Skip to content

O lupă pe bubă

Mai 16, 2009

savataudientademomAm citit ieri Audienţă la un demon mut (comandă on-line) de Ierom. Savatie Baştovoi. Trebuie să recunosc că nu mai ţin minte de când am mai citit o carte cu asemenea viteză. De asta, un prim avertisment pe care vi-l pun în faţă este să nu aveţi vreun ibric pe foc, deadline la serviciu, programare la dentist sau copil de luat de la şcoală când o veţi deschide.

Al doilea avertisment: cartea nu este un roman, cu toate că aşa scrie pe copertă. Acţiunea e prea sumară, personajele prea schematice. Probabil a fost scrisă la fel de febril pe cât se citeşte. Cartea este, de fapt, un eseu asupra lumii în care trăim, prea dur pentru a fi pus în gura unui singur om, aşa că autorul recurge la o strategie retorică de fragmentare a discursului, de multe ori păstrând o distanţă ironică faţă de ideile care ar putea fi considerate prea incendiare. Numai că această distanţă, aţi ghicit, nu aparţine autorului, ci acelor cititori sceptici, gata să azvârle cu ideile conspiraţioniste la coşul fundamentalismului.

Al treilea avertisment: orice asemănare cu persoane, locuri şi întâmplări reale NU este pur întâmplătoare. Este cu atât mai evident cu cât este dedicată „Episcopului Dorimedont, mort în împrejurări incerte la vârstă de 45 de ani”. Legătura cu Vlădica Mitrofan din roman este pur întâmplătoare, carevasazică. La fel şi povestea de la mănăstirea Crucea Scrisă, desigur, care nu ne duce cu gândul la Tanacu, pentru că întemniţarea călugăriţelor va avea loc în anul 2012. (Şi, pentru că tot vorbim de ani, o oarecare inadvertenţă la pagina 80, unde personajele îşi amintesc de întâmplări care vor avea loc peste 3 ani).

Deşi am scris mai sus că personajele sunt schematice, trebuie să fac o menţiune specială cu privire la Înalt Preasfinţitul K, al cărui portret a fost construit cu o bogăţie stilistică regală. Mă întreb dacă Părintele Savatie s-a gândit la cineva anume şi înclin să cred că da, pentru că e prea multă inimă pusă în penel. Deşi nu ştiu şi nu vreau să aflu la cine s-a referit, trebuie să apreciem din punct de vedere literar personajul, de o savoare balzaciană.

Acum, după această introducere generală asupra cărţii, să ne oprim şi asupra mesajului ei. Nu pot intra în chestiunile de politică mondială, pentru că nu am pregătirea necesară. Cu toate acestea, cartea mi-a lămurit câteva probleme interesante, pe care totuşi va las să le descoperiţi singuri. Vreau însă să zăbovesc asupra mesajului duhovnicesc, o chintesenţă a profeţiilor vremurilor din urmă, pe linia Părintelui Serafim Rose, dacă nu mă înşel. Şi anume că lupta noastră nu va fi nici cu masonii, nici cu evreii, nici cu directivele neocomuniste de la Bruxelles, ci cu puterile întunericului care nu au (nu au avut, nu vor avea) alt scop decât distrugerea credinţei creştine. Avertismentul ultim care ni se dă, prin finalul destul de neaşteptat, este că nu-i suficient să doreşti binele (vezi cazul Valdis), dacă acest bine nu-l include şi pe Hristos.

O carte pasionantă, curajoasă, un fel de Nebunul zilelor din urmă, un deget care sparge o bubă şi pune puroiul la microscop.

12 comentarii leave one →
  1. Simona permalink
    Mai 16, 2009 9:15 am

    O carte tare acaparanta intr-adevar. Am o istorie cu aceasta carte. De Sfintele Pasti am fost la duhovnicul meu sa ma spovedesc impreuna cu surorile si mama. Cautam cartea asta, era pe lista mea dupa ce citisem despre inchisorile comuniste voiam sa citesc cit mai multe in acest spirit (credeam ca are mai multe elemente de acest gen)M-am spovedit si auzindu-l pe cel mic afara ca nu mai avea rabdare, m-am cam grabit sa ies. Apoi a intrat sora mea si a iesit cu cartea mult rivnita…uimita tare si ea pentru ca nu-i spusese parintelul ca mi-o doresc si de asemenea nici eu nu-i spusesem.A fost extraordinar! Parintele mi-a spus ca trebuie citita cu atentie, cu grja si sa o discutam ulterior.N-am ajuns insa sa o discutam(trebuie sa fac un drum la Cornu)Oricum, daca nu mi-ar fi spus parintele inainte sa o citesc cu grija exista riscul sa judec, sa deznadajduiesc. Asa insa am reusit sa fiu senina(cu vorbele parintelui in minte) si in fata finalului oarecum descumpanitor dpdv al fondului nu al formei

  2. doralina permalink
    Mai 16, 2009 10:08 am

    Si eu acum o citesc;sunt spre finalul cartii si e adevarat ca nu pot sa o las din mana;eu cred ca mesajul merge in linia celor spuse de parintele Iustin;ne-a avertizat de multe ori in privinta vremurilor de pe urma,a oamenilor prin care lucreaza fortele raului;si mai cred ca Ierom.Savatie stie foarte bine situatia;o carte care trebuie cititta!

  3. Ioana permalink
    Mai 16, 2009 10:38 am

    da, e o carte despre care am vrut sa postez si eu trei vorbe dupa ce am citit-o (tot recent). ma bucur ca ai reusit tu…

    foloseste mult la deschiderea mintilor, dupa parerea mea. ale celor care pot fi deschise. ale celor care pot sa vada ierarhia lumeasca a Bisericii asa cum este ea, fara sa se „sminteasca”, pentru cei care vor sa vada oranduirea lumeasca, asa cum e ea, fara sa se isterizeze inutil. o carte care ne poate ajuta sa gandim un pic mai putin obtuz atunci cand apreciem un Iliescu pupand icoane sau moaste, atunci cand vedem un Putin inchinandu-se larg… si asa mai departe…

    („Nebunul” e o alta carte care arata ca teologii pot rupe corsetul lumbajului de lemn din care majoritatea nu reusesc sa iasa. care ne invata sa privim cu un pic mai multa atentie la cel de langa noi)

  4. Mai 16, 2009 7:45 pm

    @viata la tara – a propos de ultima parte : intr-adevar lupta va fi cu acele puteri ; dar sa nu ne amagim, nu vom avea nici o sansa daca acum nu ducem lupta cu pacatul din noi.

  5. nume permalink
    Mai 18, 2009 12:02 pm

    @Ioana

    Pr. savatie nu este teolog, din cate stiu. este filolog

  6. Mai 18, 2009 12:09 pm

    Cea mai mare înşelătorie a diavolului e de a convinge lumea că nu există…

  7. Mai 18, 2009 5:30 pm

    Si mai are o inselatorie: il convinge pe om ca e foarte bine sa-si schimbe viata, sa devina mai bun… dar nu azi. Maine!😀

  8. Mai 18, 2009 5:36 pm

    @ nume: a fi teolog nu stiu daca tine neaparat de o facultate (parca Pr. Savatie nici n-a terminat facultatea, sa ma ierte daca gresesc! Parca retin ca era student la filosofie, pasionat de Nietzsche, cand L-a intalnit pe Dumnezeu si a renuntat la tot si s-a calugarit). Desi este, iarasi, foarte probabil sa fi terminat teologia dupa ce s-a calugarit.

    @ M: Asa este. Lupta cu pacatul din noi face parte, de fapt, din lupta cu acele puteri…

  9. Eufemia permalink
    Mai 19, 2009 8:44 am

    @nume
    Ce inseamna sa fii teolog? Doar sa ai o diploma? Sau sa vorbesti pur si simplu cu si despre Dumnezeu? Parintele Savatie este si teolog si filolog. Cu acte in regula😉

  10. Mai 19, 2009 10:18 am

    Buna, va felicit in primul rand pt. curajul si vointa de a face „marea mutare” spre o viata linistita:) Am sa citesc si eu cartea, daca ati terminat-o asa repede:) In legatura cu persoanele sceptice am trait practic citatul din biblie: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s’a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

    Mai precis, am citit cartea „Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie”(daca vreti o am si pe pc-ebook). Nu stiu daca am destule cuvinte ca sa o descriu, dar e nemaipomenita; nu credeam ca exista o carte atat de incarcata spiritual(parca la un moment dat intervenea chiar Parintele Paisie prin mana scriitorului). E o carte la care va trebuie mult sange rece, credinta si curaj! 3 nopti am avut cosmaruri in timp ce citeam unele capitole. In fine, cartea mi-a schimbat radical conceptia despre puterile ascunse ochiului fizic. Dupa ce am terminat-o am inceput sa o trimit cunostintelor, iar spre marea mea uimire, doar o persoana din 4 „a vazut” lucrurile in esenta lor, iar respectivul a citit doar 30 de pagini si s-a oprit de frica.
    Din celelalte 3 persoane, una a citit cateva pagini si mi-a afirmat cu scepticism ca sunt povesti fabuloase, ca e scrisa subiectiv (autorul e un student, trecut prin viata, nicidecum un scriitor bun – nu se poate astepta la esee sofisticate si minutios elaborate). Aici am recunoscut in persoana respectiva o bariera spirituala care se intalneste la mult mai multi oameni, acea „nevedere”, necredinta, acel scepticism…Pur si simplu nu credeam sa existe suflet care sa nu creada ce scrie in carte.
    Ca sa inchei, cartea si relatarile celor care le-am trimis-o, au fost lectii de viata pe care nu le pot uita niciodata. Va salut cu bucurie, si ma bucur ca sunteti o persoana din „romania profunda” cum zice Dan Puric. Doamne ajuta!

  11. Mai 19, 2009 1:55 pm

    Eufemia, multumim pentru lamuriri🙂

    Vlad, bine ai venit!🙂 Despre „Marii initiati ai indiei si Pr. Paisie” iti pot spune ca am pus-o si eu pe blog, la „Biblioteca taranului” (da o raita!), dar inca nu am citit-o, doar cateva fragmente. Astept sa mi-o cumpar, nu prea imi place sa citesc pe calculator.

    Te astept cu impresii despre cartea Pr. Savatie!

    Doamne ajuta!

    Sa auzim de bine🙂

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » Cantecul “gripei” Bilderberg: criza mondiala, cenzura, avort si ecumenism (Noutati 15-16 mai)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: