Skip to content

Istorie şi istorii

Decembrie 8, 2008

Sambata am cunoscut pe nepoata unor haiduci din linia de rezistenta anticomunista – nu ii dau numele, pentru ca nu am intrebat-o daca pot face public lucrul acesta. Duminica, am fost la concertul Ioanei Arnautoiu, fiica Arnautoilor din Nucsoara despre care povesteste Elisabeta Rizea. Tot duminica am aflat de la o draga doamna cu care ma intalnesc de ani la biserica noastra, ca tatal ei a fost la Canal (a facut parte din lotul de proiectanti ai Canalului – au fost inchisi ca sa se stearga urmele, acuzati fiind de greseli tehnice). Tot duminica am stat la masa cu doamna intemnitata la Mislea pe care am intalnit-o in noaptea Sfantului Andrei. Oamenii astia, care erau atat de aproape si nu le stiam istoria, m-au pus pe ganduri. Printre noi, cati duc astfel de povesti in spate?

Incep sa ma intreb daca nu cumva am si eu o istorie, pe care nu o cunosc. Oarecum asemanatoare cu povestea Ioanei Aranutoiu, pentru ca nimeni nu stie nimic despre strabunicii mei. Decat ca au facut parte din marii industriasi dinainte de primul razboi mondial. Fiica lor a avut un copil din flori – bunicul – pe care l-au abandonat si a fost crescut de o familie de tarani, niciodata adaptandu-se la lucrul campului. Cea care isi mai aminteste ceva despre ei este sora cea mare a mamei. Nu intru in detalii acum. Dar ma intreb: ce s-o fi intamplat cu ei? Sabina ma va intreba daca nu cumva erau evrei! Dupa nume, nu. Dar cine stie? Mai ales ca despre tatal bunicului, care a lasat-o bortoasa pe tanara boiereasa, nu se stie chiar nimic. Si totusi, ce ma indeamna atata sa caut, sa caut?

Nu ma simt legata afectiv de acesti strabunici, si totusi ceva ma indeamna sa caut adevarul. Daca pe ei i-as cauta, as merge direct la tinta, in arhive. Dar nu asta ma intereseaza. Vreau doar sa stiu: de ce caut, caut, caut? Ce caut eu pe urmele temnitelor comuniste? Cine ma striga?

Anunțuri
3 comentarii leave one →
  1. Ina permalink
    Decembrie 8, 2008 8:36 pm

    Nu esti singura care se simte strigata sau care are nevoie sa caute. Eu am inceput sa imi descopar istoria, credinta, stramosii tarii noastre prin ce am citit despre martirii, suferintii din inchisorile comuniste.

    Spune-le celor dragi cu care te-ai intalnit sau cu care ai sa te mai intalnesti, ca avem o mare dragoste pentru ei chiar daca nu-i stim. Ei sunt exemplele noastre, ale copiilor nostri si ale copiiilor copiiilor nostri, caci prin ei o sa se ridice neamul nostru din necunoastere.

    Atatea cuvinte dau navala peste mine, insa pentru ca sunt multe, spune-le doar ca le sarut dreapta, asa cum i-o sarut cu drag si mamei mele. Dumnezeu sa-i intareasca pe drumul pe care-l mai au aici.

    Doamne ajuta

  2. viatalatara permalink
    Decembrie 9, 2008 12:16 am

    Ina, m-a impresionat mult ce ai scris.

    Nu am cuvinte. Te imbratisez!

  3. Ina permalink
    Decembrie 9, 2008 10:49 pm

    Te imbratisez si eu cu mult drag pentru frumoasa munca pe care o faci.

    Dumnezeu sa te binecuvanteze pe tine si pe cei dragi din jur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: