Skip to content

Grosier sau rafinat?

Aprilie 10, 2009

Am pământ sub unghii. Şi la degetele de la picioare. Nu am mai făcut baie de câteva zile. Nu m-am mai dat cu cremă de câteva luni. Am faţa arsă de soare. Mâinile aspre. O bătătură. O basma. O cazma.

Scarmăn un spate de pisică, o ureche de căţel. Sap ca o cârtiţă. Mă bucur de râme. Mă uit la cer. Mă străduiesc să-l uit pe Eminescu când mă cufund în stele. Încerc să-l suflu pe Kenzo din nări când adulmec florile de cireş. Îmi scot muzica Ellei Fitzgerald din cap când mă trântesc pe spate. Mă spăl pe ochi de tot impresionismul când mă uit în soare. Îmi râcâi cu unghiile murdare tot ce s-a aşezat, ca un strat gros de tartru, peste suflet, şi poartă numele cultură, rafinament, distincţie, elevaţie, stil. Spăl geamurile. Aştept să intre soarele. Sting becurile.

Shakespeare nu se lasă dus.

10 comentarii leave one →
  1. mariana permalink
    Aprilie 10, 2009 1:34 pm

    „Diferenta dintre tragedie si dramă este că în tragedie eroii mor, în dramă eroii biruie. Noi nu avem tragedii. Noi avem numai drame. Eroii nostri au biruit”(Arsenie Papacioc)…la Shakespeare cum era?

  2. Aprilie 10, 2009 1:46 pm

    Sa-ti raspunza cineva mai rafinat, maica!

  3. gabi permalink
    Aprilie 10, 2009 11:13 pm

    din unghiul de vedere al ramei e rafinat, cosmopolit, urban.

  4. gattaca permalink
    Aprilie 11, 2009 6:17 am

    ba mai bine nu! Lasa acest spatiu liber de „intelectualisme”.

    cu ce speli geamurile si de ce?

    te cred ca te bucuri de rime. Daca mister Will ar fi dat si eu cu cazmaua poate isi punea intrebarea sa tai sau nu rima in doua ? Acesta e dilema. Cel putin pentru mine. Primavara asta nu voi mai rascoli pamintu cu cazmaua doar cu furca si grebla ptr un pic de aerare.

  5. gandestefrumos permalink
    Aprilie 11, 2009 9:34 am

    stii… uneori cred ca poate fi benefic sa ai un strat gros de tartru (cultural) peste suflet:) pentru ca dupa ce il dai jos te poti bucura de firescul simplitatii asezate cu o bucurie innoita. poti simti si vedea lucruri pe care daca nu le-ai fi pierdut, le-ai considera banale.

    asta daca te prinzi in jocul racaielii „rafinamentului”! care devine cu adevarat rafinament abia dupa ce ai renuntat la el.

    adanca treaba, bre, curatenia asta!

  6. Aprilie 11, 2009 2:34 pm

    gabi, de unde stii tu care-i unghiul de vedere al ramei?

  7. Aprilie 27, 2009 4:46 am

    foarte dragut. asta imi aduce aminte de ce am scris acum 3-4 ani exasperat de ideea ca voi sfarsi pt totdeauna in america, casatorit cu o americanca (fie ea si ortodoxa)…

    redau:

    ” cred ca feminismul are un diavol al lui, are un spirit potrivnic ce il guverneaza.altfel nu-mi pot explica de ce, in mod absolut paradoxal, toate femeile de aici, ce au fost atinse de „sindromul ” asta, si-au pierdut feminitatea.cat de pline de feminitate sunt romancele noastre.cand vorbesc, rad, merg, plang, cearta, iubesc, inseala, parasesc…in toate situatiile astea sunt feminine.urla feminitatea in ele. nu si-au stricat firea, nu si-au pierdut sensul si chemarea. in timp ce fetele lui columb ma infioara, ma sperie.chiar si atunci cand iubesc, par a li se fi strecurat „e”-uri in suflet.sa nu se strice, deh.e ca si cum ai manca o viata mancare semi-preparata.
    eu sunt roman.eu iubesc patimas, plang patimas, cant patimas, dansez patimas, am nevoie de patima in ceea ce fac.adica de suflet.nu pot trai cu femeia-cu-„e”-uri in casa.eu mi-o doresc pe romanca mea ce ma va iubi patimas, ce va plange patimas, ce danseaza patimas, ce ma saruta patimas.

    noapte buna, romania!

    p.s. mirosi a fum de foc de lemne si a dolce gabana, esti murdara de funingine pe obraz dar te-ai si machiat, porti pantofi cu toc dar si tricou de firma, ai mobil nokia 6789432n+1 cu camera 2G , dar e pe cartela.bratele si sanii tai sunt „acasa” si te aleg totusi pentru ca esti feminina…”

    inchei prin a spune ca sunt tot in america, dar m am casatorit cu fosta mea colega de banca din scoala generala, langa care atunci am petrecut 4 ani, dar acum, speram, eternitatea…;)

  8. Aprilie 27, 2009 8:20 am

    o poveste curat pe gustul meu (grosier sau rafinat?)
    😀

    va dorim sa va iubiti multi ani de acum inainte si sa faceti multi copii!

    ca-n povesti…

  9. Aprilie 27, 2009 3:49 pm

    primul sau prima (nu stim inca si nici nu vrem…) e pe drum. multumim de caldele urari!
    oricum situatia asta cu impartitul bancii si apoi a vietii ne a cam luat si pe noi prin surprindere…

Trackbacks

  1. Zgură, tartru, mâzgă, îmbâcseală « Viaţa la ţară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: