Skip to content

Conu’ Leonida

Martie 26, 2009

Într-o revistă pentru copiii de grădiniţă, am găsit un articol care m-a pus pe jar. Într-un crescendo pe care-l bănuiam de o retorică abilă, autorul începea prin a spune că familia tradiţională e ceva de domeniul trecutului şi că, în ziua de azi, este ceva firesc să vezi mame care merg la serviciu şi taţi care stau acasă cu copiii. Că rata divorţului e în continuă creştere şi că, până la urmă, mai importantă decât structura de bază a familiei tradiţionale este atmosfera în care îţi creşti copilul. Şi apoi, pasajul cheie: într-o familie, pentru a creşte un copil, nu este important numărul sau sexul partenerilor. Importantă e calitatea relaţiilor dintre membrii ei.

V-am făcut un rezumat destul de precis, sper, pentru a vedea mai bine de ce articolul se putea citi în două chei. Într-una, în care se înţelege că sexul partenerilor poate să nu fie diferit, important este ce îi oferă copilului. Şi a doua, în care, printr-o exprimare destul de nefirească pentru limba română, autorul vrea să spună că un copil poate fi crescut nu doar de mamă, ci şi de tată.

Cum cred că banuiţi cei care au deschis mai târziu calculatoarele, prima mea lectură a fost aceea în care am văzut articolul ca pe un atac la adresa familiei tradiţionale, pentru a lăsa loc eventual unor parteneri de acelaşi sex care nu trebuie judecaţi pentru dorinţa lor de a vrea să înfieze un copil, din moment ce nu structura familială contează, ci atmosfera pe care i-o creează. După ce am agitat pe toată lumea cu un articol extrem de revoltat (mai ales că s-a votat de curând legea că, în România, o căsătorie poate fi făcută doar între parteneri de sex diferit), un cititor mai atent mi-a atras atenţia că e posibilă şi cea de-a doua lectură, cu familia monoparentală faţă în faţă cu familia tradiţională.

Ei bine, recitînd articolul, am înţeles că autorul, de fapt, asta a vrut să spună. Că exprimarea a fost laconică (şi, ca să citez din clasici, lacoonica!), este doar o problemă minoră. Am şters aşadar articolul anterior şi am simţit nevoia să vin cu această lămurire, pentru cei care se întreabă unde-a dispărut, sau dacă nu cumva a fost şters la presiuni „externe”. Iniţial am scris lămurirea chiar în cadrul articolului, pentru a fi mai limpezi treburile, dar văzând numărul mare de cititori interesaţi de un subiect care, în fapt, nu există, am ales să-l şterg cât mai repede. Vă cer încă o dată iertare. Şi vă mărturisesc, zâmbind: Conu’ Leonida c’est moi. Niciodată nu mi-a fost mai simpatic un personaj caragialesc. Niciodată nu am înţeles mai bine cât e de scurt drumul de la fandacsie la ipohondrie. Când intri la idee… ceva mai rar!

4 comentarii leave one →
  1. ivona permalink
    Martie 27, 2009 12:35 am

    Of, incercam sa las un comentariu probabil exact cand stergeai postul…Nu e chiar asa, nu ai gresit prea mult, o exprimare ambigua face mult rau, in scoala va veti lovi de multe anomalii, ca sa nu le numesc altfel…Un singur exemplu; „In societatea contemporana familia in sens traditional se afla in declin. In multe societati ea reprezinta doar 7-10% din totalul grupurilor familiale. Daca altadata cuplul consensual, celibatul, casatoriile fara copii, cuplurile de homosexuali erau percepute ca fenomene deviante, astazi ele sunt tolerate, ACCEPTATE CA MODELE ALTERNATIVE DE VIATA, de tot mai multi oameni.” Am citat din manualul de cultura civica pt clasa a saptea.Analizeaza un pic pasajul asta si vei vedea cate anomalii sunt aici.Va veti lua cu mainile de cap si la istorie, si la biologie…Am sa-ti spun ca nu ajunge educatia in spirit crestin de acasa, din biserica, ca va incepe o lupta penibila si dureroasa, ca copilul nu are chiar asa repede discernamant, chiar daca e destept, ca…Ma opresc, cred ca ai inteles deja destul.Chiar nu ai gresit,asta este „spiritul” promovat de „educatia” institutionalizata…Imi cer scuze pt lungimea mesajului…

  2. Martie 27, 2009 12:49 am

    Ivona, multumesc. Imi dau seama foarte bine de aceste aspecte. Stiu, desigur, de propaganda care se face de la varste fragede in scolile si gradinitele occidentale. Numai ca nu voiam sa abodrez acest subiect, de fapt. Doar sa critic un anumit tip de discurs, sec si fals. O implementare a unor neadevaruri, o incercare de schimbare a unui tip de gandire pe altul. De exemplu, in pasajul citat de tine, nu vad o problema atat de grava pe cat ar fi fost ceea ce intelesesem anterior, ca in familia traditionala sunt probleme, iar in cea homosexuala, ba. Si ca un copil crescut de un el si-un el nu este diferit de un copil crescut de un el si-o ea.

    Ceea ce ai citat este un adevar:
    „Daca altadata cuplul consensual, celibatul, casatoriile fara copii, cuplurile de homosexuali erau percepute ca fenomene deviante, astazi ele sunt tolerate, ACCEPTATE CA MODELE ALTERNATIVE DE VIATA, de tot mai multi oameni.”

    Ceea ce intelesesem eu era o minciuna.

  3. Maria permalink
    Martie 27, 2009 12:01 pm

    Oricum, nu se pot imparti reviste, materiale publicitare, haine,etc in institutii PUBLICE de invatamant fara acordul consiliului parintilor.Asta indiferent de continutul lor.Nici macar daca au continut didactic.

  4. alexandra permalink
    Martie 27, 2009 11:47 pm

    Lasa miezul problemei, dar ai o exprimare sarmanta si dezarmanta, totodata, o sa mai trec pe aici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: