Skip to content

Piteşti, cu durere (2)

Decembrie 2, 2008
Piteşti, cu durere (1) – monumentul dedicat eroilor din inchisori

Urmand indicatiile domnului cu care statusem de vorba, am luat-o pe prima straduta, pe langa niste blocuri noi. Sotul mi-a spus ca inchisoarea nu e nici pe departe transformata in muzeu. Dar?… m-am mirat eu. Este sediul unei firme de constructii! Nu puteam intelege cum!!!

Chiar in fata noastra, o cladire mica. Asta trebuie sa fie! Nu se poate, nu seamana deloc a puscarie…

inchisoarea-1

Am inceput sa-i dam roata. Pe o parte, zugravita frumos, termopane, firma de constructii in toata regula! Doar niste gratii la geamurile de la subsol ne-au facut sa ne intrebam daca nu cumva sunt de la fosta puscarie sau reprezinta doar o protectie anti-furt.

inchisoarea-2

Lipita de vechea cladire, una noua, impozanta. Alaturi, blocuri moderne, in constructie. Suntem dezorientati total. Continuam ocolul… Brusc, fata in fata cu adevarul.

inchisoarea-3

Cealalta jumatate a T-ului, fara termopane, fara zugravit gardul. Cu gratii si tencuiala cazuta. Cu iarba pe acoperis.

inchisoarea-7

Cu soare izvorand de sus, scaldand ruina in lumina.

inchisoarea-4inchisoarea-6

Am intins mana, ca sa pipai. Gratiile, inca tari. Inauntru, intuneric. Ziduri din trup si din sange, zgariate de urlete si pietre plangand.

inchisoarea-5

(sloganul din colaj e luat dintr-un afis electoral, nu de pe zidurile inchisorii, dar din zona).

Sotul ma striga: in dreapta, sapaturi adanci si largi. Dupa oasele celor cazuti, sau se mai construieste ceva?

inchisoarea-8

In spate, vizibil, zidurile fostei puscarii. Si mai in spate, blocurile, noile puscarii.

Intarziind din cauza fotografiilor, ma trezesc singura, in pustiu. Alerg ocolind cladirea inapoi. Si, ca-ntr-un film cu scenariu demodat, dau piept c-un domn inalt si solid, imbracat cu vesta de constructor. Ma vazuse fotografiind si venise sa vada: ce-i cu mine si ce vreau?

Un pic speriata, ii spun ca am venit sa caut inchisoarea de la Pitesti. Ca nu, nu sunt jurnalist, in ciuda aparatului pe care-l strang in mana. Dar am citit niste carti si… si…

Se lumineaza la fata si ma ia dupa gat. Da, asta-i inchisoarea si in santurile astea au gasit oasele detinutilor.

Cu un nod in beregata (ce ma tine asta dupa gat? ah, uite-l si pe sotul meu, uf, gata, mi-a dat drumul!) il intreb, cu teama:

-Ati gasit oase? Si ce-ati facut cu ele?

-Ei, imi zambeste el, vadit incurcat de gestul pe care tocmai si-l retragea, ce sa facem?… Le-am dat la gunoi, cu pamantul…

inchisoarea-9

Dintr-o data, intru in alerta.

-Si cum aratau?

-… pai, galbene…

-Stiti, de fapt, nu erau oase obisnuite! Erau Sfinte Moaste! Crdeti ca le mai putem gasi?

Rade incet.

-Ei, asta a fost demult…

-Dar credeti ca mai puteti gasi altele?

-… cine stie… cand om mai sapa…

Ii dau numarul de telefon. Il rog sa ma sune, daca va mai gasi ceva. Ii platesc! Il implor…

Ne conduce sa vedem si interiorul.

-A, nu, asta nu e inchisoarea, e sediul administrativ! Celulele detinutilor au fost acolo, in stanga, unde se ridica blocurile noi. Au fost daramate…

Confuzie. Si totusi, doua etaje… forma de „T”… Nu mai inteleg nimic. Urc scarile, neputand sa gandesc altceva decat ca, pe aceste trepte, au urcat si Gafencu, si Ianolide… Ne oprim in fata unei usi, la parter. Acest parter, acolo unde. Priciul. Torturile… Dar mesterul insista ca nu e asta inchisoarea. Ca vechile celule daramate erau de 1 pe 1 m. Pe moment l-am crezut si n-am insistat. Abia dupa ce am iesit aveam sa realizez ca se insela. La usa, o placuta anunta ca este, intr-adevar, cumplita temnita. Dar nu ne-am mai intors. Desi vom reveni.

Inauntru, doar o fotografie: dulapuri de fier cu sigla UTC-ului pe ele.

inchisoarea-10

Afara, steagul Romaniei (doar era 1 decembrie, nu?) si al Uniunii Europene.

inchisoarea-11

Emblematic, nu-i asa?

Vezi si: Update “Piteşti, cu durere” – Închisoarea cu termopane

Închisoarea din Piteşti descrisă de Bordeianu

Foto interior: Alex Serban

Site dedicat „Fenomenului Pitesti”.

Anunțuri
16 comentarii leave one →
  1. Abigail permalink
    Decembrie 2, 2008 10:09 pm

    oof! imi voi face curaj intr-o zi sa vad Pitesti-ul acesta, nu stiu cand, dar cert e ca am nevoie de o buna pregatire sa primesc asemenea stari. si as vrea sa fiu martor lucid, macar pe jumatate din cat ai fost tu. ma intreb daca sa iau si pe micuta mea Ilinca, are aproape 6 ani. mda, cred ca ne vom pregati….
    … si cum asa, „sute de oameni fericiti” ?!?!?!?:(

  2. viatalatara permalink
    Decembrie 2, 2008 10:56 pm

    eu am fost cu copiii cei mari, de 6 si 4 ani.

    cat despre „fericire”, e reala. citeste aici: https://viatalatara.wordpress.com/2008/12/02/inchisoarea-din-pitesti-descrisa-de-bordeianu/

  3. Decembrie 3, 2008 4:23 am

    ca pitestean pot spune (fara sa vulgarizez sau sa fiu ironic): „That’s All Folks!”. Din pacate asta e tot ce se poate vedea! Am imbatranit intreband: De ce?… Probabil ca „d-aia!”

  4. viatalatara permalink
    Decembrie 3, 2008 9:34 am

    laurentiu, multumesc pentru raspuns. intreb si eu, ca prostu’: s-a incercat sa se faca ceva? 😀

    stiu, terenurile sunt scumpe in zona… dar e atata de bizar. blocuri de lux la 5 m de temnita asta ingrozitoare… nu am cuvinte. probabil cei care se muta habar nu au… altfel, nu stiu cati ar mai cumpara acolo. cred ca daca s-ar pune un afis mare: „Aici au murit oameni in torturi!” ar fi o buna „publicitate”…

  5. Nicoleta permalink
    Decembrie 3, 2008 11:12 am

    E trista (folosesc un termen mai bland) aceasta incercare de stergere a memoriei prin „indepartarea urmelor”. Probabil peste 10 ani, cand si ultimii supravietuitori vor trece la Domnul se va spune:”Unde, domne’, la Pitesti? Acolo n-a fost nimic. O exagerare a unor minti exaltate”!! Dar, din pacate, cine nu-si cunoaste istoria, o repeta.

  6. viatalatara permalink
    Decembrie 3, 2008 11:55 am

    Da. Initial am vrut sa numesc articolul „Inchisoarea cu termopane”. Acum, citind cele scrise de tine, ma gandesc ca ai dreptate. Mai ales daca s-a facut complexul rezidential chiar in curtea inchisorii… oamenii care se vor muta acolo poate au nevoie de un supermerket, sau o discoteca, sau o gradinita – aproape. N-ar fi o idee? 😦

    Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca, mai ales din cauza blocurilor noi care se construiesc atat de aproape, nu va face nimeni un muzeu acolo.

  7. Decembrie 4, 2008 6:19 am

    Sunt cateva voci in zona cunoscute pt interesul lor „recuperator”, dar rand pe rand li se surpa initiativele. S-a dorit in anii din urma, de ex., sa se reconstruiasca „Biserica Sf Nicolae cu ceas” demolata de comunisti http://laurentiudumitru.ro/blog/2007/12/07/o-lumanare-in-semn-de-protest/ , dar nu s-a putut. Nu s-au putut pune nici dale de sticla care sa puncteze locul, s-au pus doar niste luminite.
    Traim vremuri agitate, surioara, sa lasam istoria in carti, cam asa gandesc mai marii nostri care ne baga in seama din 4 in 4 ani…

  8. Decembrie 4, 2008 10:34 pm

    trista realitatea asta pe care oamenii vor s-o ingroape in uitare si in indiferenta. „Daca ei vor tacea, pietrele vor vorbi…” asa se spune? Bine ar fi sa nu lasam treaba asta pe seama pietrelor si sa nu fim noi insine bolovani…

  9. viatalatara permalink
    Decembrie 5, 2008 10:35 am

    problema care se pune este: de ce vor sa uitam?…

    ghici ciuperca…

  10. Petru permalink
    Decembrie 6, 2008 11:37 pm

    cred ca o sa plang!

  11. Bogdan permalink
    Noiembrie 10, 2009 10:36 pm

    Ştii că acum circa o lună, unul din cei 2 copii ai lui Gheorghe Axinte (deţinătorul actual al terenului fostei închisori) s-a sinucis ?
    Mă gândesc că nu poate fi o coincidenţă

  12. dan samarescu permalink
    Iunie 26, 2013 3:58 pm

    Zguduitor… Ne vom reveni când MEMORIA celor petrecute acolo va deveni principiul vietii noastre. Libertatea, democratia, respectul drepturilor omului se realizeaza numai condamnând ORORILE COMUNISMULUI. CE avem azi e urmarea faptului ca am ales „agatatii”… DETINUTII PITESTIULUI INTRE CARE SI DL.CONSTANTIN ZAMFIRESCU CATEASCA SI TATA; PREOTUL FLORIAN SAMARESCU; PAROHUL CATEDRALEI PITESTIULUI -BISERICA SFÂNTUL NICOLAE au cunoscut odioasa puscarie.
    Cer statului român, patriarhiei, tuturor autoritatilor orasului meu, tuturor partidelor politice, pitestenilor si cetatenilor României sa reconstruiasca Biserica demolata de comunisti, ca un semn ca nu uitam raul comunist. Catedralele noastre nationale sunt bisericile darâmate de comunisti… in special Catedrala Pitestiului.

    Dr. Samarescu

Trackbacks

  1. Piteşti, cu durere (1) « Viaţa la ţară
  2. Razboi întru Cuvânt » Inchisoarea Pitesti si dintre noile experimente Pitesti globale
  3. La Mislea - pietrele strigă! « Viaţa la ţară
  4. Crezortodox - crestin ortodox -SFANTUL INCHISORILOR - VALERIU GAFENCU - Crez ortodox

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: