Skip to content

Fericiţi cei blânzi

Ianuarie 31, 2009
2up4bgo

Avva Tadei

– Care este cel mai de seamă lucru în viaţa duhovnicească?

Cel mai însemnat lucru este, cred, paza păcii inimii. Să nu vă tulburaţi sub nici un chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniştea, tăcerea, liniştirea. Vălmăşagul gândurilor este starea duhurilor căzute (dracii, duhurile care au căzut de la Dumnezeu). Mintea noastră, dar, se cere să fie adunată, unită, atentă. Numai în mintea unită se poate sălăşlui Dumnezeu Cel Unul.

Alături de paza liniştii inimii, deprindeţi-vă şi cu chipul în care şedeţi înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă: să ai neîncetat în minte că Domnul ne priveşte. Pe El trebuie să-L avem în cuget când ne trezim, când ne culcăm, la muncă, la masă sau când ne plimbăm. Domnul este pretutindeni şi în toate.

Nu trebuie propovăduit cu mintea, ci cu inima. Numai ceea ce vine din inimă atinge inima celuilalt. Să nu atacaţi niciodată, nu fiţi potrivnici nimănui. Dacă cel ce propovăduieşte vrea să-i ferească pe oameni de vreun rău, să o facă cu blândeţe, smerenie şi mare frică de Dumnezeu.

Pocăinţa trebuie înnoită. Aceasta înseamnă nu numai spovedanie la duhovnic, deşi este nevoie şi de ea pentru slobozirea omului de gândurile rele, ci pocăinţa înseamnă întoarcere către Binele desăvârşit. Aşadar, întoarcere către Dumnezeu, căci Binele desăvârşit este Dumnezeu. Trebuie să ne întoarcem cu inima spre Dumnezeu şi să cerem pace de la Domnul, să ne dea putere să fim buni. Pentru binele nostru, să avem gânduri şi dorinţe bune. Noi nu facem asta, şi de aceea suferim.

Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cereşti în noi, căci de vom pierde Împărăţia lui Dumnezeu din lăuntrul nostru nu ne vom mântui nici noi şi nici semenii noştri. Cel ce poartă în lăuntrul său Împărăţia lui Dumnezeu, acela o va împărtăşi în chip nevăzut şi celorlalţi. Oamenii vor fi atraşi de pacea şi căldura noastră, vor dori să fie împreună cu noi şi, treptat, atmosfera cerurilor va pune stăpânire pe ei, îi va birui. Nici măcar nu este nevoie să vorbim oamenilor despre asta – cerul va izvorî din noi şi în tăcere, sau vorbim despre cele mai obişnuite lucruri – acesta străluceşte din noi chiar şi fără să ne dăm seama de asta.

În cel lipsit de ascultare nu se va sălăşlui Împărăţia lui Dumnezeu, căci acesta va vrea întotdeauna să se facă voia lui şi nu voia lui Dumnezeu. În Împărăţia cerurilor nu sânt cu putinţă împărăţii în Împărăţie. Asta au vrut „duhurile căzute” şi de aceea au căzut de la Domnul, Împăratul Slavei.

Inima noastră tânjeşte după Dumnezeu, dar prin gânduri ne împotrivim Lui. Satana crede şi se cutremură, dar se împotriveşte. Asemenea şi necredinciosul: nu este necredincios, ci potrivnic. Aşadar, inima noastră tinde spre Dumnezeu, dar noi ne împotrivim Lui. Împotrivirea noastră nu-L va vătăma pe Dumnezeu, căci El este Atotputernic, ci pe noi înşine ne va vătăma.

s0vdjk_311_orig

Mainile Avvei Tadei

Gândurile, starea lăuntrică, dorinţele ne conduc viaţa. Precum ne sânt gândurile cu care ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa. Dacă avem gânduri de pace, linişte, dragoste deplină, bunătate, virtute, curăţie, atunci şi în noi va fi pace, căci toate gândurile de pace aduc pace lăuntrică, ce răzbate din noi, căci gândurile ne sânt pline de pace, linişte, dragoste desăvârşită şi bunătate. Dacă purtăm în noi gânduri rele, diavoleşti, atunci se nimiceşte şi pacea noastră lăuntrică. Sfinţii Părinţi spun despre gânduri: Orice gând care năruieşte pacea şi gândurile ce nu ne dau pace, acestea toate sânt de la diavol şi trebuie să le respingem şi să nu le primim. Trebuie să ne ostenim pentru binele nostru, ca să se întărească în noi pacea, bucuria, dragostea dumnezeiască. Părintele nostru Cel Ceresc vrea ca fiii Săi să aibă trăsăturile lui Cele dumnezeieşti, până ce noi vom fi plini de dragoste, pace, mângâierea bucuriei, adevăr, virtute. Domnul şi noi toţi dorim să fim blânzi şi smeriţi, căci din sufletul blând şi smerit izvorăşte virtute şi bunătate. Un astfel suflet, şi atunci când tace, răspândeşte întotdeauna valuri de linişte, pace, pline de dragoste şi bunătate. Un asemenea suflet nu se simte rănit când este ocărât sau certat – puteţi chiar să îl loviţi, iar lui îi va fi milă de voi pentru că îl chinuiţi atât de mult. Astfel de oameni sânt puţini pe pământ, dar pentru ei soarele străluceşte şi Dumnezeu ne binecuvântează să trăim, să avem toate cele de trebuinţă vieţii noastre. Trebuie să ne schimbăm cugetul.

Sfântul Isaac Sirul este un psiholog inegalabil între Sfinţii Părinţi. În scrierile sale stă scris: „Omule, să nu dai pacea ta lăuntrică pentru nimic în lume. Să-ţi păzeşti cu orice preţ pacea lăuntrică. Împacă-te cu tine însuţi, şi atunci se vor împăca şi cerurile şi pământul cu tine.” Vedeţi cât de adânci sânt aceste gânduri şi de multe ori repetă acest lucru? – dar până astăzi n’am putut să ajung la această măsură. Noi putem fi cu toţi buni dacă ne unim cu Izvorul vieţii, cu Dumnezeu, din toată inima noastră; atunci El ne va da putere să ne iubim pe noi înşine şi pe aproapele nostru. Fără Domnul, nici pe noi nu ne putem iubi. Mulţi cad adesea în deznădejde şi se ridică împotriva vieţii lor, curmându-şi viaţa, căci fără Domnul nu ne putem iubi nici pe noi înşine, cu atât mai puţin pe semenii sau pe vrăjmaşii noştri. Prin El putem toate, căci El este puterea şi viaţa noastră.

Sfinţii Părinţi spun: Ceea ce credinţa doreşte, Dumnezeu făptuieşte, dar plinătatea vieţii creştine este desăvârşita smerenia. Chiar unul dintre prorocii Legii Vechi spune: „Numai asupra celui blând şi smerit cu inima voi privi.” Cei blânzi şi smeriţi sânt moştenitorii Împărăţiei Cerurilor, şi vouă, tuturor, vă doresc să fiţi şi voi fii ai Luminii şi să ne aflăm împreună înaintea Domnului, să-L slăvim pe Domnul în tot timpul şi în veacul veacului.

Iată de ce trebuie să ne rugăm, să ne rugăm din inimă şi să tânjim din inimă după Dumnezeu, şi atunci Domnul ne va da harul Său şi pretutindeni vom simţi starea îngerilor şi a sfinţilor, şi nimeni nu vă va mai putea vătăma. Iubiţi-i pe toţi şi veţi avea pace şi bucurie nespusă, de negrăit în cuvinte. Vă doresc tot ce e mai frumos, pace şi bucurie de la Domnul.

capat

3 comentarii leave one →
  1. Februarie 1, 2009 10:11 am

    ( te-am „lepsuit” 🙂
    http://dulcecasa.blogspot.com/2009/01/leapsa-de-la-dinny.html )

  2. magda permalink
    Februarie 3, 2009 4:59 pm

    Cine a facut traducerea, Anca? „Cum iti sant?” imi vei zice ca ma leg de chichite si sa citesc cuvintele parintelui. O fac, dar nu am mila pentru traducator/oare. Limba romana ramine limba romana.

  3. viatalatara permalink
    Februarie 3, 2009 6:49 pm

    draga mea, toate cartile aparute la Predania au o limba veche…

    cat despre sunt/sânt, nu bag mana in foc cum e mai corect. in facultate, profesorii de lingvistica erau foarte contra lui „sunt” 😀 de la ei am aflat ca propunerea pentru „sunt” s-a facut si votat in Academie intr-o zi in care lipseau lingvistii, intr-un moment de elan fara baza. curat murdar!

    deci noi in facultate am fost educati sa vorbim cu „sânt-sînt”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: