Skip to content

Inimă de mamă

Februarie 21, 2009

image001

image002

image003

image004

Aeste fotografii, pe care le-am primit prin mail, mi-au adus aminte de o poveste din copilaria mea…

O mama avea un copil, pe care il iubea foarte mult. Cand fiul ei ajunse mare insa, se indragosti de o fata si-si pierdu cu totul capul.

-Vrei sa fii sotia mea? o intreba, intr-o zi.

-Voi fi sotia ta numai daca imi aduci inima mamei tale, ca o dovada a dragostei ce-mi porti!

Auzind aceasta, baiatul se duse repede si-si omori mama. Ii scoase inima cu un cutit si apoi o rupse la fuga inapoi, sa i-o ofere iubitei lui. Dar, pe cand alerga, se impiedica si cazu. Inima mamei se rostogoli din maini si, de jos, de unde era, isi intreba fiul:

-Te-ai lovit, dragul mamei?

Anunțuri
16 comentarii leave one →
  1. cristina permalink
    Februarie 21, 2009 2:37 pm

    Urmarea povestii este ca fiul nu s-a mai dus la iubita lui ci la duhovnic pentru a se pocai. Acesta i-a spus ca ii va reduce canonul la jumatate, adica la 15 ani, daca se va calugari. s-a dus la o manastire pe malul Iordanului unde a facut cele mai grele ascultari cu dragoste, smerenie si lacrimi pentru pacatele sale. Vazand viata aspra pe care o ducea si dorinta de a capata iertare mai repede, duhovnicul manastirii i-a spus dupa trei ani sa nu vina la slujba de Inviere ci sa stea in chilia lui si sa se roage pentru iertare la D-zeu si mamei lui care era martira si avea trecere la D-zeu. Si sa astepte acolo semn. Dupa mai multe ore de rugaciuni, cand bateau clopotele de Inviere s-a aprins si candela fratelui cu Lumina Sfanta iar glasul mamei s-a auzit din nou „puiul mamei te-am iertat”! 🙂

  2. Februarie 21, 2009 2:52 pm

    Grozave fotografii!

  3. Maria permalink
    Februarie 21, 2009 5:54 pm

    Fotografiile si mie mi-au placut.Povestea insa,este groaznica de-a dreptul.Ma intreb cine a putut-o nascoci.

  4. Februarie 21, 2009 6:08 pm

    Povestea e groaznica? Ce ciudat… Oamenii nu mai stiu sa citeasca printre randuri.

  5. Februarie 21, 2009 6:57 pm

    Povestea asta e rupta din viata, o parabola, plina de invataminte!

  6. Maria permalink
    Februarie 21, 2009 7:58 pm

    Poate asa e dar tot nu-mi place.Pana ajung eu sa pricep dedesupturile trebuie sa „rostesc” fraza.Rostirea mie imi face probleme si cand e vorba de alte povesti.E o problema mai veche la mine si de aceea am si folosit un cuvant asa dur probabil.Asa am simtit efectiv prima oara cand am citit-o. :()

  7. Februarie 21, 2009 8:07 pm

    Te inteleg. Dar trebuie sa-ti spun ca povestea o stiu de cand eram copil. Pe atunci nu aveam cum sa o inteleg in profunzime. Totusi, imi aduc aminte ca ma impresiona puternic de cate ori o auzeam. Adica imi producea si frica, si bucurie 🙂

  8. Anonim permalink
    Februarie 21, 2009 11:39 pm

    Am citit şi eu povestea în urmă cu câţiva ani. Nu ştiu ce nu am înţeles. Cred că ştiu de mult timp că fericirea nimănui nu se poate construi pe nefericirea altora.

  9. Maria permalink
    Februarie 21, 2009 11:41 pm

    Si eu imi amintesc despre nedumerirea care ma cuprindea cand vanatorul ii taia burta lupului si noi ne bucuram sau cand greierasul era lasat sa moara de foame pentru ca a fost lenes.Si aici ar exista niste explicatii mai adanci insa o minte de copil nu ajunge acolo.
    De altfel, de multe ori nici eu nu sunt foarte lamurita asa ca prefer sa le evit atunci cand seara „spunem cate o poveste”.pOvestea de mai sus insa este chiar mai „dura” decat cele pe care le stiu eu.:(
    Oricum, nu vreau sa spun ca toti gandim la fel sau ca avem aceleasi limite de suportabilitate(cred ca ale mele sunt printre cele mai restranse in final) , deci poate ma insel.:(

  10. Maria permalink
    Februarie 22, 2009 12:17 am

    PS : am omis un amanunt: am citit povestirea imediat dupa ce il vazusem pa Jasper ratacind prin lume(sau in afara ei) si sacrificandu-i pe cei indepartati pentru salvarea celei apropiate.Deci, tot iubirea i-a dat dreptul de a lua anumite decizii.Poate toti am face la fel insa crestineste vorbind, nu, nu cred ca poate fi explicabil.Am terminat de vazut filmul si mi-am spus: ok, singurul lucru care imi ramane este sa ma rog sa nu fiu pusa niciodata sa aleg.
    Si apoi, mi-au placut mie pozele de la urmatorul post, si apoi: ZBANG, noua poveste:(.

  11. Scomina permalink
    Februarie 22, 2009 9:44 am

    E extraordinar!

    Cine o fi surprins momentul, minunat adevar a pescuit!

  12. Mihaela permalink
    Februarie 22, 2009 11:36 pm

    fotografiile sunt incredibile! geniale! povestea e teribila, intradevar, dar din pacate semnifica un adevar, sunt mame cu astfel de suferinte! Dumnezeu sa le ajute si sa le rasplateasca rabdarea!

  13. Februarie 25, 2009 8:04 am

    Povestea era cumva Inima Mamei de G. Cosbuc? http://ro.wikisource.org/wiki/Inima_mamei

  14. Februarie 25, 2009 8:28 am

    Spre mirarea mea, nu stiu de aceasta poezie. E clar ca sursa este aceeasi cu povestea, totusi, chiar ii apartine lui Cosbuc?! Versificatia e in stilul lui, dar felul in care sunt exprimate ideile, ba! Nici bogatia stilistica nu o regasesc in poezia asta, iar incalceala „actiunii” si patetismul ieftin ma face sa ma indoiesc nu doar ca ii apartine lui Cosbuc, ci oricarui poet adevarat. Sa ma ierte Cosbuc, daca intr-adevar el a scris-o, dar parca nu-mi vine a crede…

    Vreau sa imi dea cineva sursa – de unde a fost luata aceasta poezie si pusa pe Wiki? din ce volum?

  15. Martie 2, 2009 10:13 pm

    pozele sint frumoase dar tot nu inteleg

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » Noi zvonuri de razboi si de dictatura globala (Noutati 20-21 februarie 2009)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: