Skip to content

Oglindă în oglindă

Mai 5, 2009

Demult, demult, tare demult, am citit o povestire fantastică al cărei nume l-am uitat, la fel şi numele autorului. Numai povestea mi s-a întipărit bine în memorie şi m-a urmărit ani întregi, pentru că mi-a deschis, ca orice povestire fantastică, o poartă în real pe care nu o mai puteam închide.

Se spune că nişte arheologi au descoperit nişte vase de lut foarte vechi. Simple, fără alte ornamente decât dungile orizontale tipice olăritului, lăsate de mâinile care au plămădit, din mersul roţii, vasele respective. Arheologii, contemporani cu descoperirea patefonului, au avut ideea neaşteptată de a privi vasele de lut ca pe nişte plăci de patefon, pe care s-au înregistrat, în timpul modelării lor, toate sunetele din jur. Şi au inventat un dispozitiv anume, un fel de patefon de citit dungile de pe vase, reuşind astfel să aducă la lumină tot felul de muzici străvechi, ritualuri, cuvinte, plânsete de copii, toate sunetele cotidiene imprimate în tăcutul lut. O surprinzătoare arheologie sonoră i-a copleşit pe genialii cercetători.

Povestea m-a fascinat, pe atunci. Am început să privesc toate obiectele din jur ca pe nişte plăci de patefon, pe care sunt imprimate fragmente din vieţile celor care le-au creat. Biroul la care scriam nu purta oare, în ridurile lemnului bătrân, poveştile la care copacul fusese martor neştiut? Hârtia pe care scriam nu avea urme foşnitoare de frunze în bătaia vântului? Lumea din jurul meu devenise brusc muzicală. Nu trebuia decât să tac şi să ascult. Pe atunci, eram mai mult înconjuraţi de obiecte create manual şi mai puţin de plastic. Sunetul era clar şi tremurând, viu şi tainic. Uşor de perceput, cu degetul mare de la mână stângă peste încheietura mâinii drepte.

Apoi, încet, povestea mi s-a şters din memorie. Mi-a rămas doar fascinaţia pentru obiectele vechi, create manual. Obişnuiam să merg prin anticariate fără să cumpăr nimic. Doar să ascult. Apoi, am uitat şi asta. Până într-o zi, când.

Oglinda lui Tanti Fica are sunet de violoncel. Am auzit-o la fel de clar ca pe vremuri. Am vrut s-o cumpăr, deşi ştiu bine că nu poţi cumpăra totul. Dar am vrut s-o cumpăr pentru că nu am ştiut cum altfel să i-o cer. Şi i-o ceream ştiind bine ca numai aşa puteam salva de la moarte obiectul, povestea şi muzica lui.

Una din cititoarele blogului, Ioana, mi-a trimis zilele trecute un răspuns care m-a umplut de emoţii:

Dragă Anca, am o veste bună: am citit ieri postul tău şi azi când veneam de la facultate văd în vitrina unui anticariat din Iaşi o oglindă exact la fel cu cea din pozele tale. Am intrat repede şi am întrebat cât costă , m-am gândit că dacă ţi-a plăcut atât de mult şi ai vreodată drum prin Iaşi poate vei dori s-o cumperi. Acum vine vestea mai puţin bună: costă 1985 de lei, sper că am reţinut bine dacă nu, mă rog cu aproximaţie vreo 20 de milioane. I-am făcut şi poză cu telefonul în cazul în care te tentează foarte mult ideea şi vrei să te convingi. Nu ştiu e probabil să fi făcut un lucru destul de silly să mă interesez aşa de o oglindă , pe care un om pe care nu-l cunosc nu se ştie sigur dacă o vrea… dar na:P

Am rugat-o să îmi trimită poza şi, mai ales, să mai facă un drum să îmi aducă şi povestea, dacă poate. Mai jos aveţi cele două oglinzi în oglindă. Pentru detalii, faceţi clic pe imagine.

oglinzi

Dragă Anca,

Ţin să menţionez că poza e… well cam jalnică, în entuziasmul meu nu m-am gândit să încerc o poză mai reuşită:P. Sper să reuşeşti să identifici oglinda. Eu între timp am studiat-o un pic mai bine şi mi-am dat seama că nu e exact acelaşi fel de oglindă: cea din Iaşi are câteva elemente decorative în plus şi cred că este şi mai mare decât cea a doamnei Fica dacă îmi dau seama bine din poze. Dar lebedele şi suprafaţa „în valuri” a oglinzii sunt bifate. Cât despre preţ, şi eu m-am desumflat când am auzit şi bănuiam că şi pe tine o să te dezamăgească. Trebuie avut totuşi în vedere că e un anticariat cu „ştaif” şi era oarecum de aşteptat; eu personal cred că obiectele de genul asta trebuie cumpărate direct de la sursă , în anticariate preţurile sunt mult umflate. Deci, cu părere e rău că nu te-am putut ajuta mai mult, promit totuşi că dacă voi da vreodată peste o asemenea oglindă pe la vreun moştenitor dispus s-o vândă la un preţ rezonabil te voi anunţa.

Şi da, sigur că o să întreb mai multe despre povestea ei cu riscul de a deveni „tipa nebună care se tot intereaseaza de o oglindă pe care oricum n-o s-o cumpere nimeni în următorii 5 ani” în viziunea fetelor care lucrează la anticariatul cu pricina:D. O să revin cu un e-mail în câteva zile;).

Şi iată şi povestea, proaspătă, de astăzi:

Dragă Anca,

Acum jumătate de oră am plecat de la Anticariatul Grumăzescu şi o să-ţi trimit pe scurt ce am aflat despre oglindă:

„Oglinda este vieneză, din lemn de cireş şi datează de pe la 1880-1900. A suportat tot felul de <<maltratări>> căci cei mai mari duşmani ai operelor de artă sunt tot oamenii, fiecare intervenind cu fantezia sa asupra lor. Ultima oară a aparţinut unei frizerii şi a avut în faţă o măsuţă de lemn cu o nişă unde se găsea un lighean de porţelan. Dar cu acelaşi succes astfel de oglinzi se găseau în casele unor boieri, în budoare, în living-uri. A fost vopsită grosolan, sticla nu mai este cea originală, nu mai este cristal ci o oglindă obişnuită. Dar, cu o mână bună şi pricepută poate fi adusă la forma iniţială, prin decaparea vopselii, păstrarea culorii originale sau prin aplicarea unui baiţ de mobilă pentru a fi asortată cu restul interiorului.”

Cam asta mi-a povestit domnul Grumăzescu şi trebuie să-ţi mulţumesc că am avut ocazia astfel să stau de vorbă cu el. Este un fel de vedetă a lumii anticarilor;) şi un domn foarte hâtru şi plin de farmec , originar de pe malul Ozanei. Eu i-am spus cam care-i treaba cu oglinda şi de ce mă interesează , i-am sugerat chiar să citească articolul ce urmează să apară pe blogul tău, dar mi-a mărturisit că e un pic afon în ale calculatoarelor. Bonus: se pare că oglinda stă de ceva timp în vitrină fără să apără doritori şi ar fi dispus să lase destul de mult din preţ, cea mai nouă sumă vehiculată , după o aşa-zisă negociere fiind de 5 milioane, şi intuiţia feminină îmi spune că ar mai putea scădea.

Dacă vrei să dezvolţi articolul şi să afli mai multe informaţii , sau dacă te mai interesează încă oglinda poţi să-l contactezi fără nici o jenă, sunt sigură cu o să stea de vorba şi o să-ţi povestească cu drag despre ea chiar dacă nu o s-o cumperi.

Ssst! Ascultaţi un violoncel şi-o violă.

12 comentarii leave one →
  1. Ioana permalink
    Mai 5, 2009 8:45 pm

    Mai Anca, tu ai o viata plina de intamplari! bravo ca le vezi. si le auzi;) si multumiri ca le zici mai departe.

    te foarte pup!

  2. Mai 6, 2009 7:31 pm

    Ce chestie faina! Si mie mi-a placut mult oglinda! Nici nu ma gandeam ca o intamplare petrecuta la cumparat de branza, sa capete in atat de scurt timp asemenea ecouri! Cel mai fain este sa te gandesti la oamenii care au folosit si iubit aceste lucruri de-a lungul timpului, la tineretea lor, la bucuriile lor, la tristetile lor, la sfarsitul lor… Atata istorie sta in lucruri, de-aia nu-mi place mie sa irosesc lucrurile!

  3. Scomina permalink
    Mai 7, 2009 6:21 pm

    ANCA, CUMPARA OGLINDA, TE ROG!!!!!

    Oglinda asta este Lampa. Ai de la mine 5 milioane acuuuum, e chiar putin, ti-o fac cadou. Nu ti-am luat niciodata un cadou. Asa ca esti obligata de eticheta si familia ta buna sa-l primesti.
    Roagă fata aceea minunata pe care nu o cunoastem sa primeasca un mandat postal si sa contrarieze vanzatoarele, si s-o retina. Mi-a venit o idee de poveste cu oglinzi. Zacea din facultate, de 10 ani in agenda mea. Povestea asta e tare.

    din cufar, cu praf pe creier, Aladin

  4. Mai 7, 2009 6:26 pm

    Numa’ nebuni pe blogu’ meu!!!😀

    Lasa-ma cu oglinda, n-o vreau pe aia stilata de la Iasi, o vreau pe asta de la tanti Fica. Si nici macar n-o vreau la mine in casa, mi-e de ajuns sa ma mai duc din cand in cand dupa branza cu par si sa o vad.

    Fa-mi cadou povestea. Iar cu banii, cumpara covrigi calzi si imparte-i la copii!

  5. Mai 7, 2009 7:32 pm

    Aproape ca mi-au dat lacrimile. Am ajuns sa plang citind povestea unei oglinzi. Cred ca trec printr-o perioada usor depresiva:). Ma uit in oglinda, am ochii rosii… Apropo, oglinda asta a mea are rama de plastic. Pff. Plang iarasi! Of, of, mey, mey.

    ps: primesc si eu cadouri cu obiecte cu pinguini!:))

    laur
    vecin de blog

  6. floreign permalink
    Mai 11, 2009 11:06 pm

    Ion Hobana, Glasul trecutului
    http://www.nautilus.nemira.ro/nautilus-arhiva-editii/aprilie-2008/hobana-ion-n-1931/

  7. Mai 12, 2009 8:27 am

    Florin, multumesc! multumesc! multumesc!😀

    Acum imi revin amintirile… era o antologie SF, mai mult F decat S, o carte mica, neagra, cu o pisica pe coperta. Acolo l-am descoperit pe Poe, daca nu ma-nsel…

    … pe cand aveam 13 ani🙂

  8. floreign permalink
    Mai 13, 2009 10:13 am

    Eu unul cred ca o citisem intr-o antologie aparuta in colectia aceea cu coperti albe de carton pentru copii unde aparusera de pilda si Cuore, Toate Panzele Sus! si Povestea unui hobbit. In aceeasi antologie aparea o alta povestire pe care am regasit-o mai tarziu intr-un manual de literatura din gimnaziu, ceva cu doi prieteni capitani pe nave spatiale care se intalnesc, copiii se iau la tranta etc. Capitanul Carpat iti spune ceva?

    (pacat ca aberez si deviez de la subiectul principal)

  9. Mai 13, 2009 10:40 am

    Nu, sigur era alta anologie, formatul era altul, gen „livre de poche”… In fine, multumesc, oricum!

  10. floreign permalink
    Mai 13, 2009 8:25 pm

    Voiam sa spun ca eu am citit-o in alta antologie decat tine🙂

  11. senty permalink
    Ianuarie 6, 2010 3:07 pm

    am oglida acea vetiana din anu aprox 1880-1900 dar e dfreptunghiulara si cu turnuyri …aceasi lucratura acelasi modele oglida de cristal originala siu as vrea sa gasesc un cumparatoir pt ea . cine este interesat de aceasta oglinda il rog sa ma contacteze pe messeger ( sentyflorin@yahoo.com) sau la un nr de tel 0765986517

Trackbacks

  1. Vechituri scârţâietoare « Viaţa la ţară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: