Skip to content

Amintirea Irinei (8)

Februarie 4, 2009

Din aceeasi Viata romaneasca, un alt interviu luat Irinei de Mihaela Schiopu in 1998. De-a joaca.

Dacă nu mai ţineţi sărbătorile, începe să se tulbure totul…

intamplari_bDe ce ai scris cărţile “Ne-a luat valul” şi “Piaţa Universităţii”?

Cartea despre Revoluţie (Ne-a luat valul) am scris-o pentru că mie mi-a murit un nepot atunci, în decembrie, şi m-am gândit să-i fac o colivă durabilă. Ambele cărţi au fost făcute cu prieteni. Singură, probabil, n-aş fi făcut nici una, nu pentru că n-aveam putere, ci pentru că era o treabă de rezonanţă. Piaţa Universităţii a fost reacţia cinstită a unor oameni care simţeam că erau iar păcăliţi. Era ceva de ordinul cacialmalei, pe undeva, şi de ordinul grădiniţei, pe de altă parte. Acolo era puţină grădiniţă, o grădiniţă a societăţii civile, şi eu mă simţeam cam răscoaptă ca să mă duc. Şi atunci am zis: măcar să povestesc. Acest lucru trebuia să existe, spus de cei care au trăit acolo.

Vorbeşte-mi despre Fefe, căruia tu îi scrii scrisori.

Fefe este bărbatul meu preferat, şi, de fapt, este cel mai bun prieten al meu. Este extrem de greu să trăieşti 30 de ani cu cel mai bun prieten al tău. Când îi scriu scrisori am posibilitatea să-i spun pe lung ceea ce întotdeauna îi spun pe scurt.

Care sunt cele trei lucruri pe care le-ai lua cu tine dacă ai pleca departe?

Era o vreme când ştiam precis că aş fi luat cu mine o carte, Data Tutashia, scrisă de georgianul Ciapu Amiredjibi, o pereche de ciorapi macedoneşti şi o icoană pe care ai mei au adus-o din Grecia. Dar acum, mai nou, simt că dacă aş pleca o vreme undeva, aş merge cu mâinile în buzunar, n-aş mai lua nimic.

De ce-ţi place să aranjezi obiectele?

Îmi place enorm, pentru că simt la obiecte aşa o mare neputinţă de a se mişca singure, încât am ajuns la concluzia că nouă ne revine obligaţia să le ducem dintr-un loc în altul, să le punem împreună şi să le ajutăm. De pildă, floarea-soarelui se întoarce după soare, îi convine, ea poate. Obiectele nu se pot întoarce după noi.

Ce înseamnă timpul pentru tine?

Timpul e ceva de care mi-e groaznic de frică şi nu ştiu de unde să-l apuc. Cel mai simplu pentru oameni este să opereze cu timpul, îl mărunţesc, îl măsoară şi după asta se orientează. Să împarţi timpul este să-i faci un rău fizic, în măsura în care el are un corp, îl stâlceşti. Cabinetul Timpul, de la Muzeul Ţăranului Român, l-am făcut ca pe un avertisment pentru ceilalţi oameni. Cabinetul ăsta are rolul de a-i trage pe oameni de mânecă şi de a le spune “fiţi atenţi că trăiţi în timp, că el este ritmat de sărbători şi dacă nu mai ţineţi sărbătorile, atunci începe să se tulbure totul, fiţi atenţi cu obiectele care vă înconjoară. Ele îmbătrânesc şi mor.”

Părea că vrei să-i împrieteneşti pe oameni cu timpul, nu-i aşa?

În general, eu am un foarte mare cult pentru prietenie şi mi se pare ca relaţia de prietenie e unica pe care merită să o încerci. Până la urmă, prietenia cu oamenii sau obiectele înseamnă armonie, şi armonia e de ordinul cântării împreună.

În ce obiect ţi-ar plăcea să locuieşti?

Într-o cutie de bomboane, fie într-o cutie de ceai, dar să fie rotundă şi din tablă şi, dacă se poate, veche.

Ce-a fost prea mult pentru tine?

Comunismul, şi prea puţin, prima copilărie. Înainte să te duci la şcoală eşti liniştit, eşti cu părinţii tăi. Când mă supăr, pe loc mă duc acolo şi fac o regresie aproape patologică, îmi reiau părinţii tineri şi pe mine fără responsabilităţi şi tot felul de rude care s-au dus şi un deal pe care coboram când luna era plină. Imaginea care mi-a rămas în minte este cu tata, care avea un castron mare de iaurt, mama venea după tata şi eu între ei. Era un spaţiu în care ştiu că oricând, orice mi s-ar întâmpla, dacă mă duc acolo, am scăpat.

De ce-ţi plac atât de mult oamenii tineri?

Îmi plac oamenii tineri şi oamenii noi. Oamenii noi putând fi de toate vârstele, iar oamenii tineri pentru că simt nevoia să le dau ceva. Eu am căpătat atâta în viaţa mea de la alţii, încât port un fel de povară a lucrului primit, pe care trebuie să-l dau mai departe. Şi, în general, adulţii nu prea au chef de ce le-aş putea da eu.

La ce te gândeşti când coşi?

Îmi place enorm să cos pentru alţii, de fapt, mai bine ar fi să vorbesc la trecut, pentru că timpul nu-mi permite. Când coseam, mă gândeam tot timpul la persoana respectivă. Era ca o compunere, îi spuneam tot prin asta. Pentru Angela (mama.), o singură dată am cusut o jachetă matlasată şi, nu ştiu pentru ce, deşi aş fi voit să fi fost cel mai frumos lucru cusut în viaţa mea, a ieşit extraordinar de prost, dar ea l-a primit bucuroasă.

De ce-ţi e mai dor?

De mama. Şi când sunt cu ea. De fapt, ce înseamnă dor? Că ţi se strânge inima. Ţi se întâmplă de multe ori şi în multe feluri, dar cred că există o strângere de inimă din iubire, care poate să ţi se întâmple şi când persoana respectivă este prezentă.

Dacă ai face o expoziţie despre tine, ce obiecte a-i folosi?

Mi-ar fi imposibil să fac o expoziţie despre mine. Din două motive. Unul, sunt un om realmente modest şi timid, iar în al doilea rând, pentru că eu mă socotesc destul de incatalogabilă şi, când faci ceva, trebuie să intri în nişte categorii.

Ţi-e frică de ceva anume?

Mi-e frică de multe, cel mai frică mi-e de frică şi din cauza asta mi-e şi foarte ruşine să-mi fie frică. De-asta lupt cu fricile foarte tare şi nici nu le pronunţ. Şi dacă nu le pronunţ, înseamnă că am câştigat eu.

7 comentarii leave one →
  1. Scomina permalink
    Februarie 4, 2009 10:47 pm

    Trebuie sa-i fac Irinei un cadou. Am decis astazi definitiv (tot decideam de sapte ani) sa-i fac o fetita. Va fi fetita ei si vor fi mandre una de alta. Trebuie sa gasim o denumire acestui tip de grad de rudenie inventat astazi. O iubesc atat de mult!

  2. Ina permalink
    Februarie 5, 2009 10:40 am

    Mult mi-a placut interviul de aici. Am mai incercat sa citesc aici despre Irina, dar cu toate ca-mi placea ceva, nu se lega ..cititul. Azi, aici am intalnit o Irina care m-a atras. Parca e o biblioteca fina cu mii de compartimente.

    As schimba doar cutia de bomboane din tabla veche, cu o cutie din lemn, una facuta de mana de un mester de-al nostru batran sau de mana unui calugar. Sa lucreze rugaciunea in ea.

    Si totusi, nu stiu nimic de Irina

    „Piaţa Universităţii a fost reacţia cinstită a unor oameni care simţeam că erau iar păcăliţi.”

  3. viatalatara permalink
    Februarie 5, 2009 12:43 pm

    Scomi, vrei sa ne dai cumva o veste? 🙂

    Ina, daca imi pare rau de ceva, e ca, din toate aceste amintiri despre Irina, nu se incheaga in totalitate Irina cea adevarata. E ca un puzzle incomplet. Irina poate fi mai greu inteleasa de cei care n-au vazut-o niciodata, fiindca ea era mai mult povestitoare decat scriitoare.

    Poate doar daca ar fi inregistrari video, sau macar audio…

    O sa incerc sa mai depan si eu niste amnintiri…

  4. Scomina permalink
    Februarie 5, 2009 3:09 pm

    Draga Anca, e doar o decizie, am spus. Irina e chiar urmatorul nume de botez care vine la rand pe lista noastra virtuala. Altfel, de la vorba pana la Irina mai sunt cale si pastile indelungate.

    Tare mult imi place cum scriu prietenii tai acestia de pretutindenea, se vede ca sunt de meserie…

    De cateva luni, eu, dintr-o persoana care refuza fintial sa citeasca orice fel de presa, am devenit dependenta de acest … ziar. E atat de bun!!! Felicitari! Ce noroc am ca va am!

  5. viatalatara permalink
    Februarie 6, 2009 9:17 am

    draga mea, eu ca sa mai zic, care am nascut pe cand Irina trecea pragul… si n-am stiut, ca as fi avut-o prima pe bebe Irina…

  6. Ina permalink
    Februarie 8, 2009 4:40 pm

    Draga Anca, ar fi bine sa pui cap la cap povestirile despre ea. Ma gandesc ca tinerii de azi cauta cu disperare exemple.

    Am citit prea putin despre Irina ca sa pot sa-mi spun o parere, dar o simt fina in exprimare, parca cu grija si in acelasi timp curajoasa, puternica.

  7. viatalatara permalink
    Februarie 9, 2009 10:24 am

    Da, ma gandeam ca ar fi faina o expozitie dedicata Irinei… desi cred ca n-ar fi usor de facut 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: