Skip to content

Acum 123 de ani

Mai 9, 2009

CuoreCum era lumea înainte? Copiii erau mai cuminţi? Educaţia se făcea altfel?

Am cumpărat ieri Cuore, inimă de copil de Edmondo de Amicis (comandă on-line). Am fost surprinsă să găsesc în paginile ei o adevărată comoară. O citisesm, desigur, cu mulţi ani înainte, dar atunci o făcusem din interior, cu inimă de copil. Deschisă aseară, cartea mi-a arătat cât de mult m-am schimbat în 20 de ani de când am citit-o prima oară, cât de mult s-a schimbat lumea în 123 de ani de când a fost scrisă cartea şi, mai surpinzător, am aflat că unele lucruri nu se schimbă niciodată.

Profesorul nostru 

De azi dimineaţă îmi place şi profesorul nostru de acum. Pe când intram în clasă, unde el se şi afla pe catedră, şcolari de-ai lui, de acum un an, trecând pe la uşa clasei noastre, se opreau puţin, ca să-l salute.

– Bună ziua, domnule profesor!

– Bună ziua, domnule Perboni!

Unii chiar intrau, îi strângeau mâna şi fugeau repede. Se vede că ei îl iubesc şi că s-ar întoarce bucuros la dânsul. El le răspundea:

– Bună ziua!

Strângea mâinile ce i se întindeau, dar nu se uita la nimeni, şi rămânea serios după fiecare salutare; dunga de pe frunte i se adâncea şi mai tare; sta întors spre fereastră, uitându-se la acoperişul casei din faţă; în loc de a se bucura de acele saluturi, părea că se simţea mâhnit.

După aceea se uită cu băgare de seamă la fiecare din noi. Se pogorî de pe catedră şi ne dictă plimbându-se printre bănci. Văzând pe un copil roşu la faţă şi cu chipul plin de bubuliţe, încetă îndată de a mai dicta, se opri, apucă obrazul băiatului cu mâinile, îl privi adânc, îl întrebă ce are şi-i pipăi fruntea, ca să vadă dacă arde.

În timpul acesta, un băiat, care stătea la spatele lui, se ridică şi începu să se strâmbe la el. El se întoarse fără de veste, băiatul se opri repede şi-şi plecă uşor capul, aşteptându-şi pedeapsa. Profesorul îi puse o mână pe cap şi îi zise numai atât:

– Să nu mai faci aşa!

Apoi se sui iar pe catedră şi începu să dicteze. Când sfârşi de dictat, se uită câtva timp la noi fără a vorbi şi apoi ne zise încetinel cu glasul lui cel gros, dar blând: 

– Ascultaţi, copii! O să petrecem un an împreună, să ne silim în toate chipurile, ca să-l petrecem bine. Învăţaţi şi fiţi buni! Eu n-am familie! Voi sunteţi familia mea! Acum un an trăia încă biata mea mamă: a murit şi ea. Am rămas singur! Vă am numai pe voi pe lumea aceasta! Nu mai am altă dragoste, alt gând, decât al vostru! Fiţi voi copiii mei! Eu vă iubesc; iubiţi-mă şi voi pe mine! N-aş dori să mă văd silit ca să pedepsesc nici măcar pe unul din voi. Arătaţi-mi că sunteţi băieţi de inimă. Şcoala noastră să fie o familie; voi să fiţi mângâierea şi fala mea. Nu vă cer să-mi făgăduiţi acestea prin vorbe; sunt sigur că în inima voastră fiecare din voi a şi răspuns „da”; de aceea vă şi mulţumesc! 

Tocmai atunci intră portarul, ca să sune sfârşitul orei. Ieşiră cu toţii în linişte. Băiatul care se strâmbase la spatele profesorului, se apropie de el şi îi zise cu sfială: 

– Iertaţi-mă, domnule profesor!

Profesorul îl sărută pe frunte şi-i răspunse: 

– Du-te, fătul meu!

17 comentarii leave one →
  1. Joanna permalink
    Mai 9, 2009 1:29 pm

    Ce frumoasa e cartea, o uitasem, am s-o recitesc.
    Multumesc Anca.
    Joanna

    Hristos a inviat!

  2. cricumbarul permalink
    Mai 9, 2009 9:23 pm

    Un exemplu perfect de contact psihologic intre elev si profesor ,ipostaza este savuroasa .Problema este ca nici elevul si nici profesorul nu ar mai reactiona asa astazi.
    In fine…cartea e superba.

  3. Mai 11, 2009 2:40 pm

    foarte frumos!🙂

  4. Ileana permalink
    Mai 11, 2009 5:59 pm

    nu stiu de ce, dar eu n-am suportat Cuore sau David Copperfield, mi-au tulburat copilaria asa cum a facut-o si Puiul lui Bratescu-Voinesti…N-am putut indura atata tristete si mohorare.

    cred insa ca e utopic sa cauti in fictiune mostre de viata reala (stii tu bine, de altfel🙂 ). Ca vin si eu cu Marius Chicos Rostogan de acum un secol si mai bine, cu „Bravo, prostovane!”, si se crampoteste un pic rozul paseismului…

  5. Mai 11, 2009 6:37 pm

    Vai, nu imi vine sa cred! Oricum, nu compari pe Bratescu-Voinesti cu Dickens! Cred c-am citit Marile sperante de cateva ori. La fel David Copperfield. Mizerabilii lui Hugo, doar de 2 ori, insa😀

    Pe de alta parte, ai dreptate, fictiunea e fictiune si realitatea e realitate. Dar stii la fel de bine ca, uneori, fictiunea e mai reala decat realitatea, pentru ca intr-o opera de arta de valoare se strange viata ca o esenta. Cu alte cuvinte, daca Dl. Perboni nu a trait, atunci e bine ca a fost inventat…

  6. Mai 12, 2009 1:50 pm

    Am aflat despre blogul dumneavoastra de pe hotnews.ro ! Ma bucur ca exista si asemena viziuni.

    Cat priveste cartea lui Edmondo de Amicis mi-o amintesc de parca am citit-o ieri. Intr-adevar o carte a copilariei ce mi-a ramas in inima. La fel ca si Micul Print de Antoine de Saint Exupery

  7. Mai 12, 2009 3:00 pm

    Ba da, ii compar pe David Copperfield, Cuore si Puiul (a, si mi-am mai amintit de o poveste ingrozitoare, scrisa de un roman, na ca acum imi scapa, era ceva cu un copil mic si o mama galbena la fata care murea, imi amintesc cu oroare imaginile din carte).

    Dar ii compar exact in acest punct: in melodrama si povesti pentru copii care ingrozesc copiii…

    Stiu ca e bine sa avem vise, dar nu stiu cum se face ca eu am inceput sa fug de visele care se agata de trecut. Pentru ca ma fac sa deznadajduiesc de prezent, si asta nu e deloc bine, tzz tzz🙂 Daca lozul asta ni l-a dat Doamne-Domane, pe asta il jucam, nu-i asa?

  8. Mai 12, 2009 3:28 pm

    De necrezut! Sa inteleg ca nici „Singur pe lume” nu ti-a placut? Sufletel? Nimic?🙂

    Pentru mine nu erau povesti de groaza… Ciudat… Cred ca ma interesa mai putin groaza pe care o puteau genera, cat lumea pe care mi-o ofereau. Nu stiu daca priveam cartile ca pe niste povesti, cu personaje si actiune. Ci ca pe niste lumi. Iar cititul, ca pe o calatorie.

    Asa cred, ca nu mai tin mine😀

  9. Razvan permalink
    Mai 14, 2009 11:33 am

    Apopos de lecturile copilãriei, eu îmi aduc aminte ca maica-mea m-a sfatuit puternic sa nu citesc nici „Singur pe lume” si nici „Cuore”. Mi-au fost recomandate cãrtile din ciclul Tom Sawyer, Nils Holgerson etc. Mai vesele🙂 Stiu in schimb ca în una din lecturile „interzise” era un copil care avea o maimuticã. Care moare…

  10. Mai 14, 2009 5:40 pm

    „Singur pe lume” de Hector Malot. Maimutica Sufletel. Nu-mi imaginez copilaria fara maimutica Sufletel…

    Si mama mi-a interzis o carte. De fapt, nu mi-a interzis, dar mi-a spus ca nu merita osteneala, ca e o porcarie. Am crezut-o🙂 Pana la urma, cred ca citisem cam tot si imi ramasese cartea asta in biblioteca. Parca o vad: BPT, cotor negru, nume ciudat… Kafka – Castelul.

    Cand, intr-un sfarsit, am deschis-o… mai trebuie sa continuu?😀

  11. Razvan permalink
    Mai 14, 2009 6:20 pm

    Hmm… te rog sa continui :))

    Eu dupa Procesul (care mi-a plãcut destul de mult, dealtfel) n-am mai putut indura si Castelul…

  12. Mai 14, 2009 7:17 pm

    Pai, ce sa se intampla? M-am indragostit iremediabil de Kafka. Am citit apoi Nuvelele… apoi Procesul. E drept, Procesul e mai buna. Dar si Castelul are „ceva”-ul ei.

    Apoi s-a mai intamplat ca am descoperit ca e o moda cu Kafka si m-am suparat foarte tare. Bietul de el… sa ajungi imprimeu pe tricouri… tii, in ce lume traim!

  13. Mai 14, 2009 9:35 pm

    Indragostita iremediabil de Kafka !

    Dar, stiu ca esti … imprevizibila … LOL

  14. Mai 14, 2009 9:40 pm

    Asta era acum vreo 15 ani…

  15. Mai 14, 2009 10:20 pm

    Aaaa !

    Asa se explica !

  16. anna permalink
    Mai 19, 2009 7:43 pm

    Imi pare rau Ileana ca nu stii sa faci distinctie intre ceva atat de frumos.Bravo celor care inca mai au sentimenta frumoase.

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » Dialoguri simoniene (Ultimele noutati 9 mai 2009)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: