Skip to content

Piteşti după Piteşti

Ianuarie 17, 2009

Cei inchisi in temnitele comuniste, fie ca au iesit de acolo, fie ca n-au mai iesit, au lasat cu limba de moarte aceasta profetie: „Aveti grija ce va urma dupa!” Stiau, simteau, intuiau ca regimul comunist va cadea, dar au avertizat ca dupa asta va urma ceva mult mai rau. „Lumea intreaga va fi un Pitesti” a spus Parintele Calciu. Cu atat mai grav, cu cat ce s-a intamplat, atunci, la Pitesti, pe fata, se va desfasura ulterior pe ascuns.

Ah, da, ne-am zis noi, iata, se intampla. Spalarea creierului prin televiziune si presa este cat se poate de reala! Noi insa ne tinem tari, ne pastram luciditatea, le aratam cu degetul jocurile si chiar le aratam si degetul! Spre deosebire de Pitesti, acum suntem liberi sa alegem daca sa fim sau nu spalati pe creier! Dar nu ne-am mai pus problema daca suntem intr-adevar liberi si mai ales, daca am reusit deja sa alegem.

Si iarasi, am uitat ceva cat se poate de important, ca sa nu spun vital: la Pitesti nu a fost doar spalarea creierelor. Asta a reprezentat doar o etapa. La Pitesti au fost demascarile, lovirile si tradarile celor mai buni prieteni intre ei. La Pitesti a fost Turcanu. Am uitat cine a fost Turcanu, am crezut ca a reprezentat un caz singular, unic si irepetabil. Am uitat ca Turcanu, ca si predecesorul lui, Iuda, a fost ales din randurile detinutilor. Dintre ei, impotriva lor. Am uitat ca toti fostii detinuti politici si-au iertat tortionarii – pentru ce? Pentru ca si-au dat seama ca acesti calai au fost doar niste instrumente – in mana satanei.

Am uitat ca noi nu luptam cu oamenii, ci cu puterile intunericului. Aceasta dimensiune duhovniceasca  a inchisorilor comuniste noi nu am inteles-o bine. Am crezut ca, odata cazut comunismul, lupta a devenit mai usoara. Am uitat ca satana este acelasi, in acelasi loc, cu aceleasi arme. Am cazut sub istorie, in loc sa ne ridicam deasupra ei. Facem aceleasi greseli ca si inaintasii noastri. Nu am invatat nimic.

Sa ne uitam in jurul nostru si sa punem degetul pe rana: acum, demascarile se fac de buna-voie! On-line. Pe bloguri, forumuri sau mailuri, scriem tot ce gandim si ce credem, ne povestim trecutul si zugravim viitorul, toate aspiratiile, tot ce avem mai bun este pus pe tava. Nu mai trebuie sa ne faca nimeni dosarul. Ni-l facem singuri.

Nu ne temem, pentru ca singura spalare pe creieri care ni s-a aplicat a fost aceea ca suntem liberi. La fel s-a intamplat si la Pitesti: detinutii au fost lasati intai intr-o stare de aparenta libertate, pentru a se deschide unul catre altul, a schimba toate informatiile pe care, altfel, nu ar fi putut fi scoase de la ei nici sub cele mai cumplite torturi.

Dupa aceasta etapa, a inceput reeducarea. Detinutii au fost batuti pana cand au cedat si au ajuns sa loveasca si sa injure oamenii pe care ii iubeau si-i respectau cel mai tare. Au facut aceste fapte cu un sentiment de sfasiere interioara imposibil de imaginat de noi, sentiment care i-a anulat, ca oameni, in fata propriei lor constiinte. Unii au innebunit, altii s-au sinucis, altii au ajuns sa fie posedati de diavol. Pentru ca ultima dezicere care le-a fost impusa a fost lepadarea de Dumnezeu.

Sa ne uitam la noi. Nimeni nu ne bate acum, nici macar o palma nu am primit („Vai de aceia care au cedat inainte sa primeasca o palma!” averizeaza Bordeianu). Si totusi, iat-ne, on-line, cum am ajuns sa ne lovim unii cu altii, cu cata ura si cu cata putere! Si mai ales, cu sentimentul ca facem exact ceea ce trebuie, fara nici o tresarire! Pentru ca, inainte de asta, am fost convinsi ca, liberi fiind, am putut alege.

Sa ne uitam printre noi. Sa fim atenti cand, dintre noi, se va ridica un alt Turcanu, ispitit, ca si el, de puterea promisa. Un Turcanu care, ati inteles deja, nu va lovi cu ranga, dar va folosi aceleasi metode de manipulare si de dezbinare, fara a se sfii sa isi calce in picioare parintii.

Cercetati duhurile! Tot ce este tulburare, ne invata Sfintii, este de la diavol. Pacea e de la Hristos. Nu mai cautati Adevarul on-line! Ceea ce veti gasi aici, in imparatia nimicului, veti lua drept Adevar si veti fi inselati. Nu uitati pilda martirilor: noi nu luptam cu trupul si cu sangele, ci impotriva puterilor intunericului! Singura lupta care ni se cere este aceea cu propriile patimi. Si asta nu se poate duce on-line.

Pentru cei care Il cauta pe Hristos, nu internetul e calea! Internetul e calea pentru a te face un nou reeducat, in noul Pitesti, care va veni si pe care noi, cu totii, il construm. Caramida cu caramida!

Luca 21

Anunțuri
One Comment

Trackbacks

  1. Singura adevărată luptă « Viaţa la ţară

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: