Skip to content

Discriminare „creştinească”

Noiembrie 6, 2008

„Parinte, am un prieten betiv care vine tot timpul la mine sa-mi ceara bani. Imi spune ba ca i-a murit cineva, ba ca e bolnav, dar eu stiu ca toate astea sunt minciuni si banii pe care i-i dau ii cheltuieste pe bautura. Nu ma deranjeaza atat ca minte, ci ca foloseste banii pe care i-am dat ca milostenie, in numele lui Hristos, pentru a face un pacat. Nu cumva contribui si eu la pacatul lui? Nu-i mai bine sa nu-i mai dau?”

Cei care au citit „Jurnalul fericirii” (comanda on-line) au recunoscut, cu siguranta, pasajul de mai sus. Stiu si ca Parintele intrebat, duhovnicul lui Steinhardt, a raspuns simplu: „Da-i!” si mai stiu si bucuria lui Steinhardt la aflarea acestui raspuns: „De asta iubesc ortodoxia!” (citate din memorie)

Odata ce ai dat „in numele lui Hristos”, milostenia este primita chiar de Hristos.

Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine.
Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine?
Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut.

(Matei XXV, 35-40)

Asemenea, cei care au citit „Patericul” (comanda on-line) isi amintesc pilda bogatului care, intalnind un sarac, si-a scos haina scumpa de pe el si i-a dat-o. Peste cateva zile, amarnic s-a mahnit bogatul cel milostiv, gasind ca haina daruita de el era pusa de vanzare la targ. Dar, in acea noapte, i-a aparut Iisus in vis, imbracat cu haina lui, spunandu-i bogatului sa fie bucuros, pentru ca milostenia lui a fost primita si haina lui o poarta acum Hristos.

De cate ori am ezitat sa facem o milostenie, dintr-un motiv sau altul? Si de cate ori ne-am mahnit dupa ce am daruit ceva? Iata o problema pusa de una din citioarele blogului „Viata la tara”, care mi-a trimis un articol pe aceasta tema…

Si crestinii discrimineaza…

de Gabriela Tudor

E pentru prima data cand scriu un articol. Si nu intamplator am ales un site ortodox. Mi-ar placea sa scriu despre minunea intoarcerii la Hristos, cu acelasi patos pe care l-am regasit in cartile lui Danion Vasile (pe care le-am citit de multe ori) sau in marturisirea de credinta a Monicai Fermo, azi Maica Ecaterina, care mi-a schimbat viziunea asupra vietii. As vrea sa am macar un sfert din smerenia calugarului din Ostrov… As vrea sa am mai multa credinta, sa fac macar o fapta buna, intr-o zi… Insa nu avem cu totii acelasi destin. Sau, cum spunea un sociolog, toti ne nastem sub acelasi cer, dar nu avem cu totii acelasi orizont.

caldararCeea ce va propun acum este sa analizam o situatie prin care unii au trecut, altii poate nu avut ocazia, iar unii dintre noi nu vor sa-si asume. Ati intalnit vreodata o familie pe care nu o cunosteti si care sa va propuna sa le botezati copilul? Poate ca da. Si sigur ati acceptat fara sa stati pe ganduri. Sa botezi un copil… e o mare bucurie! Dar cum reactionezi daca acest copil este rrom, iar familia lui nu face altceva decat sa cerseasca la poarta Bisericii? Ei bine, intr-o astfel de dilema m-am aflat de curand, nestiind ce decizie sa iau. I-am ajutat cu ce am putut de-a lungul timpului. Din prisos sau nu, dar am dat cu draga inima. Ma ingrozeste gandul ca un copil nu are nimic de mancare. Mi-e foarte mila de cei ce nu au. Am o profesie de asa maniera… si am vazut destule suflete nefericite. Si am ajutat acesti oameni, fara sa ma uit la culoare pielii lor si fara sa aud ca vorbesc o alta limba pe care numai ei o inteleg. Poate nu au fost multumiti cu „maruntis” sau cu „resturile” noastre, sau poate au vrut mai mult si mi-au propus sa botez o fetita, Maria, care are deja un an si trei luni. Initial, am fost entuziasmata ca voi fi nasa. Apoi… m-am gandit de doua ori daca e bine ce fac. Pentru ca, prin botez, devii parinte spiritual si asta e o mare responsabilitate. Eram pregatita sa mi-o asum? Nu cred ca de asta mi-a fost teama… Ci de faptul ca ei sunt recunoscuti pentru felul in care isi acumuleaza bunuri, mai bine zis prin furt.  Apoi… sunt insistenti. Oricat le-ai da, mai vor. Niciodata nu sunt multumiti. Dar cel mai important motiv pentru care m-am razgandit se refera la stilul lor de viata si sistemul de valori al acestei familii. Tot ce pot sa invete  copiii este sa cerseasca. Eu nu voiam o altfel de fina, clar. Sau poate mandria, bat-o vina, nu m-a lasat sa increstinez aceasta copila. Povestea s-a incheiat printr-un acord mutual. Ei poate voiam sa vine eu sa le spun ce am decis, iar eu am asteptat sa vina ei sa vorbeasca cu mine (nu cunosteam decat pe bunica fetitei, nici macar pe copil nu-l vazusem vreodata).

Asadar… motive sa nu fac asta, am gasit destule. Dar sa fac o fapta buna, nu am fost prea motivata, cu toate ca spun ca mi-e mila de saraci si vreau sa ma mantuiesc. Astia suntem. Fara sa vrem, si noi, crestinii, discriminam. Cred ca e un cuvant prea bland ca sa ascundem mandria, generatoarea caderii. Alegem in locul unei fapte bune, sa fim cu nasul pe sus. Nu pot avea o asemenea fina…

Asta e doar un exemplu. Mi s-a intamplat de  curand si am vrut sa vi-l impartasesc. Cert  e ca, de multe ori, suntem fatarnici. Mergem la Biserica, ascultam predica, ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului, citim carti de zidire sufleteasca si ne gandim de doua ori inainte de a face o fapta buna. Cu atat mai mult cu cat, se spune ca, daca botezi un copil, Dumnezeu iti iarta un pacat greu. Si avem destule…

Anunțuri
14 comentarii leave one →
  1. doralina permalink
    Noiembrie 6, 2008 2:39 pm

    Stii,de multe ori vedem la semafoare tot felul de indivizi care cer bani;si se vede clar ca sunt alcoolici;recunosc nu le prea dau milostenie astora;dar ai subliniat bine ca gestul conteaza,fapta,daca o facem cu convingerea ca dam pt.Hristos atunci nu ar mai trebui sa ne facem probleme;eu mai am mult de lucrat la asta;

  2. Abigail permalink
    Noiembrie 6, 2008 6:16 pm

    in fiecare zi gasim suficient de multe motive sa fim nemultumiti de noi si uneori nici nu avem timp destul sa formulam ce anume ne provoaca nemultumirea. toata admiratia pentru toti cei care reusesc sa si scrie, spre luare aminte. si pentru cea care a gazduit articolul:D

  3. clement permalink
    Noiembrie 6, 2008 6:32 pm

    Ei….aici e destul de discuat, daca ne place sa discutam. Oricum, Gabitza, imi place articolul. Situatia cred ca poate fi abordata de la ambele capete. Pt ca scrie in Didahia, adica „Invatatura celor 12 Apostoli’ ca trebuie sa transpire banul in mana ta pana il dai. Daca vezi un om amarat ca iti cere, dar infatisarea lui iti spune ca ii va folosi prost, atunci du-te si i-ai ceva gustos de mancare, daca iti este la indemana. Stii…multi dintre ei izi spun sa le dai bani ca le e foame. Daca le zici ca le dai mancare, refuza… Atunci…? Te cam enervezi, nu? Dar daca ne privim din afara , sicer si critic, in raport cu Dumnezeu, cam asa facem si noi… Deci…?
    Daca nu dai, sa zicem ca nu incurajezi parazitismul. Dar oricum nu va disparea niciodata cat e lumea asta. Daca dai, Hristos oricum primeste. Cred ca tine si de ce toane avem, sau cat de simpatic(a), -in sensul de haios- e purtatorul(rea) mainii intinse. Un lucru e sigur….nu imi face deloc placere sa dau bani celor care sunt apti de munca, dar totusi cersesc.

  4. Noiembrie 7, 2008 8:54 am

    Pot sa spun si eu doua vorbe aici? Eu sint baptista si am citit cu placere si articolul si comentariile. De fapt mi-au placut ceva articole mai vechi de pe acest blog atit de mult incit am pus acest blog pe blogrolul meu ca sa pot sa revin des sa mai citesc din ce scrii.

    Interesant subiect. Mi-am framintat si eu mintea cu ceva vreme in urma cu subiectul asta. Tot citind Biblia insa am inteles ca Dumnezeu ne binecuvinteaza dar , ca ghid, a cerut evreilor sa dea zeciuiala. Asta nu i-a saracit pe evrei de loc, dupa cite se stie…

    Aminceput sa fac acest lucru si am impartit ca acei bani sa mearga acolo unde Dumnezeu imi punea pe inima si bineinteles o parte la biserica mea. Cind trec acum pe linga oameni carsesc, nu mai am vinovatia aia impletita cu nehotariri, ca stiu ca imi fac partea mea si…un pic pe deasupra. De fapt cum spunea cineva…judecata este a Domnului…El stie cind dai cu ce inima dai. Numai ca Biblia spune ca daca nu dai cu bucurie, n-o sa ai nici o rasplata. In acest caz…mai bine nu dam.

    Am un singur lucru sa mai spun si nu vreau sa supatr pe nimeni. Ziceai ceva de mintuire. Acuma nu e adevarul la mine ci e in Biblie si fiecare aproape avem felul nostru de a interpreta. Cu cit citim mai mult ci cit intelegem mai mult. Dumnezeu se lasa gasit si inteles de cei ce-L cauta, fie ei de ce religie ar fi. Mintuirea din cite stiu este gratuita; ea vine ca dar de la Dumnezeu care l-a dat pe Fiul sau sa ne rascumpere. Faptele noastre nu sint plata pentru mintuire, sint recunostinta noastra fata de o asa daruire, ca si daca am vrea sa platim pentru mintuirea noastra n-o sa putem aduna destule fapte. Uite, ma uit la gestul tau, si cit te-ai framintat sa faci bine fata de aceasta familie…si totusi nu iasa cum ai vrea sa iese. Ca asa este pe pamint. Dar ce minunat este faptul ca te preocupa asemenea lucruri. Citi oameni nepasatori exista pe lumea asta si cum ar arata tara noastra sau lumea intreaga daca cel putin la 10 oameni ai gasi unul care sa gindeasca cum gindesti tu…

    Inca odata, stiu ca pocaitii nu sint bine veniti totdeauna in unele grupari…mi-a placut insa sa va vizitez blogul si m-am simtit bine in compania voastra…si trag nadejde ca nu v-am suparat cu prezenta mea.
    Binecuvintari sfinte tuturor…

  5. viatalatara permalink
    Noiembrie 7, 2008 10:50 am

    Noi, ortodocsii, gandim un pic altfel. De exemplu, decat „sa nu dam atunci cand nu dam cu bucurie”, ne analizam sa vedem: ce ne impiedica sa dam cu bucurie? Inseamna ca avem o problema. Inseamna ca ne „discriminam” aproapele. Spre deosebire de „pocaiti”, ne sprijinim mai ales pe Noul Testament, adica pe Noul Legamant. Pe Noua Lege, pe „porunca noua” care ne-a fost data atunci cand Hristos S-a intrupat, Lege Noua care a implinit Vechea Lege, dar a si schimbat-o uneori din temelii.

    Asadar, incercam sa nu intelegem „in litera”, ca fariseii, poruncile lui Dumnezeu. Adica, gata, am dat zeciuiala, suntem „mantuiti”. Dimpotriva, exemplul cu fariseul cel corect, care pe toate le facea cum trebuie si multumea si lui Dumnezeu ca e atat de „bine”, pentru noi e un contraexemplu. Paradoxal, nu? Noi incercam sa ne situam in pozitia vamesului, care isi gaseste intotdeauna un pacat pentru care sa planga si sa ceara mila lui Dumnezeu.

    Stiu ca „pocaitii” cred ca mantuirea este gratuita, este primita odata ce ai crezut in Hristos. Dar pentru ortodocsi, mantuirea este o lupta permanenta pentru a o castiga, pentru a fi tot timpul pe cale, pentru a nu cadea – pana in ultima clipa a vietii noastre. Pentru ca si diavolii cred in Hristos – cred si se cutremura – dar I se impotrivesc.

    Discutia este lunga si, cum spuneam la alt subiect, nu imi plac in mod special discutiile polemice pe net – pentru ca, din experienta mea, sunt inutile. Nimeni nu-si schimba conceptiile, dar ajungem sa ne certam, sa ne tulburam, sa ne enervam – si eu nu imi doresc „vorbe”, ci rezultate. Imi doresc discutii constructive, de genul: „ce sa fac ca sa…” nu: „de ce nu faci ca mine”.

    Iti multumesc pentru ce mi-ai scris, dar, te rog sa ma intelegi. Daca vrei sa afli mai multe despre noi, pur si simplu intreaba 🙂 Dar prozelitismul e ultimul lucru pe care mi-l doresc aici.

  6. Noiembrie 7, 2008 2:37 pm

    noi vrem sa avem fapte de sfinti, dar cata asceza facem?

    nu cred ca e vorba de discriminare in cazul prezentat, ci de prudenta.Sa botezi un copil inseamna nu doar sa-ti iei o raspundere fata de el, dar si sa devii mai apropiat fata de familia respectiva. Pot eu sa devin apropiat de o familie care lucreaza contra poruncilor lui Hristos (fura, cersesc, etc.), fara sa am probleme si ispite de-aici?Asta doar duhovnicul persoanei respective poate raspunde. Cred ca la astfel de invitatii la inrudire e bine sa spunem – „voi intreba duhovnicul si daca am binecuvantarea lui voi boteza copilul”.Binecuvantarea duhovnicului ne fereste de multe necazuri.Daca duhovnicul nu binecuvanteaza avem inima impacata ca am facut voia Domnului si nu am mers dupa capul nostru.

  7. Noiembrie 7, 2008 5:00 pm

    Regret daca am lasat impresia ca vreau sa fac prozelitism. Dimpotriva. Daca ai stii de pilda in discutia asta…as putea lua fariseismul ca ceva ce mi-a fost adresat personal…si in multe cazuri caciula se potriveste. Nu aici insa…ce am spus am spus deschis pentruca nu ma stii asa ca n-am considerat-o o lauda si nici nu ma bazez pe facerea de bine ca o usa care mi se deschide acuma mie, ca uite ce isprava am facut.

    Conform felului cum vad eu, ai dreptate, viata de credinta e o lupta permanenta de a sta pe cale insa pentru mine, nu de a cumpara mintuirea.

    La urma urmei e asa de fina deosebirea dintre noi, ca daca am avea dragoste unii fata de altii am fi mult mai cistigati si unii si altii.

    Uite, de pilda treaba cu duhovnicul mie mi se pare absolut buna…Biblia zice sa ne marturisim pacatele unii altora.

    Cind am vorbit de zeciuiala, n-am spus-o ca si cind noi am tine legea, ca nu este nici macar adevarat la toti credinciosii…unii nu fac asa. Eu cred insa ca daca legea cerea atita, in Noul Testament vedem ca Dumnezeu a dat tot…ar trebui sa incercam sa fim cel putin atita cit a dat legea…nu mai putin de atit.

    In cer vom ajunge prin gratia Lui Dumnezeu…bazati pe relatia personala pe care am avut-o cu El si nu pe numele ce l-am purtat pe pamint.
    De fapt Domnul Isus spune ca religia adevarata este sa ai grija de orfan si de vaduva…

    Trebuie sa ma grabesc sa plec la munca, dar daca este ok, am sa mai revin. Cred eu ca avem mai mult in comun decit impotriva…sau cel putin asa ar trebui sa fie pentru oameni care citesc aceeasi Biblie…

    Sa aveti…la voi e noapte acuma, deci „noapte buna”.

  8. viatalatara permalink
    Noiembrie 8, 2008 12:05 am

    Irina, tot ce ai scris sunt exact si gandurile mele. Noi putem vedea o situatie gresit, omeneste, sau ne putem arunca fara a percepe toate implicatiile. Numai un duhovnic poate da sfatul cel bun…

    Rodica, sa nu intelegi ca as vrea sa imi discriminez „crestineste” cititorii 🙂 Nu te-am acuzat de prozelitism, doar te-am rugat sa nu se intample, pentru ca protestantii pe care i-am cunoscut fac ce fac si pana la urma ajung la prozelitism.

  9. cristina permalink
    Noiembrie 8, 2008 5:00 pm

    Cu totii facem nu neaparat discriminari, cat selectii: acestuia ii dau ca merita, celuilalt nu, caci nu merita. Fericiti cei ce pot sa da fara sa se intrebe! Un punct de vedere interesant pe aceeasi tema gasiti si aici: http://paulslayer.blogspot.com/2007/06/ce-facem-cu-ceretorii.html

  10. Noiembrie 8, 2008 10:17 pm

    Ma straduiesc…iti promit ca ma straduiesc. Ca stii ca unele defecte devin parte din om. 🙂

    N-am venit cu astfel de ginduri; prea multi le au si mie nu-mi place sa calatoresc in gasca.

    Traim pe pamintul asta zile in care ar trebui sa dam mina si sa tinem impreuna piept adevaratului dusman…nu sa ne ciondanim…

  11. viatalatara permalink
    Noiembrie 8, 2008 10:20 pm

    Ar fi frumos sa ne dam mana. Dar care e adevaratul dusman?

  12. Noiembrie 9, 2008 12:55 pm

    Viata la tara…e dusmanul omenirii…

    Ala pe care Domnul Isus l-a invins…

    Ala caruia i-a spus „Inapoia Mea…”

    Ala de a avut destula putere de convingere sa o convinga pe Eva in Eden si de atunci convinge generatii dupa generatii sa-i slujeasca mai degraba lui decit Lui Dumnezeu si mai degraba intunericului decit Luminii!!!

  13. viatalatara permalink
    Noiembrie 9, 2008 4:21 pm

    M-am gandit ca va referiti la respectivul 🙂 Dar nu am inteles cum sa luptam impreuna, pentru ca lupta este interioara, nu e ca la razboi, sa fim de aceeasi parte a baricadei. Lupta este cu noi insine.

Trackbacks

  1. Discriminare “creştinească” (2) « Viaţa la ţară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: