Skip to content

Un film de ne-vazut

Octombrie 27, 2008

Ati observat ca, pana acum, nu m-am ocupat decat de cronici pozitive. Mi se pare de bun simt sa taci cand dai peste ceva neplacut si sa povestesti tuturor cand gasesti ceva care sa merite vazut. O sa fac o exceptie in seara asta, nu din alt motiv decat acela de a va ajuta sa nu pierdeti 2 ore din viata voastra cu un film pe care, poate, nu v-ar placea sa-l vedeti. Nu ma indoiesc insa ca filmul isi are publicul sau, dar la fel de bine cred ca anumiti oameni s-ar bucura sa nu vada mai mult de primele 5 minute din el.

Doamnelor si domnilor, „Boogie”!

Trebuie sa fiu sincera si sa va spun ca, inainte de a-l vedea, citisem cate ceva despre el. O familie fericita in vacanta de 1 mai la mare, el se intalneste cu niste prieteni din tinerete si simte nevoia sa-si retraiasca viata de burlac… pentru o seara. Subiectul in sine promite foarte mult, totusi ce m-a facut sa-l vad, cu tot dinadinsul, a fost Anamaria Marinca, pe care o iubesc din „4, 3, 2”. Abia asteptam sa o revad.

Cu atat mai mare mi-a fost dezamagirea, cu cat rolul ei este jucat plat si extrem de paralel cu personajul. Oare trebuie sa fii casatorita ca sa stii sa te porti ca o nevasta si trebuie sa nasti de-adevaratelea ca sa stii sa te porti ca o mama? Ca sotie, ii lipseste in primul rand o doza un pic mai mare de isterie pe cat o cere situatia. Atata calm si stapanire de sine, atata intelepciune la o femeie revoltata! De-a dreptul hilar. Iar, ca mama, ah, ce plafonare! Zero tandrete, zero zambet, zero ludic. Zero spontanitate. Plus de stereotipie, in schimb. O mama care se poarta cu penseta cu baiatul ei, care face „ce trebuie”, dar nu intelege nimic din maternitate. O mama robot, fara atractie fata de propriul copil, o sotie impaiata si teleghidata, intr-un film ca o râmă, fara cap, coada, creier sau coloana. Sa ma ierte râma!

Acuma, m-am gandit ca poate filmul contine un inteles ascuns, care mi-a scapat mie. Il tot sucesc si rasucesc, dar râma ramane moarta. O fi in schimb „fasia de realitate” surprinsa. Ce atatea intelesuri, ia neamule felia de viata! Dar nici asta nu sta in picioare, pentru ca, asa cum spuneam, are niste inadecvari de toata frumusetea. Singura realitate coerenta e a unui regizor care se straduieste sa faca un film inspirat cel mai probabil din realitatea vietii sale (inteleg ca puştiul e chiar baiatul regizorului). Adica ne prezinta involuntar o meta-realitate trista. Atat se mai poate face film in ziua de azi, asta e singurul mesaj citibil. Filmarea in sine ma trimite aici: camera probabil manuala, cadre un pic tremurate, zgomot de imagine din plin, prim-planuri adanci, in sufletul omului. Asadar, privitorul e bagat de voie, de nevoie, in film, ceea ce nu poate fi decat un lucru bun. Pacat ca filmul mai mult nu are a spune. Pacat de Dragos Bucur, care joaca impecabil. Pacat de Anamaria Marinca, ca nu joaca impecabil. Pacat de cele doua ore pierdute in care puteam sa citesc ceva.

Bile albe:

-Imaginea, modalitatea de filmare.

-Jocul actorilor masculini, bucuria cu care-si intra in piele. Foarte bun Bucur, el face filmul.

-Autenticitatea scenelor de dialog dintre baieti.

-Muzica. Gica Petrescu. Madelaina care ridica adrenalina.

Bile negre:

-Anamaria Marinca, dupa cum am povestit mai sus. Cu regrete eterne. In „4, 3, 2” face un rol genial pentru ca introspectia, cinismul si deznadejdea o prind, la fel de bine cum in „Boogie” n-ar prinde-o decat daca, in loc de sotie si mama, era studenta si fugea si ea din hotel sa faca o baie noaptea in mare, o fura un rechin si o ducea in abisuri albastre.

-Scenariul. Telenovelistic. Ar fi iesit mai multe episoade. Taiat, ar fi avut mai mult suspans.

-Limbajul. Stiu, asa vorbesc baietii mici cand se dau mari, numai cu „P” si „F”. La fiecare linioara de dialog. Nu este asta buba filmului, dar ma gandesc sa o pomenesc in cazul in care vreti sa-l vedeti cu copiii prin preajma. In rest, dă autenticitate, dar nu salveaza ceea ce strica alte inadecvari.

-Inadecvarile. Sincera sa fiu, toate celalte ar fi fost iertate, daca filmul curgea bland, in matca lui. Chiar si lipsa de idee. Chiar. Am pomenit mai sus despre incongruenta Marincai cu rolul de mama si sotie. Hai sa pomenesc si de Bucur. De rolul lui, mai exact. Momentul in care vine imediat in camera, atunci cand ea ii da sms. Vai! Sa lesin! Apoi, cuminte, vrea sa faca nani. Chiar vrea! Dar ea e scorpie si nu-l lasa. Si atunci, fortat de ea (ea, numai ea il impinge, ii da branci, il obliga, ce sa mai!) se duce iar cu baietii. Personajele astea nu au nervi! Sincer! Sunt amandoi extrem de rezonabili, de corecti si de nedrepti, in acelasi timp. Adevarul lor e relativ, de asta nici nu exista adevar acolo. Nu sunt decat niste plictisiti si chinuiti care nu se mai cauta reciproc, din lene. Marinca imi face impresia ca e atat de ingrozita de rolul de sotie si de mama, incat nu-si poate intra in piele. Bucur, sot si tata in realitate, e de recunoscut printre noi. Stie ca exista ceva mai profund in spatele acestui plictis care o umple de groaza pe Marinca. El stie incotro curge. De asta spun ca Bucur e mai bun ca filmul in sine. Personajul Boogie ne lasa sa vedem prin el mai mult decat filmul „Boogie”.

Un film despre familia moderna, lipsa de timp si de comunicare, dorinta de evadare si catusele de la maini. Catusele par personajele centrale, de fapt, pentru ca apartin tuturor. Sentimentul cu care am ramas, dupa „Boogie”, e ca am participat la o discutie intre doi insi, total neinteresanta, dar care, doar pentru ei, are sens. Pentru ca li s-a intamplat lor. Ca una din amintirile baietilor: din tinerete, de la betie.

Anunțuri
18 comentarii leave one →
  1. Ileana permalink
    Octombrie 28, 2008 12:33 am

    in mare, sunt de acord cu tine (nu te asteptai, nu?) 🙂

    doar ca scenariul mi s-a parut cam tras de par spre sfarsit…nu cred ca un sot certat cu nevasta se duce neaparat la curve asa, de oftica…sau poate traiesc eu pe alta lume (spuneti-mi ca nu, please!)

    cat despre Anamaria Marinca, sa stii ca nu mi s-a parut deloc impaiata 🙂 recunosc in ea genul de mama intelectuala, eventual fitzoasa, care tace si mocneste si pe urma le tranteste (ha ha, cam asa sunt eu). genul isteric nu i s-ar fi potrivit, nici stilul mamos, ca devenea Draga Olteanu si as fi scos DVD-ul intr-o secunda din calculator 🙂

    apreciez filmul pt ca nu mai ataca vesnica problema comunista. nu-l apreciez deloc pt platitudinea finala de viziune.

  2. viatalatara permalink
    Octombrie 28, 2008 9:37 am

    Haha, nu ma asteptam! Chiar ma gandeam: sa vezi ce-mi sare acuma Ileana la beregata, ca sunt depasita si nu inteleg noul val romanesc! 😀

    Scenariul este tras de par, dar nu numai la sfarsit. Cumva, de asta spuneam ca mergeau mai multe episoade. Au incercat sa concentreze totul intr-o singura noapte, dar acolo era nevoie de o secventa mai lunga temporal, in care problemele lor sa se desfasoare in voie si sa devina, astfel, credibile. Inteleg, filmul a sugerat ca problemele lor erau mai vechi si totul a explodat atunci, numai ca nu a sugerat bine. Impresia mea e ca ei nu si-au vorbit deloc pana atunci, si tocmai atunci si-au spus mult prea multe si mult prea filozofice (glumesc!) Dialogurile oscileaza intre o parte foarte buna, autentica, spontana si una fortata, scremuta, mult prea detasata, prea inteleapta (cu ghilimelele de rigoare). Filmul a vrut sa spuna prea multe, de fapt. A vrut sa arate si o secventa de viata (care isi era suficienta siesi) – intalnirea cu baietii – si sa prezinte problemele unui cuplu modern. Prea multe pentru un singur film, in cazul acestei tehnici de filmare. Filmarea vrea sa arate autenticitatea, dar scenariul este prea „moral(ist)”.

    Daca tu spui ca Marinca tace si mocneste, nu inteleg un lucru: de ce mocneste inca de la inceput, cand nimic nu se intamplase? Este de-o deprimare continua si terna, fara urcusuri sau coborasuri. Nu trebuia sa fie Draga Olteanu (ce, io-s Draga Olteanu??!!), dar ii lipseste acel firesc al convietuirii alaturi de un copil. Cum spuneam, mi s-a parut pur si simplu speriata de personajul in sine, nu l-a inteles pana la capat, ca Dragos Bucur.

    cat despre: „apreciez filmul pt ca nu mai ataca vesnica problema comunista.” – crezi ca e un motiv suficient sa APRECIEZI un film?

  3. Ileana permalink
    Octombrie 28, 2008 2:28 pm

    ha ha, am spus Draga Olteanu ca sa nu spun Anca :)))) intelegi tu 🙂

    da, apreciez ca a cautat surse de inspiratie dincolo de cele deja obisnuite in filmul romanesc. mi se pare un motiv important.

    situatia in sine mi se pare foarte realista, si daca tot vrei sa dau nume, si eu am trait zeci de faze de -astea cu dusul la baieti si eu ramas acasa plina de oftica :)deci poti fi deja cu capsa pusa, asa cum erau personajele la inceputul filmului.

    mie insa tipa mi s-a parut doar usor plictisita, si iarasi e o situatie fireasca intre soti, in circumstante banale. daca ma duc la mare doar eu cu jupanul si copiii, nu prea ne spunem multe, ca le-am discutat deja pe toate de ‘jde mii de ori..stam si noi si ne uitam in zare, ca batraneii :)))

  4. viatalatara permalink
    Octombrie 28, 2008 10:25 pm

    Situatia e realista, numai ca nu e surprinsa realist, desi e tratata realist. De fapt, tocmai aceste clisee in care se recunoaste toata lumea cred ca m-au indepartat de film. Filme facute pentru a satisface un orizont de asteptare si atata tot. Dar ceva de zis in plus? De comunicat?

    Ah, relatia intre spectatori si film, identica cu relatia Smaranda-Boogie! 😀

    Imi plac filmele mai grele, care ridica probleme la care nu te-ai gandit niciodata. Asta inseamna creativitate. Daca tu imi arati o scena in care ma recunosc si eu, si restul cuplurilor, nu faci decat sa ma gadili la orgoliu. Si cat e de scarboasa linguseala! 😀

    Vreau un film mai metafizic, mai serios, mai matur. M-am saturat de fleacuri. Da, da, stiu, Tarkovski a murit, Kieslowski a murit, Bergman a murit si el. Apropo, sotul tau se simte bine? 😀

  5. Ileana permalink
    Octombrie 29, 2008 12:37 am

    metafizica…
    da, asta ne dorim toti, dar nu cred ca te asteptai la avanturi filozofice de la filmul asta, nu-i asa?

    si de cand postmodernismul (sau post-postmodernismul, ca nici nu mai stiu in ce faza/metastaza am intrat) rimeaza cu metafizica? 🙂

    in rest, perfect de acord cu tine, suntem la pace 🙂

  6. viatalatara permalink
    Octombrie 29, 2008 8:11 am

    Ba ma asteptam. Mungiu de ce poate? 😀

  7. Ileana permalink
    Octombrie 29, 2008 8:32 pm

    pe Mungiu inca nu l-am vazut, asa ca inghit si tac. PLecaciuni 🙂

  8. betty Smith permalink
    Noiembrie 15, 2008 12:53 am

    SMARANDA e insarcinata,,,starea ei psihica-cat si fizica- e delicata…bay the way,ai fost vreodata insarcinata?nu s-ar spune!deci,nici mama nu cred ca esti.Si ma intreb chiar daca ai un sot…iar in caz ca „el” exista(si nu-l visezi cumva doar pe Bogdan al Smarandei,hm?…)vai de capul lui daca ESTI precum o „preferi” pe SMARANDA,adica nitel cam isterica?…deci,intr-un cuvant, „interpretarea” TA a rolului cu pricina e…cel putin deplasata!ANAMARIA MARINCA face un rol excelent,pe o partitura extrem de zgarcita cu ea.Casnicia ei cu Bogdan venise DEJA bandajata la mare,daca erai mai „perspicace” ai fi observat ca relatia lor era „trasa”,scirtaia pe roti patrate!Iar EA,SMARANDA,este o cerebrala aparent resemnata…si apatica,din cauza ASTA!Marinca a surprins exceptional trasaturile de „nevasta” a unui barbat coplesit de afacerile lui, Bogdan Ciocazanu- Boogie.NEVASTA asta are si ea o biografie,in care probabil acum se ascund niste cioburi din idealuri oarecand incadescente…nu crezi ca „e posibil”? Dar TU pesemne ai fi fost…ALTFEL.Dreptul tau!:)Dar nu-i scoate pe nas Anamariei Marinca ca nu te-a intruchipat PE TINE.Hai,salut!lasa,poate data viitoare:)))

  9. viatalatara permalink
    Noiembrie 15, 2008 10:32 am

    cu bucurie intampin in sfarist o opinie contrara! ma bucur ca ti-a placut si ca ai scris despre asta. postarea ta da o sansa potentialilor vizitatori care ar fi vrut sa vada si sa iubeasca filmul si nu ar fi facut-o din cauza mea.

    acum, in legatura cu ceole scrise de tine, sa o luam pe rand. trecem peste tonul necivilizat in care mi te adresezi, probabil chestiunea cu isteria nu-ti e straina nici tie.

    de insarcinata, eu am fost insarcinata, si nu o data. dar tu? dar hai sa nu ne batem in cine a fost mai insarcinata acum, e ridicol. exact sarcina de 2 luni (daca nu ma insel) a Smarandei ar fi justificat un alt tip de comportament. Sarcina inseamna nu doar schimbari fiziologice, si si psihologice, din cauza hormonilor in crestere din organismul mamei – si asta mai ales in primul trimestru. O femeie insarcinata in 2 luni este un pic mai fragila, mai delicata, dupa cum bine spui. Mai labila, mai instabila, mai isterica un pic (am zis eu). Nu o prefer pe Smaranda mai isterica, ci asa as fi vazut jucat un rol de femeie insarcinata in 2 luni, in acele conditii.
    Cat despre Bucur, nu-l visez nici de frica (hahaha! daca si asta e un contraargument! am spus ca a jucat impecabil, ceea ce e cu totul altceva).
    daca citeai mai atent si mai cerebral cronica mea, ai fi vazut ca am priceput ca relatia lor scartaia (eh, nu trebuie sa fii atat de perspicace pentru asta!). dar tocmai de aceea, repet, tocmai de aceea Smaranda ar fi trebuit sa fie mai putin intelectuala si mai mult femeie. este doar parerea mea. Cand ne aflam in situatii limita, ne purtam mai ales cu inima decat cu mintea, in special noi, femeile.
    Pe Marinca o iubesc in continuare, datorita rolului din 4,3,2. Doar ca as fi vazut-o cu totul altfel in Boogie. Este dreptul meu sa-mi placa sau nu un anumit film, nu trebuie sa ne strangem de gat pentru asta. Obiectiv, si nu subiectiv vorbind (asa cum insinuezi), Marinca ar fi trebuit sa fie un pic mai „alerta”.

    Iti multumesc pentru interventie si te astept cu postari mai calme, demne de o adevarata intelectuala.

  10. betty Smith permalink
    Noiembrie 17, 2008 12:15 am

    Viatalatara,n-am avut nici o clipa intentia sa(te)jignesc, poate doar sa te „intep” nitel… da, sunt irascibila ,recunosc,(sper ca NU „iserica”:)atunci cand vreo parere mai mult sau mai putin avizata imi „suna” a Nod-in-Papura.Iar pe Marinca chiar nu suport sa o vad pusa sub lupa „expertilor de net”(asta sa n-o iei din nou ca pe „o directa”,nu e!)- de ce?- pentru ca e mult prea inteligenta,este o actrita deosebit de subtila,rafinata,precum si un om modest si delicat-pare puternica,nu-i asa?dar eu cred ca e atat de fragila!si cum ar putea fi altfel la varsta ei,cu sensibilitatea ei-in lumea noastra!(si a ei)…Deci,in sfarsit, O ARTISTA,UN OM,O INTELECTUALA,si ROMANCA PE DE-ASUPRA!SI cu toate astea,se gasesc destui indivizi ai plaiului natal, care improasca, (pe oricine/orice „sclipeste”), cu ce pot si ei digera…adica,spurca totul! si ma supara f.tare.Asa ca nu ma pot abtine,uneori,doar UNEORI, sa nu „sar la gat”,dar nu neaparat pt.ca sa atac pe „cineva”- ca pe TINE de exemplu,ci pur si simplu pt a incerca sa limitez infractionalitatea.Asadar,iti ofer scuzele mele,bine-nteles ca ai dreptul la(orice) opinie,am spus-o de altfel,sincer,si-n prima mea „interventie”,doar ca un pic mai „incisiv”:)Si eu o iubesc,foarte tare, pe Anamaria si nu numai din „432”!Cred mult in harul ei,in caracterul ei,ma bucura si-mi da mari sperante…Si inca ceva,asa ca un „bonus”:intamplator,cam STIU si cum se face si cum se mananca felia asta de paine a ei…crede-ma,poate fi a naibii de amara uneori dar pretul e mereu acelasi:fff scump – asa ca…daca vrei, du-te te rog sa mai vezi o data filmul,pt ea( daca e asa cum spui in final)…In rest…iti doresc sa fii o mama fericita,(ma bucur pt tine ca ai copii:)

  11. viatalatara permalink
    Noiembrie 17, 2008 12:45 am

    ei, carevasazica tu n-ai copii? ca asta era, de fapt, discutia 😀

    eu am 3. scrie la rubrica de autor. cam atata scrie despre mine, de fapt.

    Marinca este o artista geniala. nu doar subtila, intelectuala, romanca, etc. este geniala. nu mai detaliez, daca tot suntem de acord 😀 imi place. in 432 a fost o flacara, de la inceput pana la sfarsit. poate tocmai de asta m-am suparat pe ea. pentru ca nu mi-e indiferenta.

    eu, de exemplu, daca as fi in locul ei, as avea nevoie de critici constructive. ca sa stiu sa fac data viitoare mai bine. nu sunt o experta in actorie, dimpotriva. desi sunt un fel de cinefila la pensie, asadar am un oarecare background, insa destul de putin actualizat. de ce spun ca as avea nevoie de critici constructive? as avea nevoie sa vad cum i se pare unei mame adevarate jocul meu actoricesc, de femeie care n-am fost inca mama. poate ca actoriceste a fost impecabila. poate astea au fost (si nu ma indoiesc) indicatiile regizorale si ea le-a urmat. nu ma intereseaza. ce ma intereseaza e ca nu a creat nici scenaristul, in primul rand, dar nici ea, un personaj viu. da, unul teoretic este acolo, il inteleg. este o femeie „de idei”, al carui corespondent in realitate nu-l gasesc si pace. nu ar fi bai daca filmul era fantastic, dar filmul s-a vrut realist, deci se cere judecat in aceasta cheie.

    Nu atat ca nu s-a isterizat m-a deranjat la ea, ci faptul ca mi s-a parut speriata de rol, de aceasta perspectiva de a fi in pielea unui personaj legat la maini, care nu poate izbucni, care nu poate scapa. I-a fost teama sa fie mama si sotie – in acest film. Banuiesc ca teama a venit tocmai din necunoasterea in realitate a sentimentului de mama si sotie.

    E ca si cum cineva ar vrea sa joace rolul unei iubte fara a fi iubit vreodata. Este singura comparatie pe care o pot face pentru a fi inteleasa si de cineva care nu a nascut inca. Rolul unei iubite jucat de cineva care nu a iubit va fi, cu siguranta, strident, fals, neadecvat. Ii va lipsi acel „nu-stiu-ce” in care sa ne regasim noi toti, cei care am iubit.

    Dar, probabil, greseala nu e a Marincai. Scenariul e gresit, in primul rand. Si atunci, mai greu sa dansezi tango daca patefonul e stricat. Tocmai de aceea l-am apreciat pe Bucur. Dar Bucur are exact experienta lipsa a Marincai: de sot si de tata. Cam asa vad eu filmul. Omeneste.

  12. viatalatara permalink
    Noiembrie 17, 2008 6:58 pm

    revin, ca n-am terminat 🙂

    stii povestea lui Praslea cel voinic care trebuia sa ajunga de pe taramul celalalt in lumea noastra calare pe o pasare, careia trebuia sa-i dea din cand in cand bucatele de carne. la un moment dat, pasarea ii cere, dar el nu mai are. atunci isi taie o bucata de pulpa si ii da si ajunge astfel in lumea noastra.

    asa vad jocul lui Bucur in filmul asta. acolo unde scenariul scartaie, Bucur isi taie o bucata din el si o pune in loc pentru ca filmul sa mearga mai departe. de asta spun ca Bucur e mai bun decat filmul insusi. gesturi, priviri, tot ce are, ca experienta personala, Bucur daruieste. de asta spun ca pe el il ajuta experienta personala.

    nu stiu cat am fost de coerenta. oricum e primul film in care il vad pe Bucur, deci nu pot face nici o comparatie, cum am facut la Marinca.

  13. betty Smith permalink
    Noiembrie 18, 2008 1:26 am

    cred ca nu o sa continuam la nesfarsit aceasta discutie,poate ne vom intalni si cu ocazia altor teme…Nu sunt adepta multor cuvinte,mai ales cand lucrurile sunt evidente.Nici nu vreau sa am „ultimul-cuvant”(Doamne fereste!:),dar,daca tocmai am stabilit ca suntem de acord in privinta puterii de seductie a Anamariei Marinca,izvorata dintr-o stralucita constiinta umana si artistica,propun sa „negociem”: ce zici de posibilitatea ca EA,A.M.,si-gur mai aproape decat noi de Ideea filmului,de Ideea regizorului,de alte 1001 de variante de creatie…sa se fi oprit deliberat la ACEASTA imagine a Smarandei Cdiocazanu,pe care TU (ai vazut,Ileana-si inca „vreo cativa” ca ea!- nu rezoneaza cu tine ci cu mine…si zau ca nu ne-am vorbit:))deci,TU, n-o „recunosti”,de ce?doar pt.ca ti-o imaginezi,ai plasmuit-o, ALTFEL.
    In ce priveste ceilalti actori,subscriu,excelenti!totusi,chestia cu „halca” e cam tare…cam mult si…partinic:)STAI,nu sari,nu vreau sa spun nimic mai mult decat am spus! :))
    Iar in ce priveste Maternitatea…suntem in acelasi „club”-asta ca sa stii ca ai „polemizat” cu cineva in cunostinta de cauza…si,nu stiu de ce cred ca mult mai „avansata” in aceasta stare:)
    Nu stiu cu ce te ocupi in afara netului,dar tin sa-ti spun ca imi place cum scrii,doar ca,poate as prefera sa fii mai zgarcita in detaliile gandirii,lasa-ti interlocutorii sa-si bata nitel capul cu ce vrei sa spui…Te salut,mi-a facut placere intalnirea.

  14. viatalatara permalink
    Noiembrie 18, 2008 1:42 am

    stai bre, sa zic io ultimul cuvant: Marinca e pentru filmele lui Mihalkov.

    am zis. pe curand, draga mama intelectuala.

    semnat:
    o mama sentimentala

  15. betty Smith permalink
    Noiembrie 18, 2008 3:41 pm

    …in final,ai inceput sa-mi placi de-a binelea!:))Esti „o mama” tare-tare draguta.Ma bucur ca ne-am incruntat la inceput,altfel n-as fi avut ocazia sa-ti zambesc acum…cand ne intalnim:).Poate,pe curand(ai fi o maaaare exceptie!:)dar pana atunci toate cele bune.

  16. betty Smith permalink
    Aprilie 11, 2009 8:17 am

    Viatalatara!…te salut cu simpatie:)ce mai mai faci,ce mai zici?Am revazut „scenariul” intalnirii noastre si,amuzata,mi s-a facut dor de tine…Nu am nimic special sa-ti spun-in afara faptului ca Marinca a mai luat un Omulet la Premiile GOPO din acest an,nu stiu daca esti la curent.Pentrut.ce,crezi?PENTRU ZMARANDA!;)))Dar,serios,nu asta vroiam sa-ti „comunic”,ci pur si simplu ca iata,vin Sfintele Pasti si iti doresc sa ai parte impreuna cu familia ta de sarbatori frumoase.Cu bine,B.

  17. Aprilie 11, 2009 2:38 pm

    Betty draga, ce surpriza! Iti doresc si eu sarbatori cu bucurie multa!

    Nu stiam de premiul luat de Marinca. Se vede treaba ca n-am un viitor in carierea de critic de film. De curand am aflat ca nici in fotografie nu prea am ce cauta 🙂 De la cratita inca nu m-a alungat nimeni. Tot e bine 🙂

    Te pup! Cele bune!

  18. Mai 6, 2009 9:10 pm

    Esti tare draguta!…Lasa,vine el si ceasul in care te observa exact cine trebuie si realizeaza ca nu esti „de alungat”,de nicaieri!:)Sunt mai batrana decat tine(sic!)si,dupa cum sper ca ai constatat,le nimeresc;))Asa ca,uita-te si prin cratita,dar nu abandona,nici „critica”,nici fotogtafia…nici alte preocupari frumoase pe care sunt convinsa ca le mai ai:)Da?
    Bye,o sa ma bucur intotdeauna sa te „intalnesc”:)Cu bine,pupici!
    Betty

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: