Skip to content

Sarea pământului

Noiembrie 21, 2008

Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra?
(Matei 5, 13)

Cine-l cunoaste pe Pr. Serafim Rose, cu siguranta isi aminteste acest pasaj profetic despre „vremurile care vor veni”:

frseraphim1Sa ne aducem aminte de aceasta fraza atunci cand privim la firava noastra Ortodoxie din lumea libera: ne multumim sa avem biserici si cantari frumoase; ne laudam poate ca tinem posturile si calendarul bisericii, ca avem icoane „bune” si enoriasi care canta, ca dam saracilor si poate danie Bisericii? Ne incantam cu invataturi patristice si conferinte teologice inalte fara sa avem simplitatea lui Hristos in inimi? Atunci a noastra este aceasta „spiritualitate confortabila”, si nu vom obtine roadele duhovnicesti ce vor fi aratate de cei lipsiti de aceste „conforturi”, cei ce patimesc profund si lupta pentru Hristos. In acest duh ar trebui sa vorbim despre Biserica suferinda din Rusia si sa asezam cele exterioare apartinand cultului Bisericii, la locul ce li se cuvine.
Misiunea noastra cea mai importanta, poate, este luminarea crestina proprie, precum si a celorlalti. Trebuie sa inaintam mai profund in credinta noastra – nu studiind canoanele Sinoadelor Ecumenice sau tipicul (desi isi au si ele locul lor), ci cunoscand cum lucreaza Dumnezeu in vietile noastre; citind vietile celor bineplacuti lui Dumnezeu din Vechiul si Noul Testament (citim mult prea putin Vechiul Testament; este foarte instructiv); citind vietile Sfintilor si scrierile Sfintilor Parinti despre practica vietii duhovnicesti; citind despre patimirile crestinilor de astazi si din anii recenti. In tot acest proces de invatare, ochii nostri trebuie sa fie atintiti catre cerul de deasupra noastra, telul pentru care ne nevoim, si nu spre problemele si dezastrele pamantului de dedesubt.
Viata si invatatura noastra crestina trebuie sa fie in asa fel incat sa ne dea putinta de a-l sti pe adevaratul Hristos si de a-l recunoaste pe Hristosul cel mincinos (Antihristul) cand va veni. Nu cunoasterea teoretica sau „corectitudinea” ne vor da aceasta cunoastere. Vladimir Soloviev, in parabola sa asupra Antihristului, are o introspectie valoroasa, scriind ca Antihristul va zidi pentru ortodocsi un muzeu al tuturor antichitatilor bizantine posibile, numai sa i se supuna lui. Astfel ca si prea multa „corectitudine” in Ortodoxie, fara o inima crestina iubitoare, nu ii va putea rezista Antihristului; cel care il va recunoaste si ii va rezista cu tarie o va face indeosebi prin inima si nu prin minte. Trebuie sa ne dezvoltam launtric simtamintele si instinctele crestine drepte, si sa lasam deoparte toata fascinatia asupra „satisfactiilor duhovnicesti” („conforturi spirituale”) ale modului de viata ortodox, caci altfel vom fi – precum nota un observator plin de discernamant al convertitilor din ziua de astazi – ortodocsi, dar nu si crestini.
(fragment dintr-o prelegere tinuta la Pelerinajul de vara Sf. Gherman, Platina, California, 1979)
Iubitul Parinte Serafim, din ce in se mai actual, este un Parinte deosebit tocmai pentru ca se adreseaza cu precadere unei anumite categorii de credinciosi: intelectualii. El insusi personalitate complexa, academica, cu o viata plina de suisuri si coborasuri (vezi o biografie aici), stie ca intelectualii au propriile ispite, asa cum au si propria asceza. Intelectualii greu vor fi atrasi de patimi grosiere. Mai degraba se gasesc inclinati spre placerile spirituale, date, in mod paradoxal, de insasi credinta care-i indeamna la lepdare personala.
Spre pilda, un portret de crestin al zilelor noastre. Citeste cu bucurie o multime de carti, toate duhovnicesti. Mediteaza pe marginea lor. Scrie. Filozofeaza despre credinta si despre prezenta lui Dumnezeu in viata lui. Are sentimentul minunat ca intelege ce se intampla cu el si cu lumea. Asculta numai muzica de calitate, psaltica. Are pe pereti icoane bizantine, pictate. Tot ce il inconjoara este minunat, spiritual, ascetic. Numai el, in mijlocul acestei lumi, este singura neadecvare. Este singurul lumesc dintr-un spatiu duhovnicesc. Singurul care nu trimite spre ceva mai inalt. Singurul care trimite doar catre sine. Forma fara fond. Daca nu este servit cum trebuie, cere un discount. Lumea l-a invatat ca e corect sa se poarte asa, desi Hristos a spus altceva:
Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa. (Luca VI, 29).
Lumea de azi l-a invata ca daca iti da cineva o palma, il poti da in judecata. Si chiar asa face, cu constiinta impacata ca a procedat cum trebuie. In aceste conditii, mai e posibil martirajul astazi? Ultimii martiri au marturisit in cadrul si „datorita” unui regim autoritar. Dar, intr-o lume libera, in care toti ne respectam reciproc, protejati de lege, mai e posibil sa avem sansa de a ne jertfi pentru Hristos? O jertfa adevarata, lipsita de confortul satisfactiei personale.
Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Noiembrie 22, 2008 9:54 am

    Asa cred si eu, ca daca nu reusesti sa-L cunosti pe Dumnezeu cu inima…numa cu mintea sa-L stii nu e suficient…
    Dar noi oamenii judecam prin comparatie si ne vedem deasupra celor care nu cred in Dumnezeu…numai ca am fost creati sa zburam ca vulturii nu sa scociorim ca gainile…sa fim sare si sa fim lumina…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: