Skip to content

Interviu cu un om mic

Mai 11, 2009

Printre puţinele lucruri pe care le mai citesc când deschid o pagină on-line de presă se află şi interviurile lui Vlad Mixich, pe Hotnews. De asta, nu mică mi-a fost mirarea când, cu câteva zile în urmă, cineva – nu spui cine! – a trimis o scrisorică – nu spui cui! – în care îi cerea…

Dar mai bine aflaţi singuri continuarea poveştii…

la paris

55 comentarii leave one →
  1. Aurelia permalink
    Mai 11, 2009 2:48 pm

    Pe pagina ge google de la serviciu am setat Hotnews cu titlurile stirilor. Sa-ti spun ca azi, cand am vazut titlul, m-am gandit la tine?! Dar n-am avut timp sa citesc articolul pentru ca aveam un … deadline, care nu se numea ‘ciorba’ …

  2. Andrei permalink
    Mai 11, 2009 2:50 pm

    Buna! Felicitari pentru viatalatara!
    Am ajuns aici pentru ca am avut sentimentul ca acel interviu din hotnews este dat de mine peste o perioada. Sunt in Timisoara de ceva ani si simt ca nu ma potrivesc deloc in locul asta. Mi-as dori sa ma mut la tara undeva la poalele muntelui, dar cred ca m-as plictisi singur cu oamenii aceia. As ajunge sa stau pe web toata ziua la povesti cu cei de la oras. Ar fi fain sa fie si altii care vor sa faca acest pas si sa facem o comunitate de intelectuali. Este un vis mai vechi de-al meu, sper sa se realizeze cat mai curand.

  3. Mai 11, 2009 2:55 pm

    Andrei, spre Paltinis, cu toate panzele sus🙂

    Nu stiu daca o comunitate de intelectuali s-ar simti bine impreuna. Cine sa le sape gradinile? Apoi, s-ar simti obligati sa isi laude reciproc productiile culturale, ca niste vecini buni, si atunci ar interveni ipocrizia, invidia, mancatoria si nelinistea.

    E bine ca intelectualii astia sa stea fiecare in alt sat si, da, ar fi frumos sa faca o sezatoare, o data pe saptamana…

  4. Mai 11, 2009 3:03 pm

    Servus…
    Minunat… De luat aminte…
    Numai bine!

  5. adri permalink
    Mai 11, 2009 3:09 pm

    Mi-a placut foarte mult interviul. M-a impresionat, sensibilizat, mi-a scurs lacrimi… Fara patetisme ieftine! Imi place mult echilibrul asta pe care Dumnezeu il da tuturor celor care Il cauta cu inima de copil… Intelepciunea, sinceritatea, firescul nelumesc… Ma regasesc in multe din cele ce scrieti… Noi suntem mutati la tara de 8 luni. Pentru sotul meu obisnuit cu viata la tara mutatul la tara a fost mai degraba o revenire decat o acomodarea. In schimb, pentru mine, acomodarea inca se mai petrece…
    Cat despre intoarcerea la „job”, m-am hotarat si eu sa renunt si sa le dau exemplu fetelor mele de cum ar trebui sa fie o mama. Sunt constienta ca a fi mama cu adevarat va face valuri pe multe generatii de acum incolo. Desi ma mai lupt si ma zbat inlauntrul meu si mai visez ascuns la profesia mea.
    Multumesc pentru tot!
    adri

  6. Florin M. permalink
    Mai 11, 2009 3:14 pm

    Anca,
    La multi ani!🙂

  7. dion permalink
    Mai 11, 2009 3:26 pm

    Fascinanta povestea, felicitari!

    Am dat din intamplare peste interviul din Hotnews si l-am citit pe nerasuflate. Inainte sa apara notita aceasta. Asa am ajuns la blog. Urmeaza sa-l parcurg, pe-ndelete.

    Sunt convins ca va fi o lectura cel putin la fel de captivanta cum a fost cea din alt blog despre evadarea la tara pe care l-am citit nu demult, „An Aussie in Bulgaria”.
    http://www.an-aussie-in-bulgaria.com/

  8. Mai 11, 2009 3:37 pm

    acu tre sa te muti undeva fara internet, ca celebritatea nu e pt tarani, LOL
    :))))))))))))

  9. Andrei permalink
    Mai 11, 2009 3:39 pm

    Draga Anca,
    Am crescut in Sibiu, cunosc zona. Stiu ceva sate in zona respectiva care se potrivesc perfect in visul meu. Constantin Noica a trait la Paltinis. El era un singuratic, eu sunt foarte sociabil…
    Am zis comunitate de intelectuali, dar nu este neaprat sa fie asa. Ideea e sa am cu cine sa comunic atunci cand imi vine pofta de socializare, sa aiba aspiratii asemanatoare cu mine. Cat despre gradini, sunt sigur ca se pot angaja oameni sa le ingrijeasca daca noi nu ne descurcam (desi ma indoiesc).
    Am transformat articolul asta in loc de visat, sper ca nu te superi. Doar chiar tu ai zis ca iti doresti sa aiba oamenii inimi de copii. Uite a aterizat unul de-asta la tine pe blog.

  10. Ioana permalink
    Mai 11, 2009 4:26 pm

    Felicitari pentru interviu…
    🙂

  11. Mai 11, 2009 4:45 pm

    Mi ai facut ziua frumoasa, m ai ridicat putin putin dintre betoane🙂 Multumesc

  12. ana permalink
    Mai 11, 2009 5:52 pm

    FRUMOS!
    Pentru ca eu nu pot face pasul pe care l-ati facut voi o sa ma multumesc cu o minivacanta pe plaiul cu flori,mandru in sarbatori, incepand cu 1 iulie si pana la mijlocul lui august.Pana atunci plecam prima saptamna din iunie la mare.Cunosti vreun loc mai linistit pe litoralul nostru, bun pentru copii si crestini mai imbracati?

  13. Iuliana permalink
    Mai 11, 2009 6:28 pm

    Minunat scris! Impresioneaza prin sinceritate si autentic. Se vede ca aveti experienta scrisului. Felicitari pentru curajul gestului si marturisirii!Dumnezeu sa va insoteasca oriunde veti locui, la tara sau la oras! Asa cum ati observat nu locul conteaza, ci asezarea interioara. Hristos a inviat!

  14. Mai 11, 2009 6:35 pm

    Când am primit de la o prietenă linkul la interviu, am crezut că e o glumă, şi să prietena mea, cunoscându-mă, a dat la Hotnews un interviu în numele meu. Doar că eu n-am 2 fete şi-un băiat, ci doar 2 fete şi n-am făcut pasul cu mutatul la ţară decât parţial, pe perioada verii (iunie-septembrie). În rest, tot Anca şi eu şi te invit să ne cunoaştem la ancailie.blogspot.com. Am pus şi eu un link la interviu pe blogul meu! Mult succes!

  15. Ali permalink
    Mai 12, 2009 12:51 am

    M-am regasit printre cele scrise de tine. Nu m-am mutat la tara, dar m-am mutat intr-o alta tara, intr-un alt oras, mult mai normal si mai verde si mai linistit decat Bucurestiul. In care nu auzi sirenele ambulantelor permanent, in care benzilele soselelor nu sunt marcate, semnele de circulatie exista, si nu prea, dar, ti se acorda prioritate. In care oamenii sunt mai zambitori, mai relaxati, mai frumosi, din aceasta cauza.

    Ca si tine, am inceput o noua viata. Am renuntat la job-ul meu cu deadline-uri groaznice, cu teama, dar acum sunt foarte linistita. Si provocarea acum este: „ce gatesc pentru cina – o noua reteta”.

    Iar florile de la geamuri sunt gradina mea, mica mea padure.
    Si-i multumesc ingerasului ca mi-a luminat calea si sufletul si am luat decizia de a face acest pas. Si-i mai multumesc pentru omul minunat pe care mi l-a dat langa mine.

    Ce as putea spune, in concluzie: daca aveti un vis, nu mai amanati realizati lui. Asumati-va riscurile pentru ca rasplata este mult mai mult decat visati.

    Curaj, vise placute si implinite!

  16. Mai 12, 2009 8:29 am

    Si eu visez sa las orasul, dar nu neaparat pentru „la tara”, ci pentru o plaja. Nu o plaja de oras, ticsita de turisti, ci una retrasa, discreta, cu multa liniste si aer curat. Inca visez…

    Nu am parcurs deocamdata foarte mult din blog si nu stiu de cat timp v-ati mutat. Dar cred ca va veni un moment in care vei dori sa faci mai mult, vei simti nevoia sa te exprimi si altfel decat in bucatarie si pe langa casa. Nu o spun cu niciun fel de subtilitati sau aluzii de vreun fel. Pur si simplu, cred ca vei dori mai mult, sta in firea noastra asta. Dar ai avut o idee minunata: sa scrii povesti. Daca o sa faci asta, cred ca o sa fie de ajuns.🙂 Nu lasa sa fuga ideea asta. Povestile ne tin in viata, fie ca sunt pentru copii, fie ca sunt pentru oameni mari.🙂

  17. Mai 12, 2009 8:42 am

    Va multumesc tuturor…
    🙂

  18. sorin permalink
    Mai 12, 2009 9:27 am

    @ana

    Am fost pe litoral in zona comunei Corbu acum 2 ani si a fost foarte frumos. In drept cu Corbu, sau si mai bine la Vadu (un satuc de langa Corbu), plaja este lata si foarte lina si mai ales este goala. Corbu este putin mai la nord de Navodari.
    Am stat 2 zile acolo si doar la orizont vedeam cate un cort. E o experienta frumoasa sa fi singur (cu familia…) pe o plaja🙂
    La Corbu exista mai multe pensiuni prin gospodariile localnicilor.
    Sper sa iti fie de folos.
    Sorin

  19. Mai 12, 2009 9:55 am

    O viata frumosa si o familie curajoasa🙂
    Felicitari si sincer va invidiez !
    Poate candva voi putea face si eu pasul. Imi doresc din tot sufletul sa aud oile cum pasc si iarba crescand in loc de claxoanele masinilor si manelele vecinilor…

  20. Alin permalink
    Mai 12, 2009 10:34 am

    Anca, felicitari inca o data. Aceste mesaje sunt cele de care oamenii au nevoie. Sunt inca destui care nu pricep nimic (vezi comentariile de pe hotnews..) dar sunt multi care au intrat instantaneu in rezonanta. Si asta pentru ca omul, atunci cand nu si-a pierdut radacinile si simturile, tinde spre un astfel de loc.
    Si chiar daca sunt aproape zilnic dezamagit de comportamentul unor concetateni, cred ca acest popor are o forta interioara si o protectie Divina care il va face sa se intoarca catre natura, esente si mai ales spirit.

    Un scurt mesaj pentru Andrei: nu trebuie sa pleci in munti, desi am si eu un proiect similar. Eu locuiesc langa Timisoara si pot combina viata la tara cu avantajele orasului. Daca vrei detalii, da un semn🙂

  21. dragos permalink
    Mai 12, 2009 10:48 am

    Ce chestie si cite asemanari… Si eu am tot trei copii, doua fete si un baiat, si eu am plecat de tot din Bucuresti anul trecut, vinzindu-mi apartamentul exact inainte de a pica piata imobiliara, si eu am plecat din orasul ALA (ce bine suna, ca adjectiv demonstrativ de departare) fiindca ma sufoca; si eu imi construisem un fals destin care tinea de dead-line-uri, si eu am gasit scoli mai bune decit in Bucuresti,cu profesori parca mai putin plafonati si cu copii cel putin la fel de isteti ca acolo, nici eu nu mai puteam merge prin oras din pricina masinilor parcate si a rahatilor de ciine. Acum, ma pot impiedica cel mult de masina mea din curte si de cacatelul ciinelui meu Samil. Te felicit(nu numai ca sa-mi fac curaj) si va doresc viata frumoasa acolo.
    P.S. Citi fosti colegi ti-au spus ca te invidiaza?
    Daca vrei sa mai schimbam impresii despre viata la tara, astept un semn pe e-mail.

  22. Lucia permalink
    Mai 12, 2009 12:18 pm

    Azi am primit pe e-mail de la o colega de serviciu interviul cu tine spunandu-mi ca sigur imi va placea si ca ea acum plange (in urma citirii intrviului). Am recunoscut imediat personajele, povestea si stilul…Felicitari! Va pup pe toti!

  23. Mai 12, 2009 1:01 pm

    Felicitări, Anca!

  24. Ioana permalink
    Mai 12, 2009 1:33 pm

    Ma omori, bre. Deci acu imi doresc sa ma marit, sa fac trei copii si sa ma mut la tara:))

    ps – …si sa am deadline la ciorbe, desigur ca fireste!!!

  25. Mai 12, 2009 2:31 pm

    Cu recunostinta pt. cele scrise despre viata la tara… Iulia.

  26. Mai 12, 2009 3:32 pm

    Oameni buni, va multumesc pentru mesajele voastre. Nu ma asteptam sa fim la unison in numar atat de mare. Un prieten mi-a sugerat sa facem o miscare. Miscarea Miscati-va!🙂

    Ce parere aveti? Se inscrie cineva?😀

  27. Mai 12, 2009 3:37 pm

    Ioana, apropo de titlul interviului. Ieri, cand a aparut articolul, aveam pe foc un sos mmmm bun-bun!

    Nu pot sa spun ca am uitat ca era pe foc, in vartejul evenimentelor. Pot sa spun doar ca am uitat de insasi existenta sosului, a cepei prajite si a bulionului clocotind cu dafin si cu busuioc.

    Sosul a iesit foarte gustos. Mai ramane sa-l pot desprinde de pe cratita ca povestea sa fie cu happy end.

  28. Florin M. permalink
    Mai 12, 2009 3:51 pm

    Miscarea „Miscati-va” – in ce consta?

  29. Mai 12, 2009 3:56 pm

    Iesiti din inertie🙂

    Nu neaparat „miscati-va la tara”. Pentru unii poate fi si un indemn sa faca sport😀

  30. Maria permalink
    Mai 12, 2009 4:33 pm

    Multumesc, in primul rand. Pentru gura de aer proaspat pe care am tras-o ieri citind interviul (vad ca face valuri in continuare pe hotnews…)
    Eu n-am plans dar l-am trimis si eu mai departe colegilor, pe mail.
    Si am „chiulit” apoi jumatate de zi, rascolindu-ti blogul cu nesat.

  31. Alin permalink
    Mai 12, 2009 5:24 pm

    Am eu o propunere radicala: sa adunam persoane interesate de o comunitate noua, 100% ecologica la interior si exterior, orientata catre spirit, in care sa redefinim scopul si mersul vietii.
    O societate post-capitalista daca vreti, sau o societate cu reguli noi, in care libertatea individuala sa fie principiul de baza, urmata de interesul grupului si buna crestere a copiilor.

  32. Mihai permalink
    Mai 12, 2009 11:04 pm

    Iaca o fost bun si hotnewsul la ceva….Sa-ti dea Dumnezeu sanatate cocoana la matale si la familia matale ca tare frumos mai scrii!🙂

  33. Mai 13, 2009 8:56 am

    Alin, nu stiu daca se intelege foarte bine de pe blog, dar noi suntem ortodocsi practicanti. Ceea ce inseamna ca stim care e scopul vietii, mai ramane sa-l urmam.

    Mihai, sa-ti traiasca copiii🙂 Daca n-ai, fa-i!🙂

  34. Mai 13, 2009 10:17 am

    Ancu,

    iarta-mi indrazneala, dar daca pui in practica visul cu cartile pentru copii, ma lasi sa (sa incerc sa) le ilustrez? *batting eyelashes*

    sarut mana!

  35. Mai 13, 2009 10:38 am

    Vai… multumesc😀 Ce frumos! Mai ramane sa le scriu, acuma haha

  36. Ioana permalink
    Mai 13, 2009 10:51 am

    Ancaaaaaaaa, si daca le scrii (povestile), iar *batting eyelashes* le ilustreaza, ma lasi si pe mine sa le inregistreeeeez?! ca sa avem si cu sunet (pentru momentele cand mamele obosesc,iar tatii gatesc:)

  37. Mai 13, 2009 10:55 am

    Stati, bre, ca facem ca aia care-au vandut blana ursului din padure!

    Stati asa, ca le scriu acusica, pa genunchi, in trifoi. Numai sa nu dea vreo ploaie, ca-mi pica netul… Eh!

  38. Rozalia permalink
    Mai 13, 2009 11:49 am

    Draga Anca,
    Nu ai raspuns pe hotnews, iar aici vad ca postezi doar mesajele pozitive.
    Am intrebat daca ai copii de varsta scolara si daca da, la ce distanta e scoala, cat e de buna, cine ii duce la scoala, cine ii ia de la scoala.
    Eu, sincer, te vad de fapt intr-o vila prin pipera, cu copii la scoala americana, cu audi in curte, batand campii despre retragerea in munti. Daca da, atunci articolul e de o ipocrizie fara margini, bataie de joc la adresa romanului care se chinuie prin tramvaie spre singurul loc de munca ce i-a ramas.

  39. Mai 13, 2009 12:14 pm

    Draga Rozalia,
    Nu am cum sa raspund tuturor mesajelor de pe hotnews. Nu am nici timpul nici energia.
    Nu potsez doar mesajele pozitive, postez toate mesajele care mi-au fost trimise pe blog. Nu toti care au scris pe hotnews au scris si pe blog. Desi am si mesaje negative, daca te uiti mai bine (nu aici, e drept, la alte sectiuni).
    Nu stau in Pipera, nu am copiii la scoala americana. Nu stiu de unde pana unde iti veni ideea. Stam intr-o casa de 40.000 euro, din lemn, in care, poate, multi nici nu s-ar fi gandit sa se mute. Stau intr-un sat, nu numai ca nu stau in Pipera, dar nici macar intr-un cartier de vile. Stau in sat, printre tarani si oraseni. In fata avem un taran autentic, cu vaci, cai, porci, gaini si gaste.
    Copiii sunt la gradinita de stat si vor fi la scoala de stat. Nu ne dau banii afara din casa. Dar vad ca lumea nu mai poate gandi normal. Lumea nu mai poate intelege ca viata poate fi dusa si altfel decat in telenovele sau in reclame.
    Sper ca te-ai linistit din punctul asta de vedere.
    Mai multe detalii afli rasfoind blogul…

  40. Calina permalink
    Mai 13, 2009 1:53 pm

    Draga viata la tara,

    de cand am citit articolul de pe Hotnews nu mai am astampar, as vrea si eu sa ma mut la tara. De unde pana ieri voiam sa cumpar apartament in Bucuresti. Dar povestile tale imi dau curaj si ma fac sa imi doresc sa ma mut si eu (mai) la tara, sa pot sa imi cresc copii in alt ritm decat cel infernal din Bucuresti.

    Am o rugaminte, ai adresa mea de mail, spune-mi, te rog, in ce zona stati? Am inteles ca sunteti foarte multumiti de o gradinita din apropiere pe care ati gasit-o .. avand copii, lucrurile acestea devin foarte importante cand e sa iei decizia schimbarii locului „cuibului”.

    Multumesc frumos.

    Cu stima,
    Calina

  41. Florin M. permalink
    Mai 13, 2009 2:00 pm

    Intr-adevar, la tara principala problema o reprezinta locul de munca, sursa de venit.
    Daca nu va place agricultura, e mai greu.
    Se pot face, insa, bani suficient de frumosi din agricultura🙂
    Si iata, de mai sus reiese ca mai sunt si alte modalitati de a face un ban cinstit🙂

    Insa, principala problema e balansata (si depasita) de principalul beneficiu (pentru mine, macar): o viata sanatoasa, linistita. Nu stiu daca din Pipera se putea propovadui o asemenea viata🙂 De mai departe, da.

    Doamne ajuta!

  42. Mai 13, 2009 2:07 pm

    Stiu ca nu toti cititorii blogului sunt credinciosi, dar singura explicatie „rationala” a bucuriei pe care o traim este Dumnezeu. Oricat am fi incercat noi sa le aranjam pe toate, nu am fi reusit, omeneste. Aveam o ecuatie cu prea multe necunoscute. De exemplu, gradinita copiilor sau serviciul sotului. Totul s-a potrivit mai bine decat am fi incercat noi sa o facem. Dar e greu sa vorbesti despre lucrurile astea intr-o lume cu idealuri de lumina artificiala.

  43. Mai 13, 2009 3:29 pm

    @Rozalia – eu presupun altceva:tie nu-ti vine sa crezi ca poate fi adevarat. Daca ai fi rasfoit blogul ti-ai fi dat seama ca nu poate fi ipocrizie. Desi talentata, sa te prefaci atat timp si in acest mod depaseste totusi cu mult posibilitatile autoarei …

    @viata la tara – daca tot va ganditi sa puneti bazele unei miscari,curent (sau cum vreti sa-i spuneti) poate ar trebui sa fie ceva care sa vizeze un fel de reintoarcere la origini – in sensul de reintoarcere la firesc,la un mod de viata simplu si mai mult,la o VIETUIRE simpla si autentica. Ceea ce nu e deloc usor pentru niste oameni complicati ca noi; dar toate lucrurile importante necesita efort.

    Si nu spune ca cine esti tu … toate trebuie sa inceapa de undeva. Poate se vor gasi niste nebuni, cine stie …

  44. Mai 13, 2009 3:39 pm

    Pai noi cam asta am vrea… desi suntem departe de simplitatea despre care vorbesti. De fapt, am si scris despre asta, mai demult. Ca, mai tarziu, am vrea ne mutam si mai departe, undeva fara curent electric…
    🙂

  45. Mai 13, 2009 3:46 pm

    Departe suntem toti (sau majoritatea,oricum). Este un tel acesta.
    Dar eu deja mersesem mai departe (desi cred ca sesizasei); dincolo de ceea ce reuseste fiecare sa faca la nivel individual.

  46. MihaelaMaria permalink
    Mai 13, 2009 4:12 pm

    foarte tare faza cu mai greu biodegradabili :)…

    excelent interviul, adica respondentul!

    va imbratisez!

  47. Mai 15, 2009 9:51 pm

    Ciau Anca,

    Ma bucur nespus ca ti-a aparut interviul pe Hotnews, pentru ca au aflat de povestea ta foarte multi oameni. Subsemnatul inclusiv🙂

    Am si eu cateva comentarii la comentariile de aici🙂
    @andrei: satul nu este un loc cu IQ mai scazut. O data locuind la sat, vei descoperi oameni de o profunzime comparabila cu a intelectualilor „de la oras”. Doar ca nu-ti sar in ochi, ci se lasa descoperiti in timp🙂

    @adina: toti ne dorim sa fim si sa facem mai mult, aproape in fiecare zi. Din punctul asta de vedere, Anca e chiar mai avantajata decat noi, soriceii de oras. Pentru ca Anca are o dimensiune in plus in care poate face mai mult, are un loc si o comunitate in care poate fi mai mult. Noua ne e mai greu sa fim mai mult, avem optiunile limitate: suprafata betoanelor, centimetrii cubi ai masinii, cercul social mai restrans decat al Ancai.

    @alin: cred ca tu iti doresti o comunitate utopica🙂 Orice discutie pro+contra asa ceva degenereaza in final in filozofie, dar zici ca esti de pe langa Timisoara; da-mi un claxon te rog (ai date de contact pe http://www.flo.ro), mi-ar placea sa aprofundam discutia.

    @nu-mai-tin-minte-cine, zicea ca problema la tara este cu locurile de munca. Eu cred ca problema asta se poate rezolva destul de simplu, daca exista o comunitate cat-de-cat inchegata. Nu toata lumea trebuie sa faca agricultura. Cand toata lumea face agricultura cat sa aibe familia ce minca, se cheama agricultura de subzistenta. De ce sa nu lasam pe cei pasionati de munca pamantului, sa munceasca tot pamantul ? Iar cei pasionati de mecanica sa repare tractoare si masini ? Iar cei pasionati de didactica sa fie dascali ? Iar cei pasionati de IT&C sa repare calculatoarele🙂
    Intelegeti ideea. E putin utopie, dar ganditi-va foarte bine: de fapt pentru ce aveti nevoie de bani? Ca sa cumparati produse de care va plictisiti peste 1 an? De care, in realitate, nici nu aveti neaparat nevoie, dar ati vazut undeva ca-s la moda?
    Eu am impresia ca tot mai multi oameni simt ca e vremea sa traim sustenabil. Nu eliminand tehnologia, ci utilizand-o rational.
    Pentru cei interesati de idee, recomand ca punct de plecare: http://en.wikipedia.org/wiki/Eco-village

  48. Mai 16, 2009 7:47 am

    draga Flo,

    multumim pentru mesaj🙂 greu, dar iata mai sunt si oameni care pot intelege ca nu (neaparat) de bani e nevoie pentru a face pasul asta.

    despre ecologie, nu stiu daca ai vazut pagina asta: https://viatalatara.wordpress.com/ecologie-si-taranie/
    pentru noi, ecologia nu e un scop in sine, este doar un prim nivel de dezintoxicare. de fapt, ortodoxia inseamna automat si ecologie, si, desigur, mult mai mult🙂 spun asta pentru ca ecologia moderna tinde sa devina o „religie”, foarte asemanatoare cu „religia” comunista, din pacate. un alt fel de inregimentare, o mutare a coordonatelor consumului pe alta orbita, dar nu o iesire in afara lor. in fine. de asta tin sa ma delimitez de ecologie, nu pentru ca n-am recicla plasticele (pentru ca le reciclam cu sarg), ci pentru ca noi tindem spre o „ecologie” mai inalta🙂

  49. ioniel permalink
    Iunie 30, 2009 12:59 am

    asta o fo’ tare-tare:”Avem idealuri de plastic, ganduri de plastic, sentimente de plastic, vene de plastic, sange de plastic. Unii ar vrea sa fie integral din plastic, sa nu ii mai doara, sa nu mai imbatraneasca, sa nu mai moara.”

  50. ioniel permalink
    Iunie 30, 2009 1:17 am

    ca bine zicea poetu : Traim sofisticat, traim aglomerat, de iarba am forget-at.

  51. Iulie 14, 2009 8:50 pm

    Bravo draga tatii!

    Felicitari pentru articol si ma gandesc ca iti dai si tu seama de cat de bine scrii (altfel n-ai face-o…deci nu mai trebuie sa te laudam pentru asta…ar fi prea de tot). Oricum eu si intreaga natiune romana ne bucuram sa te avem printre noi, iti dai seama🙂 Tine-o tot asa…si publica te rog continuarea listei din biblioteca, structureaz-o cumva…te rog!

    Sunt convinsa ca ai fost ocupata, dar printre straturile din gradina fa cumva si actualizeaza biblioteca…plizzz!! Mare doamna esti daca faci treaba asta, si daca nu…la fel de mare, desi eu o astept cu sufletul la gura de ceva timp!!

    Numai bine si multa sanatate!

  52. Iulie 15, 2009 12:51 pm

    Biblioteca am acutalizat-o masiv de curand, e drept ca doar la sectiunea „teologie”. Am promis ca o sa pun si literatura si eseu… dar vad ca am pus tot ce ma interesaza pe mine🙂

    Sper sa-mi fac vreme… nu stiam ca mai se citeste in ziua de azi. Hm!😀

  53. Iulie 15, 2009 1:12 pm

    Salutare

    Am observat ca era actualizata pe partea de teologie…dar nu cred ca nu te intereseaza si celelalte categorii. Pe mine m-ar interesa in afara de cele deja existente beletristica si filosofie, clasicii mai exact. Dar vezi tu ce mai adaugi…

    Merci

  54. Iulie 15, 2009 1:15 pm

    Bine. Ma voi stradui, mai ales ca-mi face o mare placere sa aranjez cartile in biblioteca🙂

Trackbacks

  1. De vorba cu o oraseanca despre viata la tara « Cidade de Deus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: