Skip to content

Metafizica sapei

Martie 11, 2009

Pipăit doar cu ochiul, pământul pare peste tot la fel. Odată ce cazmaua începe să-l muşte, îşi arată adevărată faţă. După cât de lesne se lasă pătruns sau, dimpotrivă, cât de colţuros opune rezistenţă, l-am numit involuntar „bun” sau „rău”, şi m-am pomenit săpând mai ales în zonele în care cazmaua intră ca în unt, ocolind bucăţile răzvrătite.

Apoi am realizat că, de fapt, tocmai pământul rău are nevoie mai multă de mine. Mai ales el, împietritul şi năpăditul, fără sapă este ca un bolnav căruia nu-i aduce nimeni un pahar cu apă. Şi, cine ştie, ar fi vrând să fie bun, dar nu mai poate. Rădăcinile de pir pe care, naiv, singur le-a primit în gazdă, l-au cotropit, l-au cucerit şi l-au transformat în terra non grata. De fapt, în inima lui, şi pământul rău e tot bun. Răi sunt doar paraziţii. Rea e greşeala de-a-i fi adăpostit, de-ai fi hrănit şi încălzit la sân. De-a nu-i fi scuipat când le-a simţit gustul amar. De-a fi dormit când trebuia să vadă. Căci iată-l acum, din pământ blând a devenit un fel de ciment netrebnic. Doar ştim cu toţii că orice greşeală poate fi, mai devreme sau mai târziu, autodistructivă. 

Câtă răbdare are Dumnezeu cu noi. Şi câtă milă. Câte buruieni şi pietre, cuie ruginite şi larve de coropişniţă scoate din cutele îmbâcsite ale pământului care suntem. Cu toată straşnica noastră rezistenţă, vine la cei mai răi şi mai greu de îndreptat şi smulge paraziţii pe care, cu bună sau nebună ştiinţă, i-am lăsat să ne pătrundă. Mitropolitul Antonie de Suroj spunea că „umilinţă” (smerenie) îşi are rădăcinile în latinescul „humidus”, pământ umed, fertil, care primeşte sămânţa şi o face să crească. Dar cum să-l obţii când tot ce ai e câmp uscat?

După ploaie, tot pământul este uşor de săpat şi devine, în întregime, bun. 

pomisorii-043

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. Maria permalink
    Martie 11, 2009 7:16 pm

    Mi-a placut.Asa e. Cu „pamantul rau ” trebuie sa fim foarte atenti .mai ales cu cel ramas inca pe undeva prin nauntrul nostru.
    Dupa ploaie da, tot e bun insa trebuie cumva”mentinut bun” Altfel se intareste iar.Poate de aceea nu ajunge cum spune fetita mea : sa ne rugam luni toata ziua si in restul saptamanii sa ne aducem doar aminte ca ne-am rugat luni.

  2. Martie 11, 2009 8:21 pm

    Ceea ce spune fetita ta e un lucru mare 🙂 Sunt exact cuvintele Pr. Teofil: cand ne aducem aminte de Dumnezeu, sa inmultim rugaciunea, ca atunci cand vom uita de El, sa-Si aduca El aminte de noi…

  3. gabi permalink
    Martie 11, 2009 9:52 pm

    la munca, Ortodoxilor! 😉

  4. mariana permalink
    Martie 11, 2009 10:58 pm

    offffff,pe toate le stiu dar cat de departe sunt de a le infaptui…

  5. Martie 12, 2009 9:16 am

    Bine zis, Gabi. La adevarata munca!

    Si sa ne rugam pentru ploaie.

  6. Felix-Gabriel Lefter permalink
    Martie 12, 2009 7:16 pm

    M-as muta la tara ieri

  7. Florin M. permalink
    Iunie 17, 2009 11:18 pm

    Cred ca am citit articolul asta de… 15 ori.
    In mod sigur vor mai fi ocazii, voi mai avea nevoie sa imi amintesc cum sunt si voi mai reveni sa ma regasesc in randurile acestea, sapate cu atata drag. De fiecare data cand le citesc umplu traista.

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » “Patriarhia s-a razletit de popor” (Noutati 11 martie 2009)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: