Skip to content

Experienţe personale / efecte secundare (1)

Noiembrie 27, 2008

vaccinationIn urma discutiilor din ultima vreme legate de vaccinari, m-am gandit sa pun cap la cap povestile voastre legate de experienta vaccinarii copiilor. Pentru noi, mamele, sunt mult mai interesante istoriile personale decat statisticile reci. Voi incepe cu o experienta mai deosebita tocmai prin gravitatea ei. Linkul catre articol ne-a fost oferit de Marina intr-un comentariu aici, ca si cele cateva date suplimentare pe care nu le veti gasi in povestea propriu-zisa. Si anume: totul s-a intamplat la cateva zile dupa vaccinarea ROR (care se face la varsta de 13 luni), iar meningita este mentionata ca o reactie adversa la acest vaccin. Confirmarea oficiala insa nu a dat-o nimeni. Sa fi fost doar o coincidenta?

In prezent, copilul este evaluat cu o intarziere de 5-6 luni.

Renaşterea lui Răducu

Am sa povestesc si aici greaua incercarea la care am fost supusi cu ceva timp in urma, in speranta ca experienta noastra poate ajuta odata si pe altcineva… desi, sincer, nu doresc sa mai treaca nimeni prin asa ceva.
Pentru cine nu ne stie, sa ne prezentam.
Suntem o familie fericita si implinita prin cele doua minuni care ne lumineaza viata: Oana-Maria in varsta de 3 ani si 4 luni si Radu-Mihai in varsta de 1 an si 2 luni, doi copii minunati.
Povestea noastra il are ca protagonist pe Raducu, mezinul familiei.

Totul a inceput miercuri, 10 septembrie 2008.
S-a trezit dimineatza plangacios si marait si starea asta a tinut cateva ore, dupa care a facut febra, in jur de 38,5. I-am dat panadol si am asteptat sa vina sotul sa mergem la spital… insa febra tot urca, astfel ca am ajuns la spital cu 39,6.
Dupa un control destul de amanuntit la camera de grada ni s-a pus diagnosicul de faringita acuta, ne-a dat tratament si pe loc un supozitor cu novocalmin.
Puiul s-a linistit, febra a inceput sa scada, am plecat acasa linistiti si fara sa banuim furtuna ce va urma.
In noaptea de miercuri sper joi a inceput calvarul; nu stiu daca a dormit trei ore adunate, se maraia continuu, nu-i convenea nimic… noi, parinti tampiti, am crezut ca-l doare gatul.
Dimineatza a inceput sa-i creasca iar temperatura si nu ceda indiferent ce-i dadeam, termometrul se blocase la 39,6, i-am facut si impachetari si degeaba, cobora pana la 39, dupa care, in maxim o jumatate de ora, era la 39,6.
In jurul orei 13 a facut un scaun diareic si atunci ne-am hotarat sa mergem din nou la spital. Am uitat sa va zic ca e vorba de spitalul Grigore Alexandrescu.

Aici am dat peste o rezidenta, care desi i-am povestit despre vizita din ziua trecuta si diagnosticul pus, nici nu a discutat cu noi, sa mergem la Victor Babes ca are enterocolita si copiii cu varsta peste 1 an sunt obligatoriu internati in spitale de boli infectioase.
I s-a administrat ceva pentru scaderea febrei (algocalmin+dexametazona injectabil si panadol sirop), dupa care ne-au dat un bilet de trimitere sper Victor Babes, ne-am urcat copilul in masina si via prin traficul Bucurestiului.

In aproximativ o ora am ajuns si aici, am mai stat o jumatate de ora pe la camera de garda, timp in care Radu plangea continuu si ardea, aceeasi temperatura obsedanta de 39,6.
I-au dat nurofen 5 ml si ne-au trimis intr-un salon… si aici am asteptat doctora (Cozma) doua ore, desi din 5 in 5 minute sotul spunea asistentelor ca Radu plange de aproape 20 de ore si nu a mancat decat 30ml de lapte.
I-am rugat sa-i puna perfuzii, dar ni s-a spus sa asteptam vizita… am inceput sa-i dam noi apa cu seringa, dar dupa maxim 20ml a vomitat apa.
Asisenta a vorbit totusi cu doctora si i-a mai facut ceva injectabil pentru scaderea febrei… parea sa se linisteasca, cand deodata a inceput sa vomite un lichid rosu-maroniu si am auzit doctora alergand pe culoar si intrand in salon cu viteza luminii… i-au pus repede perfuzii si le-am auzit vorbind sa ne mute la ATI.

Intre timp Radu parea ca-si pierde cunostinta, ii faceam vant continuu, ne-am mutat la ATI si ca prin farmec am auzit ce-i facem, vomita sange?… i-au pus o zonda gastrica sa elimine tot si ne-au anuntat ca va veni salvarea de la Budimex, ca este ceva chirurgical.
Si uite asa ne-am plimbat cu girofarurile si sirena aprinse, cu sotul in spate cu masina personala, exact ca in filme.

cassattLa Budimex ne-au luat imediat in primire, am intrat la chirurgie si dupa un prim control chirurgul ne-a zis ca nu tine de el, e o chestie virala, dar i-au facut repede o radiografie la stomac ca sa fie siguri. Ne-a zis ca acea hemoragie digestiva a fost provocata de nurofen, un sirop extrem de iritant pentru mucoasa stomacala daca copilul nu papa nimic.

Si ne-a trimis la ATI, desi a vrut initial pe sectie la pediatrie, dar cum el ardea (va imaginati, tot 39,6) a vrut sa nu existe nici un risc.
Aici am fost primiti de o echipa de medici si asistente carora nu le pot reprosa absolut nimic, au stat toata noaptea in jurul lui, i-au facut tot ce se putea pentru a ii scadea febra si totusi la ora 3 noaptea avea 40,3, moment in care am inceput impachetarile, ca dupa doua ore sa scada doar la 39… iar dupa doua ore si jumatate sa faca convulsii febrile chiar in bratele mele.
Convulsia a fost destul de lunga, nu va pot spune ca timp, mie mi s-a parut un secol, dar asistentele erau speriate ca se terminase fiola de diazepam si el tot in criza era, a venit si medicul, i-au mai dat ceva si a dat Dumnezeu de s-a linistit.
M-au anuntat ca-l vor intuba, ca trebuie ajutat sa respire si sa se oxigeneze creierul, dupa care m-au dat afara si cand am revenit la patul lui avea tuburile de oxigen bagate pe nas, sonda gastrica sa elimine ce mai avea in stomac, perfuzii intr-o mana, branula in cealalta pentru medicatie, era conectat la un aparat care-i masura bataile inimii, pulsul, tensiunea si saturatia de oxigen… nu-mi venea sa cred ca el e puiul meu!

Mi-au zis ca e sedat si acum va sta linistit, ca a doua zi ii vor face punctie sa elimine toate variantele, tot sperau sa fie o infectie la gat sau cel mult o enterocolita tare urata.

Si a venit ziua de vineri, cu recoltari de sange pentru repetarea analizelor (am uitat sa va zic ca de cand am ajuns la ATI si pana la 1 noaptea i s-au facut toate analizele de sange, i s-a luat proba de urina, exudat, i-au facut echo la burtica si organele invecinate) si cu sabia deasupra capului: punctia.
Nu va pot spune cum a fost punctia, ca ne-au dat afara, pot spune ca durat foarte mult, cred ca in jur de 45 de minute.

L-au mai sedat odata si am inteles ca primele doua incercari au fost esuate, au dat de sange… dupa care doctora care i-a facut punctia ne-a pus mii de intrebari legate de sanatatea lui, de evolutia de la nastere pana acum, ne-a explicat in mare ca se banuie a fi meningita, dar urma sa primim in doua ore un raspuns care sa le dea un indiciu la ce se ne asteptam, adica daca sunt semne ale acestei boli si de care poate fi (bacteriana sau virala), rezultatul final urmand sa vina in 72 de ore. Si dupa doua ore ne-au anuntat ca exact de ce se temeau este, adica ce putea fi mai rau, semne de meningita virala.
Dupa care ni s-a spus clar ca daca vrem sa-l salvam sa fugim la farmacie si sa cumparam acel antibiotic numit Virolex.
Norocul nostru a fost ca l-am gasit imediat, iar puiul a raspuns la tratament inca de la prima doza si dupa atatea zile am vazut termometrul aratand doar 39! Si tot atunci s-a luat decizia sa i se faca impachetari cu gheata si din acel moment temperatura a inceput incet-incet sa coboare pana la 38,5.

Si a venit noaptea cu ochii tot in monitoare ca sa vedem saturatia de oxigen si bataile inimii, iar pe la ora 3 noaptea am adormit pe scaun cand… am auzit un zgomot, am deschis ochii si l-am vazut pe puiul meu cu tuburile in mana si ochii larg deschisi uitandu-se la mine! Se detubase singur!
Atunci au luat hotararea sa-l lase fara tuburi, doar cu masca de oxigen, iar eu fix cu ochii in monitor, sa vedem permanent saturatia de oxigen.
Si o noua portie de sedativ…

Sambata dimineatza ne-au mutat intr-un salon cu doar trei paturi, iar celelate doua ocupate de doi copilasi aflati in coma… Raducu a cerut papa, i-am dat putin lapte si s-a lasat cu o criza de colici tare nasoala, a urmat din nou o mica sedare, dar primul semn bun a fost ca respira singur, fara masca si foarte bine.

Tot in ziua de sambata am auzit ca e suspect de encefalita, la care eu, toanta de mine, am intrebat cu speranta in glas: adica am scapat de meningita?
Habar nu aveam ca boala asta e mai grava…

O asistenta mai in varsta care m-a vazut m-a luat in brate si mi-a zis ca o sa fie bine, ca de cand lucreaza ea acolo nu a vazut un copilas asa bine la doar doua zile de la convulsii.

Sambata noaptea ne-au lasat sa stam amandoi, iar eu am avut posibilitatea sa ma intind pentru cateva ore intr-un pat liber din salonul vecin. Noaptea a trecut cu bine, dar tot sedat a fost, insa dupa fiecare doza de virolex se vedeau mici progrese.
Si a venit ziua de duminica, cu primul zambet, cu primul mama, cu putina joaca si fara sedative, dar si o noapte alba, ca aparatele alea faceau permanent zgomot.

Luni primele investigatii, o electro encefalograma si fundul de ochi, ca avea privirea fixa. Intre timp a sosit rezultatul final al punctiei care a dat diagnosticul final: meningoencefalita, diagnostic confirmat de EEG.

Insa si doua lucruri bune: nu erau semne epileptice si fundul de ochi a fost ok. Radu incepuse sa manance din ce in ce mai bine, febra nu mai facea de doua zile, de varsaturi nu se mai punea problema, dar noaptea s-a produs un nou dezastru: venele s-au blocat si dupa doua ore de chin nu au reusit sa-i mai prinda nici o vena.
Asta se intampla pe la doua noaptea si nu prea se putea face nimic, decat sa-i intrerupa tratamentul pana a doua zi dimineatza, cand urma sa-i puna cateter.
Am crezut ca innebunesc la gandul ca pierde doua doze de antibiotic, trebuie sa existe cineva in tot spitalul care sa poate face aceasta mica operatie si noaptea, era doar o urgenta… in fine, dupa ce Radu a adormit si s-a linistit, asistenta a reusit sa-i prinda o vena la cap, o solutie care speram sa tina pana dimineatza. Si a tinut… chiar pana ne-am externat!
Marti dimineatza a aparut prima luminita de la capatul tunelului: ne-au mutat de la ATI in sectia de pediatrie.
Aici ne-a luat in primire doamna doctor Oraseanu, care l-a analizat pe toate partile, au inceput sa-i reduca dozele de antibiotic si totul mergea din ce in ce mai bine.

Au urmat doua zile de progrese considerabile, treptat-treptat i s-au scos cele doua antibiotice, a mai ramas sa faca doar aerosoli, a inceput sa stea in funduletz, radea la toata lumea si vineri dimineatza am plecat acasa
Si am uitat sa va zic ca intr-o seara m-am trezit in salon cu o rezidenta trimisa de doctora Cozma de la V. Babes sa vada ce face piticul.
Frumos din partea ei si bine ca s-a simtit depasita de problema, pentru ca spitalul Budimex cu intreaga lor echipa de la ATI au fost salvarea lui Radu!
Eu efectiv cred ca acolo s-a nascut a doua oara. Cam asta a fost patania noastra, din care luptatorul nostru a iesit invingator!

Sper sa nu mai treaca nimeni niciodata prin ce am trecut noi!

5 comentarii leave one →
  1. corina permalink
    Decembrie 2, 2008 2:32 pm

    si fetita mea la vaccinul de 4 luni mi-a facut febra foarte mare. Am dus-o de urgenta la spital noaptea, doctorita s-a uitat in gat a consultat-ola plamani si a zis ca nu are nimic, ca e de la vaccin si sa-i dau antitermice.Acasa febra a crescut la peste 40 de grade aproape de 41, i-am dat antitermice si nu-i scadea decat la 39.Abia a doua zi a scazut pe la 38 si ceva.Puteam s-o pierd.Apoi am auzit de o fetita tot asa mica care a murit, deoarece febra nu a mai scazut deloc, si a crescut continuu cu toate impachetarile si medicamentele administrate.Asta s-a intamplat in 2002.

  2. raluca permalink
    Martie 4, 2013 8:55 pm

    am plans in continuu citindu-ti „patania”… sper din tot sufletul sa nu trec niciodata prin asa ceva cu micuta mea Maria. sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate tie si copiilor tai! esti o mama eroina, nici nu vreau sa ma gandesc prin ce ai trecut!

Trackbacks

  1. Razboi întru Cuvânt » Intre nebunia ucigasa a lumii si cuvintele vii ale Duhului
  2. Experienţe personale / efecte secundare (2) « Viaţa la ţară
  3. De ce-mi plac viata la tara si mamicile inteligente! « Nostrabrucanus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: