Skip to content

Printre locatarii camerei 4…

Februarie 17, 2009

…se afla şi Valeriu. El ajunsese în acel timp la maturitatea sa duhovnicească. Era senin, echilibrat, puternic în cuvânt, controlat în faptă, statornic în rugăciune, intransingent în atitudine, plin de dragoste, răspândind o tainică atracţie – şi toate acestea din patul în care zăcea ţintuit de o boală grea şi îndelungată. Suferea de caverne la plămâni, avea pleurezie şi făcea pneumotorax, avea dese hemoptizii şi-şi pierduse pofta de mâncare. În plus simţea dureri reumatice în tot corpul, avea dureri abdominale din cauza unei apendicite şi, în fine, suferea de inimă. Din această cauză în ultimii doi ani el nu s-a mai putut aşeza întins pe pat nici ziua şi nici noaptea, ci şedea rezemat de marginea patului, iar capul îi cădea în piept.

galdacumama

La Galda, cu mama

Dacă la început îl mai puteam transporta cu targa pe terasă, mai târziu nu-l mai puteam mişca din pat. Tusea îl epuiza, se congestiona şi adesea scuipa sânge. Atunci durerea îi fura zâmbetul curat şi înţelept. Zâmbea şi prin somn. Somnul lui se contopea cu starea de veghe şi adesea s-a întâmplat să ne spună că în timp ce noi aveam impresia că doarme, el de fapt se ruga. Rugăciunea lui se continua şi în somn, şi asta îi dădea o strălucire pe chip şi răspândea o strălucire bine-plăcută în jur. Valeriu nu era însă un om fericit decât printr-un mare efort lăuntric şi mai ales prin darul lui Dumnezeu, care era plin şi puternic în el, întărindu-l să biruiască suferinţa prin trăirea în duh. Pe chipul lui slab se descifrau lumini ce acopereau umbrele suferinţei. Fruntea îi era lată, albă, senină, brăzdată câteodată de o şuviţă de păr neastâmpărată. Nimic însă nu impresiona mai profund ca cerurile ce se succedau tot mai adânci şi mai luminate în ochii lui albaştri, pătrunzători. Era în ei ceva statornic şi cald care vibra şi îi dădea o expresie vie, inteligentă, activă. Părul, care fusese odată bogat, acum era rar şi mătăsos ca o mângâiere. Obrajii îi erau îmbujoraţi cu frumuseţea ftizică, aşa că pe albul străveziu şi imaculat apărea la răstimpuri purpură solară. Nasul intra în desăvârşită armonie cu toată figura lui. Gura era chipul bucuriei sale lăuntrice. Un zâmbet care este greu de definit îi înflorea pe buze. Era fericire şi era durere în zâmbetul lui, dar din ele două se răspândea lumină, bucurie, putere lăuntrică. Când spasme şi dureri mari îl congestionau se crispa o vreme, dar chemând tainic numele lui Hristos depăşea suferinţa şi renăştea cu un zâmbet proaspăt, viu, strălucitor, venit din altă lume. Adesea spunea că este greu, că este chinuitor dar niciodată n-a spus că el face un efort ca să stăpânească suferinţa, ci că darul şi mila lui Dumnezeu îl ridică dincolo de ea şi îl fac fericit.

Vorbirea lui cu Dumnezeu era necurmată, şi cu atât mai intensă şi mai evidentă cu cât boala îl dobora şi viaţa lui intra în veşnicie. Capul său frumos şi expresiv era susţinut de un gât subţiat, alungit şi mult solicitat, căci zi şi noapte Valeriu nu se odihnea pe pernă, ci veghea cu capul căzut uşor în piept. Pielea lui căpătase o transparenţă neobişnuită. Deşi era slab, avea tenul catifelat, mai bine zis frumos colorat în tonuri domoale şi pure.

Mâinile – ca de altfel tot trupul – îi erau slăbite. Nu putea nici să mănânce singur, dar când ridica mâna, din degetele lui se răspândeau lumini. Aceste lumini erau sesizate de toată lumea, dar la moduri diferite, în funcţie de ochiul lăuntric al fiecăruia. Atât temnicerii şi reeducaţii cât şi prietenii erau impresionaţi de „ceva” din Valeriu, dar puţini au ştiut că acel „ceva” era Hristos. Pieptul lui era dungat de coaste plăpânde. Întrucât avea lichid purulent la plămâni, adesea i se făceau puncţii, apoi urma pneumotoraxul care-l umfla şi-i apăsa inima bolnavă. Plămânii şi inima i-au doborât viaţa. Era îmbrăcat cu nişte haine ponosite şi răscârpite, unele ale lui, altele căpătate. Transpira mult şi schimba des lenjeria. În loc de pantofi ori bocanci avea o pereche de şoşoni, care şi aşa erau inutilizabili. Era învelit cu o pătură sură şi cu o ghebă castanie. La capul patului avea o pernă de puf care scăpase ca prin minune de percheziţii, deoarece era interzisă ca „obiect de lux”. Însă într-una din zile, la un control, un temnicer zelos a confiscat puiul de pernă pe care se rezema Valeriu. Un alt miliţian, mai omenos, a ridicat perna dintre obiectele confiscate şi i-a aruncat-o discret înapoi. Pentru o clipă între cele două suflete s-a durat o scenă de puternică vibrare sufletească. După terminarea percheziţiei, Valeriu a socotit că e bine să dăruiască această perniţă lui T., care era anchilozat şi avea escare. T. nu a vrut să-o primească şi a dăruito lui Ghe. Acesta a folosit-o dar îi făcea rău şi a dat-o la un altul, până ce perna s-a înapoiat la Valeriu, dăruită de cineva care nu ştia de unde pornise şi nici cum ajunsese acolo. În această situaţie el a primit-o ca un semn că i-a fost dăruită de Dumnezeu. (…)

Şi deşi era topit trupeşte, intensitatea trăirii sale lăuntrice creştea zi de zi. A fost o vreme, spre sfârşit, când medicii şi prietenii lau îndemnat să nu mai vorbească, dar el a spus: – Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc, şi de trăiesc prin mila Lui trăiesc şi fără a-mi exprima dragostea ce vi-o port, n-ar mai avea rost să trăiesc. Nu vă temeţi deci. Nu vreau să ispitesc Izvorul Vieţii, ci vreau să-L slujesc până la capăt! Vă mulţumesc pentru grijă dar vă rog să înţelegeţi că nu pot să fac altfel!

Ion Ianolide – “Întoarcerea la Hristos”

Vezi si Valeriu Gafencu, „Sfantul inchisorilor”, cetatean de onoare post mortem la Targu-Ocna

2 comentarii leave one →
  1. viorica permalink
    Februarie 17, 2009 11:28 pm

    Valeriu se bucura acum in sanatate deplina in cerul binecuvintat .Cinste celor care nu s-au rusinat de Hristos ,Fiul lui Dumnezeu venit in lumea noastra pentru a ne salva din pacat .

Trackbacks

  1. Război întru Cuvânt » “Valeriu Gafencu: O lumina!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: