Skip to content

Vânătoare de noapte

Mai 15, 2009

Noaptea iese la lumina lunii vânat de mare preţ, de care greu te-apropii. Mă-ndrept tăcută către el. Nu mi se-aude răsuflarea şi nici pulsul. Nimic sonor ce m-ar putea face să greşesc drumul. Plouă cu greieri. Cu o mână, trec prin duşul lor, apoi îi las departe,-n urmă. Primul obstacol a trecut. Urechea mi-e distilerie. Încerc să m-orientez, pe întuneric. Departe, nişte câini lătrând. Îi iau şi-i leg la gură. În stânga, un acordeon. Mă abate din drum, pentru o clipă. Zăbovesc asupra lui, atentă. Încerc să dibui dacă-i chef în sat sau doar o-nregistrare. Chef îi, îmi zic, apoi îmi pare rău. Am pierdut secunde cu oprirea.

Când totul a rămas în urmă, doar eu şi ea. Prada mea. Sângele ei mi-e hrană. Cremă de gălbenele pentru suflet. Cântecul ei, o rană. De plâng, nu ştiu dacă mă doare sau mi-e bine.

Oameni mărunţi ca mine stau, câini de vânătoare, fără răsuflare, atenţi să-i prindă cântul unei păsări mici, de noapte. Alţi oameni, Sfinţi le zicem, în aceleaşi clipe, vânează un vânat mai mare, şi-apoi sorb sângele. Lui Dumnezeu.

4 comentarii leave one →
  1. Mai 15, 2009 3:48 pm

    Un text simplu, deci cu mare profunzime.

  2. Mai 15, 2009 5:53 pm

    …frumoasa postare!

  3. Mai 17, 2009 2:38 pm

    de ce arma ai nevoie ca sa vanezi acel vanat MARE ? tu il dobori sau se lasa doborat?

  4. Mai 18, 2009 5:20 pm

    Pentru un vanat mare, ai nevoie de o inima mare. Ca sa il dobori, trebuie sa te lasi doborat. Cred🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: