Skip to content

Ce ştim despre homeopatie? (7)

Februarie 19, 2009
Ce ştim despre homeopatie? (1) – O parere personala
Ce ştim despre homeopatie? (2) – Istoric – Cum a fost descoprita homeopatia – Ce vindeca homeopatia
Ce ştim despre homeopatie? (3) – Principul similitudinii / Doza infinitezimala – Procesul de fabricatie
Ce ştim despre homeopatie? (4) – Alopatia, mai “pagana” decat homeopatia?
Ce ştim despre homeopatie? (5) – Condamnam remediul, sau medicul care il prescrie?
Ce ştim despre homeopatie? (6) – Marturia unei mame care este IMPOTRIVA homeopatiei

Fata in fata cu povestea Elenei voi aseza povestea Adrianei, o prietena care a raspuns apelului meu de a scrie despre acest subiect din experienta personala, dupa o practicare mai indelungata a remediilor homeopate. Mi-a placut povestea pentru ca, pe langa faptul ca incearca sa explice si dintr-o perspectiva mai inalta aceste abordari medicale, vine si cu multe exemple concrete de confruntare cu boala, fapt care ne trimite aderent, din speculatii, in realitate. Mai mi-a placut si pozitia echidistanta pe care se afla: foloseste homeopatia, dar cu atentie. O marturie in care, personal, m-am regasit foarte mult.

Homeopatia se ia… cu discernământ

Incep un “raport” legat de experienta mea cu homeopatia. Am “crescut” cu filosofia medicului nostru pediatru de nepanica, masura in medicamentatie, pronatural. Intr-un anume moment, ea nu ne-a mai putut ajuta in problema pe care o aveam si atunci am ajuns la homeopatie. Odata cu mutarea la tara am intalnit aceasta doctorita care e intr-un sat invecinat. Fac intr-o oarecare masura pe desteapta, dar nu pot spune ca mai am incredere 100% in vre-un medic, nu ca buna-credinta, cat ca informatie. Odata, un parinte mi-a spus ca suntem prea obisnuiti sa luam cuvantul medicului ca litera de lege si ca, de fapt, medicul iti propune, iti da un sfat pe care esti liber sa-l urmezi sau nu….

homeopathyDoctorita noastra homeopata are problemele ei, legate de deschiderea spre filosofii orientale si sentimentul ca e bine sa folosesti remedii si in probleme sufletesti, ca ele “te ajuta, te deschid spre energiile lui Dumnezeu” etc. Nu impartasesc acest punct de vedere si refuz sistematic orice imixtiune in problematica extrafiziologica. Folosesc remedii strict pentru raceli, abcese, infectii, probleme pentru care as folosi altminteri medicamente alopate. Cred si eu ca, de fapt, problema este cum folosesti orice mijloc de remediere a bolii, fie el alopat sau homeopat, cand apelezi la ele, cat poti duce fara ele, cat esti dispus sa rabzi o febra, o tuse, o buba… Cat de panicos esti cu propriul copil, cum suporti sa-l vezi in suferinta etc. Venim dintr-o generatie care nu are absolut deloc educatia suferintei si un detine nici o justificare a ei. Tot ce stim din alta perspectiva am dobandit rational, dupa intrarea in Biserica si nu am apucat inca sa le probam pe propria piele prea mult… decat, poate prin faptul de naste fara epidurala si de a acepta sa ne inhamam iar si iar la travaliu, dar aici e alta discutie.  In fine, incep cu chestii concrete.

wwMedicina alopata este de cele mai multe ori barbara si este practicata de multe ori abuziv si fara privire in perspectiva. Ea trateaza simptomul si nu cauza… Cateva exemple. Primul contact cu homeopatia l-am avut in adolescenta, cand, la fel ca multe fete, avem cateva chisturi la san. Un lucru destul de obisnuit, am aflat ulterior. Am fost plimbata la tot felul de doctori, care mai de care, si singura solutie pe care au avut-o au fost anticonceptionalele cu scopuri terapeutice… Dupa 6 luni de tratament in care am trecut prin cele mai dezolante stari sufletesti induse in mare masura de substantele administrate, rezultatul a fost 0. Sansa a facut sa intalnim un medic ginecolog care lucra in strainatate si practica si tratamente homeopate aplicate pe disciplina ginecologica. Timp de alte 5-6 luni am luat niste preparate homeopate din plante, sub forma de picaturi, dupa o anumita schema legata de menstra. Asa am scapat de chisturi. Experienta de atunci a dat masura barbariei metodologice a alopatiei. Practic ei reglau menstra si cantitatea de hormoni in mod mecanic. Evident, la intreruperea tratamentului se intrerupea si efectul. Mai tin sa mentionez ca formatiunile aparusera brusc dupa un soc emotional puternic – o dovada a faptului ca suntem cu adevarat un intreg si ca trupul si sufletul relationeaza la nivelul patologiei. Or medicii alopati ignora cu totul aspectele sufletesti. Cei homeopati se erijaza in duhovnici… Ce greu e să găseşti un medic cu adevărat creştin….

Un alt exemplu – de data asta fara legatura cu homeopatia – este al unui cunoscut care fusese programat sa fie operat de cataracta. Iscoditor din fire si fara incredere in doctori, pe care i-a vizitat in 70 de ani, poate de 3-4 ori, a inceput sa-si autoanalizeze carentele si starea organismului. A ajuns la concluzia că are probleme cu rinichii. A studiat cărti de fitoterapie şi a făcut câteva băi de şezut în diverse ceaiuri. Simptomele de la ochi au dispărut, aşadar problemele renale se reflectau la nivelul ochiului. Organismul nostru este, vai, atât de complex… Desigur, la controlul ocular, medicul n-a mai constatat nici o neregulă şi a fost peste măsură de mirat, iar pacientul i-a spus peste umăr : « Sunteti medic, rezolvaţi misterul… ».

Sick child wiping his noseMomentul de cotitură a fost legat de Mihai. Între 2 si 3 ani, mi-a făcut 8 otite. De fiecare dată când îl durea urechea, ni se prescria instantaneu antibiotic, că de, cu otita nu e de joacă. Ni se explica cum mucii din nas, care la grădiniţă nu se termină niciodată cu mijloace alopate, urcă în ureche şi provoacă otita. Am fost programaţi chiar la operaţie de polipi. La al optulea episod, ni s-a spus că dacă mai apare şi al nouălea, copilul riscă să-şi piardă auzul. În plus ni s-a spus că, după atâta antibiotic, este cu imunitatea la pământ. Am fost sfătuiţi să-l scoatem din comunitate – grădiniţă – şi să îl ducem să ia aer doar lângă pădure, în afara oraşului. Evident, nişte prescripţii care ne complicau enorm existenţa. Apoi, dupa ce tocmai se încheiaseră cele 10 zile de antibiotic, ni s-a spus senin că urechea este încă bolnava şi că trebuie să continuăm. Asta de către un medic recunoscut, de la Grigore Alexandrescu, pe care nu îl suspectam de rele intenţii. Ni s-a prescris un produs de refacere cu Aloe vera, care se găseşte la firma “Forever living”… În acest context, am spus că trebuie să încercăm altceva. Am mers la un medic homeopat recomandat de nişte prieteni care trecuseră prin aceeaşi experienţă cu băiatul lor. După un consult amănunţit cu anamneza pacientului şi a bolii, ni s-a prescris Ferrum Phosphoricum şi regim de viaţă normal. După câteva doze de remediu, copilul n-a mai avut nimic. De 4 ani încoace au mai fost câteva crize pe care le-am ţinut sub control tot cu Ferrum, dar cum. Am administrat remediul la jumătate de oră şi nu am dat nici un analgezic copilului. Crizele de durere durau până la 4 ore de vaiete şi suferinţă, dar apoi treceau fără urmă. Au fost poate 4-5 astfel de momente în 4 ani şi evident, n-am mai văzut nici spital, nici antibiotic pe tema asta. După un an, am mers întâmplător cu el la Grigore şi am dat peste aceeaşi doctoriţă. Am invitat-o să vizioneze urechile copilului şi din proprie curiozitate. Urechile erau ca noi şi ea n-a mai ştiut ce să zică. Pentru polipi, am făcut luat vreo 3 săptămâni nu mai ştiu ce remediu şi ei au dat înapoi, de nu mai aveau nici măcar muguri… Nu era păcat să rămână fără ei?… Dar de, omul e mai priceput ca Dumnezeu… În anii ’40, în Germania, copiii se operau de amigdale din principiu, la scurt timp după naştere…

42-17196132Cu Sofia (mijlocia) am început direct homeopat. Am fentat multe răceli, dar am stat bine mersi şi în spital atunci când remediile nu au funcţionat. Apropos de spital şi de sistemul de îngrijire. Este revoltător felul în care sunt trataţi copiiii în spital, chiar cu cele mai bine intenţii din partea medicilor. Sistemul îngreunează refacerea copilului. Somnul este întrerupt de nenumărate ori pentru operaţiuni importante sau nu. La ultima spitalizare cu Ilinca (cea mică), am început să refuz cu nonşalanţă din proceduri, pentru că mi se părea inacceptabil să freci un copil în felul asta doar ca să-ţi completezi fişa de salon, cu detalii neimportante pentru bolnav… La un moment dat, am fost internată o noapte la Grigore cu Sofia, care se înecase cu salată de varză. Fiind însărcinată cu Ilinca, nu am putut intra cu ea la radiografie. Copilul, evident, urla de mama focului şi asistenta mi-a spus că n-a reuşit s-o ţină prea bine şi că dacă radiografia e mişcată, nu e nici o problemă, o repetăm (!!!!). O radiografie în plus sau în minus tot aia e, nu….?

Am cunoscut de la bun început suspiciunea unei anumite părţi a mediului ortodox faţă de homeopatie. În acea perioadă mergeam la Radu-Vodă, unde la racla sfântului Nectarie chiar se citeau rugăciuni de dezlegare în listele cărora intrau pe lângă radiestezie, acupunctură etc şi homeopatia… Împrejurările au făcut ca într-un răstimp de câţiva ani să mă spovedesc la vreo 5 duhovnici. 2 dintre ei erau pe poziţii anti-homeopatie din principiu, dar nu puteau explica de ce… Mărturisind experienţa mea, dar şi suspiciunea permanentă cu care abordez subiectul, m-au sfătuit să nu cer niciodată remedii pentru neputinţe şi probleme sufleteşti. Mi-au spus că atâta vreme cât folosesc remediile strict pe post de medicament pot continua, până ce ei înşişi se vor lămuri. Ceilalţi nu au văzut din start nici o problemă în uzul de remedii şi chiar eu însămi eram mai suspicioasă decât ei… Sunt cu toţii părinţi care duc o viaţă jertfelnică şi autentic creştină. De la unul dintre ei chiar am înregistrat la un moment dat o reacţie uimitoare, pe care am găsit-o adevărată. Îi povesteam de cazul unei cunoştinţe apropiate în care doi medici homeopaţi au identificat independent aceeaşi problemă sufletească în spatele unei afecţiuni cronice… I s-a spus că nu va scăpa de afecţiune până nu va rezolva problema sufletească. Şi părintele mi-a spus: „Dacă şi în trupul lui este scrisă şi un medic a putut s-o vadă, chiar trebuie să o rezolve! Bucuraţi-vă că şi ochiul profan a arătat-o cu degetul!”. Desigur, nu era vorba de a accepta remedii pentru a rezolva problema, ci de o mobilizare sufletească care era necesară.

sfantul-teofan-zavoratulTotuşi consider că subiectul trebuie practicat cu multă precauţie şi cu discernământ duhovnicesc. Am fost de la început cu antenele aprinse şi am încercat să înţeleg de ce există această reţinere unora dinrte ortodocşi faţă de remedii. Chiar printre marii părinţi sunt unii care acceptă homeopatia moderată şi alţii care resping totul. Sf. Teofan Zăvorâtul, de exemplu, înşiruie o listă de remedii pe care le poate accepta. Sunt cele mai uzuale în cazuri comune de răceli şi infecţii. M-am gândit atunci că dacă pot fi acceptate unele remedii, asta înseamnă că principiul remediului nu este nociv.

Mai sunt elemente care pledează pentru valoarea de medicament a remediului:

Au termen de garanţie, ori nişte medii investite ritual cu puteri nu îşi pot pierde în timp această „calitate”. Sunt administrate strict pe observarea manifestărilor fiziologice: culoarea mucoaselor, a producţiilor, a obrajilor, a limbii etc, felul bubelor… Dacă observaţia este proastă sau nu îndeajuns de subtilă, remediul indicat pur şi simplu nu funcţionează. Mi-e greu să cred că pentru fiecare din cele 5-6000 de remedii şi diluţii există incantaţii specifice. Or, dacă incantaţia ar fi una generala, ar functiona orice la orice… Au fost cazuri în care am încercat 3-4 remedii şi abia la al 5-lea am avut rezultat. Au fost cazuri când n-am avut rezultat deloc, au fost cazuri când am avut rezultat în 10 minute… Au fost cazuri când am recurs până la urmă la antibiotic… Remediul nu este cu siguranţă placebo, întrucât aşa cum spunea cineva, funcţionează la sugari şi asta îţi pot confirma.

Reacţia organismului la un remediu se poate observa uneori imediat. Uneori dintr-o stare de coacere a bolii un remediu administrat corect declanşază imediat mucozităţi, strănuturi, scurgeri la ochi etc. care sunt de fapt mijloace prin care organismul se eliberează de intruşi… Eram odată în spital cu Ilinca şi îi administram în paralel cu ce i se administra acolo remedii. A început la un moment dat să elimine pe ochi puroi. Evident, doctoriţa care ne trata a zis: auăleu… s-a complicat cu conjunctivită! şi mi-a adus imediat sticluţa cu picături antibiotic local, pe care evident nu le-am administrat. A doua zi copilul avea ochii cu totul limpezi…

Poate stii de mănăstirea Nera unde se cultivă plante medicinale şi se prepară remedii. De aceea sunt de dorit remediile Cristiana pe care le găseşti undeva pe linia lui 86 şi undeva în Băneasa. Am vorbit odată cu o maică de acolo şi am întrebat-o despre prepararea remediilor. Mi-a spus că e un proces strict mecanic şi că trebuie să urmeze doar proceduri foarte corecte dpdv igienă şi cantităţi. De altfel, am preparat eu însămi un remediu pentru Ilinca, un antidot la vaccinul Antipolio pe care i l-am făcut la 6 luni. Am preparat produsul din câteva picături din vaccinul administrat prin diluare repetată. Cristiana prepară la cererea medicilor homeopaţi aceste antidoturi la vaccinuri. Evident, antidotul nu are nici un efect dacă e preparat din vaccin produs niţel diferit decât cel administrat. Pe la 1 an şi 8 luni ale Ilincai i-am administrat vaccinul de la 2 luni, urmat de antidot. Am observat timp de câteva zile eliminări puternice ale organismului pe ochi, pe nas…

Contactul cu primul medic homeopat, cel care ne-a scos din beleaua cu otita, a continuat şi cu Sofia. La ea, lucrurile au fost niţel diferite. Mi-a spus că trebuie să vin s-o vadă lunar, nu mi-a dat prea multe explicaţii, mi-a spus că vede la ea o oarecare labilitate şi că performanţele de progres nu spun nimic, atâta timp cât copilul este instabil sufleteşte. Am ascultat şi am cântărit. Ceva a văzut bine la ea, dar mi-am spus că partea sufletească intră în altă zonă. La bebeluşi, totuşi, lucrurile sunt foarte evident legate. Starea lor de sănătate sau boală poate fi evident influenţată de afectivitatea celor din jur şi anumite suferinţe sufleteşti pot fi ameliorate simţitor prin plusarea ofertei afective în mod conştient, din partea părinţilor. Un studiu de caz a arătat că prematurii care sunt mângâiaţi de câteva ori pe zi pe cap recuperează mult mai uşor decât cei care sunt doar hrăniţi şi lăsaţi în pace….

baby_girl_walkingNu m-am dus lunar nicidecum la control, ci doar la nevoie de boală şi am prins din zbor sfaturi care mi-au folosit mult uneori. De exemplu, pe la 7 luni Sofia se ridica pe 2 picioare în pat. Doctoriţa m-a sfătuit să fac tot ce-mi stă în putinţă să nu se obişnuiască cu poziţia bipedă şi să nu înceapă mersul prematur, căci aşa cum o vede ea, nu e pregătită. Am ţinut-o foarte mult în braţe. Pe la 11 luni abia a început în 4 labe, iar mersul abia la 1 an şi 3 luni. În necunoştinţă de cauza, mulţi părinţi ar fi fost mândri de performanţele copilului şi l-ar fi pus pe mers pe la 8-9 luni, ajutându-l să devină mai repede „om”. Greşit! Mersul în 4 labe este o etapă absolut esenţială în dezvoltarea neurologică şi arderea acestei etape prin încurajare precoce la mers este o mare greşala, care se lasă ulterior cu probleme de comportament… Şi habar n-ai de unde…. Şi medicul alopat nu îţi va spune decât că l-ai educat prost… Analog şi cu cei care se străduiesc să înveţe copilul să spună „r” în loc de „l”. Şi „r” ul este un prag de dezvoltare neurologică care nu trebuie forţat, ci lăsat să vină când există maturitatea necesară. Ei, toate astea, fără nici o legătură cu ritualuri şi magii mi le-a spus un medic homeopat… De aia e bine să asculţi şi să cântăreşti.

Primul an de homeopatie a coincis cu mutatul la tara. Asa cum ai constatat si tu, copiii se imbolnavesc mult mai rar la aer curat. La un moment dat, m-am gandit ca rarirea episoadelor de boala se datoreaza si homeopatiei. Privind la luptele altor parinti cu mijloacele clasice de care eu ma departasem, ma gandeam ca poate ca refuz crucea bolii si ca Dumnezeu pentru obraznicia mea ridica incercarile de la noi si ne lasa sa ne bucuram de sanatatea cea trecatoare… Dar, in timp, am simtit ca nu a fost asa. Am avut momente de boala, putine, dar foarte intense, cu toata homeopatia noastra. Cu adevarat viata la tara e mult mai sanatoasa si daca ea se combina si cu tratamente rationale, se scuteste multa suferinta, grija si se construieste sanatatea de durata.

Incă un aspect pozitiv, care pledează pentru ştiinţă, este acela că homeopatia se declară de la bun început neputincioasă în unele afecţiuni cum ar fi cancerul, bolile locomotorii şi altele… Ceea ce înseamnă că are limite, ori răul nu are limite… decât acelea pe care i le pune Dumnezeu. Te poţi vindeca fără probleme cu prin intervenţia satanei de ori şi ce boală… chiar dacă urmările sunt cu totul neaşteptate…

Spuneam că am înteles de ce duhovnicii sunt împotrivă de multe ori. E o chestie riscantă. Pentru oameni care sunt foarte preocupati de propriul ego şi pentru orice pârţ vor o rezolvare, poate fi foarte periculoasă. Nu mai spun de cei care vor să-şi rezolve alt fel de probleme. Am auzit de la doctoriţa noastră către terţi pacienţi: „vino să-ţi dau un remediu ca să fii mai hotărâtă” sau „orice om are nevoie la un moment dat de un Lachesis ca să scoată din el ura….”. Cu noi e rezervată, pentru că mereu i-am pus în vedere că problemele sufleteşti mi le rezolv cu duhovnicul şi am refuzat orice demers extra-acut la adult şi în majoritatea cazurilor şi la copil. I-am spus că remediul meu constitutiv este sfânta împărtăşanie şi că atunci când simt că nu mai am energie sau am nevoie de susţinere, imediat mă spovedesc şi mă împărtăşesc şi asta îmi înnoieşte în modul cel mai real puterile. Ne lasă cu ale noastre şi ne tratează în măsura în care ne lăsăm trataţi. Discutăm mult şi deseori în contradictoriu, dar mie îmi folosesc aceste discuţii. Am învăţat mult despre cum funcţionăm de la homeopaţi.

4512643565Un semn de întrebare este ţelul final al homeopatiei. Am discutat mult cu o prietenă care a citit o groază şi are experienţe diverse cu homeopatia. Mi-a spus că ţelul diferă de la un homeopat la altul. Unul declară omul sănătos atunci când îl găseşte pe Dumnezeu. Altul îl consideră sănătos atunci când depăşindu-şi inhibiţiile devine creativ. Până la urmă, homeopatia practicată până la capăt cred că doreşte un om perfect, dar obţine această perfecţiune prin alte metode decât cele duhovniceşti. Asta cred că e greşit. Omul perfect nu există şi singura cale de perfecţionare consider că este îndumnezeirea, aşa cum o învaţă ortodoxia. Şi în alopatie şi în industria cosmetică există acest val „forever living”. Să fii bătrân şi să nu ai riduri, să fii la menopauza suplă şi vioaie ca o fată mare… E o concepţie greşită, împotriva firii. Când văd babe din occident cu pantaloni scurţi şi maieuri mă apucă groaza… Ce frumoasă e tanti Jana cu broboadele ei şi cu ţoalele ei de baba!

Nu ma mai lungesc, poate ar mai fi de spus, în mare ce e mai important sper că am atins. Astea sunt concluziile şi experienţele mele până în prezent. Oricum, şi eu tânjesc după medicina sfinţilor şi mă rog să nu fiu în înşelare şi dacă sunt să-mi descopere Dumnezeu şi să mă îndrepte. Am citit în viaţa unui sfânt din Capadocia din sec.XIX, Sf. Arsenie, că în satul lui nu erau doctori şi doctorii de nici un fel. Când omul era bolnav chema preotul să-i facă rugăciune. Preotul era chiar sfântul… Şi cei mai mulţi, cu mila lui Dumnezeu se făceau bine. Vor veni şi peste noi încercările bolilor şi vom da răspuns fiecare după putere.

Anunțuri
11 comentarii leave one →
  1. Maria permalink
    Februarie 20, 2009 4:08 pm

    Adriana, este de admirat cat de curajoasa esti.

  2. Silvia permalink
    Februarie 20, 2009 7:39 pm

    Verisoara mea din Toronto a terminat Medicina, apoi a facut rezidentiat pe ORL si a practicat in Romania. Tot in Romania a facut si un curs de homeopatie. In Canada mai are de invatat sa ajunga doctor, intre timp vinde medicamente homeopate la cea mai mare firma din zona. Am intrebat-o clar de mai multe ori daca homeopatia ar rezolva problemele de sanatate si mi-a zis sincer fara inconjur ca nu. Nu mi-a recomandat niciodata sa merg la vreun homeopat sau sa iau vreun medicament homeopat la bolile de care am suferit de-a lungul timpului.

    Ce am priceput in ultima vreme este ca nici o boala trupeasca nu vine decat ca urmare a unei boli sufletesti, adica a unui pacat savarsit in urma cu jumate de an sau mai mult in urma. Vindecarea bolilor sufletesti prin spovedanie si canon aduce cu sine si vindecarea trupului. Unele boli ca raceala si altele mici cred ca-s chiar utile ca mai formeaza anticorpi. Cred ca e bine sa ne invatam sa mai suportam si suferinta, nu sa sarim imediat la tratament sa scapam de orice mica durere, ca bunicii nostri acum 50-100 de ani nu mergeau la doctor o viata si erau mai sanatosi ca noi!

  3. Februarie 20, 2009 9:13 pm

    draga Silvia, nu te supara, dat trebuie sa recunosti ca prima parte a mesajului nu demonstreaza nimic, nu e un proces de argumentare, doar de influentare a opiniilor cititorilor. daca vreti sa combateti homeopatia, faceti-o, va rog, intr-un mod mai serios si mai responsabil.

    despre a doua parte, nu te contrazic, nici nu vreau sa intru in detalii. am discutat si zilele trecute despre asta. dar a te trata sau a nu te trata este o optiune care trebuie facuta cu discernamant. sa nu cadem acum in extreme. Sfintii Parinti s-au tratat si ei, la nevoie. ca noi o facem excesiv, asta e cu totul alta problema. si ca bunicii nostri erau mai sanatosi, asta iarasi e discutabil, si nu tine numai de faptul ca se tratau doar cu ceaiuri, ci si de modul de viata mai simplu, intr-un aer mai curat, cu o hrana mai naturala.

    dar, parerea mea e ca e extrem de simplu sa predicam altora sa suporte suferinta… 😦

    ma iertati.

  4. Februarie 21, 2009 5:53 pm

    Silvia, ma gandesc ca bolile au mai multe cauze, nu doar pacatele.Multi sfinti au fost foarte bolnavi, si nu putem spune ca ei aveau pacate ca ale noastre, sau ca nu se spovedeau sau nu faceau canon destul. Daca ar fi sa fie cum zici tu , la cat pacatuim noi, ar trebui sa zacem non-stop.Boala e determinata si de puterea trupeasca a fiecaruia, de felul de trai, de alimentatie, aer, etc., si nu in ultimul rand de ingaduinta lui Dzeu, ca a se arate slava Lui, sau din alte motive de El stiute.

  5. Scomina permalink
    Februarie 22, 2009 8:10 am

    Adriana, esti cea mai tare!!!!!!

    In sfarsit, am inteles din minimum de povestire esentialul! Sa te bucure bunul Dumnezeu!

  6. Mai 4, 2009 6:58 am

    Buna dimineata! Astept in continuare recomandarea unui homeopat in Cluj… 🙂
    O saptamana plina de bucurie!

  7. Mai 4, 2009 9:44 am

    Iulia draga, iarta-ma. Uitasem.

    Am intrebat-o pe doamna noastra dr. si mi-a recomandat o colega de-a dansei: dr. MIHAELA LAZAR – TEL: 0744871692

    Sanatate!

  8. corina permalink
    August 20, 2009 12:00 pm

    Buna,

    am citit pe nerasuflate postul tau.multumesc pentru ideile si invatamintele care reies din ele
    as avea nevoie de 2 adrese (homeopat ptr a atenua vacinul de 2 luni in special antipolio oral care banuiesc ca mi-a schimbat fetita cea mare-Ilinca- si duhovnic care sa ma jute pe mine sa trec peste spaimele in ceea ce-l privesc pe baietelul meu – am trecut prin resconstructie de glezna, radiografii cand eram inscarcinata cu el si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca i se va putea intampla ceva rau)
    multumesc mult

  9. August 20, 2009 3:51 pm

    Draga Corina,

    Te pot ajuta dandu-ti contactul medicului nostru homeopat (de care, repet, sunt multumita si arhi-multumita 🙂 este un medic si un om de exceptie:

    Dr. Greta Niţă – MedLife
    http://www.medlife.ro/index.php?show=hyperclinica&s=85&med=29
    (Programari: 021-209 40 30)

    Despre duhovnic insa, nu este la fel de usor. Cred ca trebuie sa-l cauti singura. Chestiunea e mai mult decat subiectiva, este duhovniceasca. Este o cautare pe care trebuie sa o faci, si asta te va ajuta sa te gasesti si pe tine. Singurul sfat pe care ti-l pot da este sa il cauti neaparat, sa nu amai cautarea, ca sa nu te trezesti peste cativa ani ca totul a ramas in stadiul de proiect. Pentru ca, vei vedea, nu este la fel de simplu ca la doctor. Vor aparea multe piedici, pe care trebuie sa le treci fara a uita ce cauti cu adevarat. Pe Hristos.

    Cateva locuri de unde poti sa incepi cautarea: Biserica Rusa, Manastirea Antim, Manastirea Radu-Voda.

    Un sfant spunea: „cine nu are duhovnic, sa il caute cu lacrimi”. Dumnezeu sa iti ajute!

  10. magda permalink
    Martie 13, 2013 10:15 pm

    as dori tare mult sa stiu numele doamnei doctor homeopat la care a apelat Adriana

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » Mai exista inca pietre vii care stau impotriva tainei faradelegii (Noutati 20 feb. 2009)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: