Skip to content

Zgură, tartru, mâzgă, îmbâcseală

Aprilie 28, 2009

Cum să dai jos tartrul şi cum să râcâi zgura. Cum sa ajungi sa vezi lumea cu ochii tăi, nu cu ai altuia. Să mănânci un măr fără să te gândeşti dacă e sau nu organic.

Mai poţi fi liber în cultura postmodernă? Mai bine-zis, mai poţi încerca?

Un interviu minunat, marca Vlad Mixich & Hotnews: Filip Florian, cel mai iubit scriitor roman printre germaniDin care am ales câteva fragmente…

filipflorian

Filip Florian

V.M.: In urma cu 10 ani erati jurnalist…

Filip Florian: In 1999 am renuntat absolut total la gazetarie.

V.M.: La cat timp dupa aceea ati publicat prima carte?

Filip Florian: La 5 ani, cand a aparut „Degete mici”. Dar asta nu inseamna ca dupa ce m-am lasat de gazetarie, de a doua zi dimineata, m-am pus cu arme si bagaje pe facut literatura. In primul rand ar fi caraghios sa ne imaginam ca e posibil asa ceva.
Au fost luni si luni, aproape un an, in care cred ca nu am scris un rand macar si nici nu am vrut sa-l scriu. Pur si simplu a fost un an in care m-am curatat de toata acea zgura adunata in mintea mea in 10 ani de gazetarie in care, mai ales daca lucrezi pe domeniul politic, pur si simplu ti se naclaieste mintea. Devii ca un mecanic auto dupa o zi de munca, cu mainile pline de ulei si rugina. Cred ca asa ceva pateste creierul omului.

V.M.: Si cum v-ati curatat de zgura?

Filip Florian: Nu am deschis niciun ziar, nu m-am uitat si nu am ascultat niciun jurnal de stiri vreme de doi ani.
Pur si simplu m-am decuplat absolut total si am facut lucruri dintre cele mai simple si copilaresti. Am mai povestit asta: a fost un an de zile in care m-am plimbat pe munte, am jucat fotbal, am cules ciuperci, am plantat pomi si i-am ingrijit. Am facut cele mai nevinovate si placute lucruri posibile. Pana cand am simtit ca mintea mea reincepe sa functioneze in sensul ala literar, in care functiona si cand eram pusti.

V.M.: E nevoie de curaj pentru a lua o astfel de hotarare?

Filip Florian: Nu cred. E nevoie de o tenacitate un pic nefireasca.
Pare a fi curaj, dar nu cred ca este. Cred ca e la indemana oricui. Totul e sa vrei cu adevarat. E foarte usor sa-ti oferi tot timpul scuze. Am trecut si eu prin asta atatia ani. Stiu cum e sa te tot amagesti de azi pe maine: ca acum tocmai mai ai de facut nu stiu ce, ca e important sa termini nu stiu ce teza de masterat, ca tocmai trebuie sa te muti, mii si mii de „tocmai trebuie sa…”. Si lucrurile astea se aduna unul peste celalalt pana ce constati ca e prea tarziu sa mai faci asa ceva.

V.M.: Am inteles ca preferati drumetiile pe munte, intalnirilor din cercurile literare.

Filip Florian: Asa, pripit si usor vulgar spus: cred ca e o chestie de gust. Muntele e ceva splendid, coplesitor, e ceva dincolo de om. Pe cand intalnirile cu scriitori…

V.M.: Ce alegeti: o seara pe munte sau o serata alaturi de Andrei Plesu si Mircea Cartarescu?

Filip Florian: Imi pare rau pentru ca ii pretuiesc enorm pe amandoi, dar chiar si in conditiile astea, dupa mine unul nici nu incape comparatie. Sunt lucruri care pur si simplu nu se pot compara.

V.M.: De ce nu puteti scrie in Bucuresti, desi aici v-ati nascut?

Filip Florian: Din nefericire e un oras care pe mine unul ma sufoca.

S-ar putea sa fie de vina si locuinta mea, care este extrem de mica. Traim trei fiinte in ea si ar trebui sa ma inchid in closet ca sa pot scrie singur. Apoi mai e ceva: nu pot sa-i mint pe oameni si sa le spun ca nu sunt in Bucuresti. Si lumea, stiind ca esti aici…prieteni, rude, intamplari, fiscul, gazele. Toate chestiile astea, orice drum marunt care in loc sa-ti ia un sfert de ora, din cauza traficului iti ia trei ore.
Eu unul nu pot functiona in conditiile astea.

V.M.Nu a inceput sa va bata gandul ca sunteti genial!?

Filip Florian: Nu, in niciun caz.
Fereasca Dumnezeu de asa bataie de gand.

V.M.: De ce fereasca Dumnezeu?

Filip Florian: Nu, dar nici nu e cazul si e o sminteala absurda si fara sens.
Repet inca odata: tot ce mi-am dorit eu mai mult pe lumea asta a fost sa pot sa scriu. Faptul ca sunt in aceasta situatie e pentru mine deja un dar prea mare.

V.M.: Aveti o adevarata obsesie pentru desecretizarea arhivelor securitatii. De unde vine?

Filip Florian: Este o mostenire clara din perioada de jurnalism dar, in afara de a fi jurnalist, in anii `90 am fost un clasic militant al mitingurilor de tip Piata Universitatii.
Senzatia mea e ca hidosenia absoluta a comunismului se gaseste de fapt in arhivele astea. Cu restul, ca nu era ulei, ca se lua lumina, ca se cenzurau cartile, ca erau doua ore de program TV, cu tot restul asta imens, desi de o gravitate uriasa, se putea trai. N-a murit nimeni ca nu a plecat peste granite. Mama de exemplu, care era secretar literar la teatrul Tandarica, nu a putut 8 ani de zile sa plece nici macar in Bulgaria.
Era singurul om din teatru care ramanea permanent in Romania pentru ca sora ei fugise in Germania, iar unchiul ei fusese detinut politic. Mama a trait bine-merci pentru ca era totusi un lucru digerabil. Pe cand crimele infioratoare facute de Securitate… Mie si azi mi se ridica parul pe brate. Iar faptul ca toate lucrurile astea sunt tainuite pana in anul 2009, mie mi se pare de neimaginat, e uluitor.
Si uitam cu totii cu un talent in acelasi timp admirabil si detestabil. Mazga asta zilnica s-a asezat in atatea straturi peste noi incat a ajuns sa ne fure pana si indignarea, pana si sentimentul minim de justitie si dreptate. Recunosc ca daca am o obsesie sociala pe lumea asta, e clar obsesia mea numarul 1. Desi nu cred ca se va rezolva vreodata.

via Mihnea Măruţă

One Comment leave one →
  1. Iuliana permalink
    Aprilie 28, 2009 5:18 pm

    Asa este, nici eu nu pot sa trec deloc dincolo de ororile si maririul din inchisorile comuniste. Nu pot sa uit si ma cutremur si mi se umplu ochii de lacrimi, dar si inima de nadejde in mantuire cand citesc, vad sau aud orice marturie din iadul romanesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: