ale altora…caci, asa cum spuneai, se vor gasi destui ierarhi vrednici in Biserica lui Hristos cand vom avea nevoie de dansii, si sa ne gaseasca acele vremuri pregatiti sa-i urmam

    pana una alta, iata ce scrie un oarecare pe blogul Parintelui Savatie (pe care marturisesc ca-l iubesc, dar in ultimul timp nu reusesc sa-l inteleg): „Imi placi pentru ca esti de scandal. Provoci circ si ai trafic. Grecii si-au vandut tara prin turism noi ne-o vindem prin religie. Le dai oamenilor ceea ce vor sa citeasca.”

    stiu, e unul din lingaii Patriarhiei

  60. gabi permalink
    Mai 29, 2009 5:46 pm

    ca sa ne mai descretim un pic fruntile ambelor tabere nu pot ca sa nu dau un copy/paste la o chestie scrisa de dinescu azi, pe aceeasi pagina cu poza cu blugii eretici.

    „era un cuplu de îndrăgostiţi care, având fiecare câte un copil din vechea căsătorie, fac până la urmă unul împreună. din casa lor răzbatea din când în când strigătul: “Vino repede, copilul meu şi copilul tău îl bat pe-al nostru”

  61. Nicolae Ene permalink
    Iunie 1, 2009 4:21 pm

    Foarte interesant articolul… dar si comentariile aferente.
    Cred ca in cazul subiectului de fata e bine de amintit si atitudinea Parintelui Arsenie Boca in timpul prigoanei comuniste. Parintele desi nu a facut nici un compromis cu regimul comunist fiind de multe ori persecutat, nu a criticat niciodata ierarhii BOR. Daca i s-a interzis sa mai slujeasca ca preot calugar a facut ascultare, lucrand multi ani ca pictor la Biserica din Draganescu.
    Cred ca putem invata enorm din viata si scrierile parintelui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: