Skip to content

Viaţa în verde

Aprilie 22, 2009

Ca să vă muşcaţi zăbala şi să daţi din copită.

pe-un-picior-de-plai-033

pe-un-picior-de-plai-022

pe-un-picior-de-plai-040

pe-un-picior-de-plai-047

10 comentarii leave one →
  1. Aprilie 23, 2009 3:38 am

    Nu numai ca mi-am muscat zabala si am dat din copite…dar am si nechezat indeluuung…superbe imagini!Exact ce-mi trebuia astazi , dupa ce am plantat cateva seminte de marar, ardei rosu si fasole in trei ghivece visandu-ma in gradina raiului…

  2. Aprilie 23, 2009 9:48 am

    ei, aici chiar e un coltisor de Rai… noi nu avem atata pamant… dar avem prieteni🙂

  3. dana permalink
    Aprilie 23, 2009 4:11 pm

    da,m-ai lovit rau…exact asa ma simt,prinsa intr-o capcana de beton din care nu stiu daca si cum voi iesi vreodata.
    citesc aproape in fiecare seara blogul tau si am fost tentata de mii de ori sa-ti scriu,dar niciodata nu am timp.am foarte multe intrebari,cum ai reusit sa te muti (am citit tot,dar nu am gasit finalul),cum ai gasit,cum faci cu copiii,eu am doua fetite,palide si stravezii,care stau la cresa si gradinita de dimineata pina seara…noi,la birou de dimineata pina seara,eu depresiva si nefericita….
    daca ai vreun sfat pentru mine,il astept.

  4. Aprilie 23, 2009 4:25 pm

    draga Dana, sper ca n-am imbatranit degeaba… de asta nu dau sfaturi. ce e bine pentru mine poate altuia sa-i fie rau. fiecare are propriile valori, de foarte putine ori corespund ale mele cu ale celorlalti. intr-adevar, depresia si nefericirea sunt un semn ca se poate mai bine🙂 dar niciodata o mutare la tara nu-ti va rezolva problemele – decat daca sunt exclusiv legate de viata la oras (care si mie imi dadeau stari depresive).

    fericirea poate fi gasita oriunde. doar ca trebuie cautata. niciodata nu va pica para malaiata. du-te, iesi din pantofii stramti si caut-o. desculta🙂

    fericirea nu sta in bani, sau obiecte, cum suntem invatati sa credem. dovada ca bogatii nu sunt fericiti. ai o familie? deja esti mai bogata decat multi. pentru mine fericirea a venit la pachet cu copiii, de exemplu🙂 fericirea nu e atunci cand primesti, ci cand daruiesti. si, iarasi, cred ca fericirea nu poate fi gustata in afara lui Dumnezeu.

    vezi? nu-i asa ca fericirea mea e diferita de fericirea altora?🙂

    ps: bine ca mi-ai adus aminte. poate reiau povestea mutarii noastre la tara…

  5. Aprilie 23, 2009 4:33 pm

    si, sa nu uit: fericirea nu poate fi gasita atunci cand te minti pe tine. traim intr-un timp al minciunii permanente. publicitatea, la fel si o anumita categorie de filme ne arata viata intr-un fel imbietor, dar fals. o multime de cai promit fericirea, altii iti vand bilete de avion catre tara fericirii. fericirea nu poate fi decat simpla si libera. la ea trebuie sa poata ajunga orice om, chiar si cel sarac, chiar si cel bolnav. fericirea nu depinde de nimic. dar poate fi cautata o viata exact acolo unde nu este.

  6. Aprilie 23, 2009 5:18 pm

    :))) I-ai raspuns tizei mele , Dana, eu sunt tot o Dana si am primit si eu pe email raspunsul tau care e binevenit si pentru mine…In ceea ce o priveste pe Dana, eu , Daniela, am avut privilegiul de a trai doi ani minunati , fericiti , la tara; din motive obiective am fost nevoita sa parasesc Bucurestiul in care am trait, m-am nascut si am crescut. Si nu mi-a parut absolut rau.
    Spre deosebire poate de altii care inca nu stiu ce au nevoie pentru a fi fericiti eu am gasit raspunsul pentru fericirea mea: „departe de lumea dezlantuita”, intr-un sat micut , care inca mai pastreaza traditiile si respectul pentru trecut, intr-o gradina de flori si de legume inimitabile si revigorante, printre lemnele stivuite pentru focul din iarna si langa soba care nu vroia sa dea viata lemnelor de ude ce erau…am trecut prin toate acestea si nu m-am speriat; nici de gerul care-mi ingheta mana pe roata fantanii cand scoteam apa si nici cand trebuia sa folosesc rusticul Wc din curte, localizat undeva mult in spate… si totusi nimic din toate acestea nu ma determina sa-mi schimb parerea despre viata la tara; prefer confortului supersofisticat si asa cum spunea Dana, betoanelor igrasioase si a altor „beneficii” ale civilizatiei, campia pura in soarele primaverii si acea tainica comunicare a omului cu natura – cu Dumnezeu…
    Asa cum spuneam undeva pe blogul meu, omului ii trebuie atat de putin sa fie fericit…dar nu o stie inca…eu am aflat insa,inca sunt prea departe de visul meu si viata poate ucide un vis de multe ori…

  7. ana permalink
    Aprilie 23, 2009 8:05 pm

    E frumos la tine!De-acolo de unde am venit eu in capitala e si mai frumos..mai verde si mai ondulat(submontan).Desi e orasel am invatat despre comuna primitiva la miei si am citit padurea spanzuratilor la vaci si fiind fetita cu codite am cutreiart multe paduri(la nici 5 minute de casa) si am cules frunze de napi pt porci si pastai pentru oameni.Iar in aprilie cat e campul din imaginile tale…plin de macris si de flori pentru coronite..Am exersat atacul de la volei pe creanga de la marul cel rotat din curte si mi-am cumparat rechizite din banii de pe porumbele…iar cand voiam ceva bun ori taiam o felieeee de 20 de cm de placinta cu mar facuta de mama ori luam un ardei din spatele surei, il umpleam cu branza de oi facuta de tata(nu ca nu am dat si eu oile la strunga), il acopeream cu o juma de rosie bio si spor la invatat!Intre timp mai alegeam niste cartofi.Daca era productia mare ma alegeam si eu cu bani de chirie la cluj…fain la cluj…la bucuresti…vrea sotul sa ia apartament ca acum tot cu chirie de 6 ani….Doamne da-mi un brat cu iarba!

  8. Aprilie 23, 2009 8:43 pm

    ana… mai povesteste… eu te ascult… 100 de ani de acum inainte🙂

  9. dana permalink
    Aprilie 24, 2009 12:17 pm

    nu stiu de ce nu apare ce am scris..poate am scris prea mult si prea stufos,sau poate nu am apasat pe ce trebuie…
    ideea era urmatoarea:voiam sa stiu de la alte femei,care au copiii si sot si casa si serviciu,cum jongleaza cu timpul…
    pe mine ma sufoca in primul rand viata din oras,apoi faptul ca ajung tarziu acasa si sdtau atat de putin cu fetele mele.
    ma enerveaza ca in fiecare seara pindesc cam 20 de minute in medie un loc de parcare…stiti cum e,dupa 10 ore de stres ,sa fii atat de aproape de casa si totusi atat de departe…
    voiam sa aflu cum e sa stai la tara,dincolo de mesajele idilice cu iarba,cerul si pasarile…practic.cum procedezi cu serviciul,cu gradinita,cu zilele cand copiii sint bolnavi si iti trebuie repede pe cineva sa te ajute?
    cum faci sa ajungi acasa si sa te bucuri de ce ai,cand tu pleci la 7 jumate de la birou?
    asta vreau sa stiu,lasind la o parte faptul ca nu stiu cum as putea sa gasesc acea casa,cind eu sint blocata de dimineata pina seara la serviciu?
    va admir din tot sufletul,pe voi cele care ati gasit calea spre fericirea interioara.

  10. Aprilie 25, 2009 8:17 am

    La noi era la fel, cand stateam la bloc. Am avut un loc de parcare, pana cand un vecin si-a luat a doua masina si de atunci am inceput sa parcam te miri pe unde, umbland cu copiii te miri prin ce mana si cumparaturile in dinti.

    Deocamdata mai sunt (in ultima saptamana) de concediu de maternitate. Dar nu ma intorc de la serviciu. Probabil voi lucra cate ceva de acasa. Nu am inca un plan. Dar, cum spuneam, fiecare familie isi stabileste prioritatile. Promit ca voi scrie despre asta, despre cat de bine ma simt ca mama sa raman acasa. Pana atunci, iti recomand cartea Laurei Schlessinger – „Greselile parintilor ii pot distruge pe copii”, de la editura Curtea Veche (sper ca am scris bine numele autoarei).

    Cu farmaciile si spitalele am rezolvat🙂 Copiii s-au imbolnavit foarte putin de cand ne-am mutat, iar cand s-au imbolnavit, i-am tratat homeopat, prin telefon (vezi articolele mai vechi despre homeopatie de pe blog).

    Deci, din cate scrii, eu inteleg ca problema ta principala este serviciul tau, nu atat faptul ca nu ai o casa la tara…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: