Skip to content

Jumătăţi de adevăr despre televizor

Octombrie 22, 2008

Intr-un articol din Adevarul, aflam cateva lucuri pe care sunt convinsa ca le stiu toti parintii:

“Petrecerea unui timp îndelungat la televizor, dar şi utilizarea excesivă a calculatorului sunt defavorabile dezvoltării intelectuale. În condiţiile în care un copil vizionează programe care prezintă scene violente, acesta învaţă să se comporte în acest fel atât fizic, cât şi verbal. De asemenea, învaţă o modalitate agresivă de soluţionare a problemelor.

Petrecerea multor ore la televizor nu stimulează dezvoltarea relaţiilor sociale. În aceste condiţii, se poate instala anxietatea socială. Copiii pot deveni mai temători.

Apoi, limbajul nu este stimulat. Apar probleme şi în dezvoltarea inteligenţei sociale. De exemplu, copiii nu reuşesc să asocieze anumite cuvinte cu anumite stări emoţionale pentru că nu are cine să le explice aceste lucruri”, a explicat pentru „Adevărul“ psihiatrul Laura Mateescu.

Solutia? O aflam in continuare:

“Până la vârsta de trei ani, copiii nu au ce căuta la televizor. După această vârstă, copiii se pot uita la televizor, dar la anumite desene animate. La poveşti, nu la cele care prezintă situaţii caracterizate de agresivitate. În camera copilului nu trebuie să existe televizor.

De asemenea, televizorul nu trebuie să meargă în permanenţă în sufrageria familiei”, a avertizat psihiatrul Laura Mateescu. Aceasta a adăugat că, după ce copilul începe să se uite la televizor, posturile trebuie selecţionate cu atenţie, iar copilul nu trebuie lăsat să se uite la ştiri. De asemenea, micuţii nu au voie la filme fără acordul părinţilor. Dacă primesc permisiunea de a se uita la filme potrivite vârstei lor, copiii trebuie supravegheaţi de mamă sau de tată.

Tot ce scrie aici este adevarat, dar, din pacate, nu este complet. Un parinte care citeste acest articol este convins ca procedeaza corect daca alege programul Tv cel mai putin violent pentru copil. Am auzit multe mamici spunand: „Copilul meu se uita, dar numai la Minimax.”

Ceea ce este omis insa in „Adevarul” este adevarul cel mai greu de inghitit: faptul ca, indiferent de continut, televizorul afecteaza creierul copiilor (si nu numai). Citeste demonstratia in aceasta carte.

Asadar, fie el Minimax, MTV sau Trinitas, creierul noastru intra in aceeasi stare de amortire in momentul vizionarii, dupa numai 2 minute de emisiune. In acea stare de lipsa de cenzura, de hipnoza, de incapacitate de analiza a continutului primit, de inghitire mentala pe nemestecate, direct in subconstient, a ceea ce ni se prezinta. Constient putem sa radem de emisiunea respectiva, dar inconstient o aglutinam ca adevarata. Odata butonul aparatului stins, se deschide tv-ul interior, ca in memorabilul vers eminescian, cu „ochiul închis afară ce înăuntru se deşteaptă” si noi continuam sa vedem lumea si oamenii prin intermediul acestui ecran ascuns, de nestins de asta data.

Ce ma face totusi sa banuiesc ca autoarea cunostea cartea lui Virgiliu Gheorghe este tocmai fragmentul:

Până la vârsta de trei ani, copiii nu au ce căuta la televizor.

Ei, nu mai spune! De ce, cucoana? Daca ii dai Minimax, ce are? De ce devine violent? Ha?

După această vârstă, copiii se pot uita la televizor, dar la anumite desene animate. La poveşti, nu la cele care prezintă situaţii caracterizate de agresivitate.

Deci, progamul propus este: nimic pana la 3 ani, pentru ca turbeaza, dar dupa 3 ani nu mai turbeaza, da-i, doar alege-i programul! Inainte de 3 ani nu-i puteai alege?

Ba ii puteai alege. Dar e deja un lucru stiut ca televizorul, indiferent de programul vizionat, cauzeaza: dificultati de invatare, hiperactivitate, violenta, autism. Autism?! Un articol din Time vine cu o poveste frumoasa despre niste provincii in care numarul de copii autisti este mai mare decat in restul tarii. De ce? Ploua mult acolo. Si? Copiii stau mai mult in casa. Si? Se uita la tv.

Cartea lui Virgiliu Gheorghe este plina de astfel de studii si demonstratii stiintifice ale experientelor esuate de educatie prin televizor. Abandonarea copilului in fata televizorului nu e justificata de programul ales, nici de timpul redus pe care il petrece in fata emisiunilor preferate. Dar, cum sa scrie cineva un articol despre asta? Corb la corb sa-si scoata ochii?

sursa imaginii

12 comentarii leave one →
  1. mihaela permalink
    Octombrie 23, 2008 7:31 am

    buna dimineata…sunt in fiecare zi pe blogul tau….de cateva ori…asteptand orice comentariu…imi plac subiectele pe care le aduci in discutie…cat despre televizor…personal, am renuntat acu ceva timp la el. imi dau seama ca e pierdere de timp, ca nu am ce cauta in fata lui atata timp cat doresc a trai pentru Imparatia de sus…DAR am o problema…nu l-am aruncat si MAI RAU, cand am treaba imi las fetele in fata telev, la desene! ma simt vinovata dar deocamdata nici nu stiu cum sa fac…cea mare 4 ani, ar putea face altceva dar vrea sa stau pe langa ea…doar cand o las la tv sta singura…cum te descurci tu?

  2. viatalatara permalink
    Octombrie 23, 2008 9:23 am

    draga mihaela,

    la voi o sa fie mai greu, dar NU imposibil, pentru ca le-ai obisnuit deja. noi am renuntat la tv acum 7 ani, inainte sa avem copii. iata cum procedam noi. avem un mini-dvd pe care le punem cateva filme. am cumparat, sunt in toate supermarketurile acum tot felul de filme ieftine si dragute, pe la 10 ron, deci oricine si le poate permite.

    aceste filme le mai dam copiilor, dar foarte rar. cateodata trece si o saptamana sau doua fara sa deschidem dvd-ul. cateodata le dam si doua zile la rand. nu avem o regula foarte precisa, singura regula e ca il evit cat pot. cand imi cer, de obicei prefer sa il inlocuiesc cu o poveste sau o activitate care le place (desenat, puzzle, colorat, jocuri pentru varsta lor, lego, etc).

    faptul ca nu au crescut cu tv-ul i-a facut sa fie exprem de interesati de carti. de multe ori, isi iau singuri cate un morman (ca avem destul de multe – promit ca voi scrie despre asta!) si le „citesc”, adica incropesc o poveste uitandu-se pe poze.

    Articolul cu televizorul nu este complet, in ceea ce priveste dezatrele produse in creierul si sufletul copiilor. De exemplu, pe langa deficientele de limbaj si exprimare (nu mai vorbim de cele de atentie, hiperactivitate si, in unele cazuri, autism), apar minusuri in imaginatie. copilul nu mai poate sa isi imagineze o poveste (actiune, personaje), pentru ca o primeste gata feliata. Asadar, discutia este lunga, interminabila pe acest subiect. Te sfatuiesc sa cumperi cartea despre care am povestit, este ieftina si foarte groasa, substantiala, bine documentata. Autorul nu a vrut sa scoata profit, in mod normal o astfel de carte trebuia sa coste de 5 ori mai mult.

    Acum, ce te sfatuiesc sa faci, pentru ca am discutat despre subiectul asta si cu alti parinti. Iata o solutie. O mama de doi copii maricei (asadar, mai greu de dezvatat) le-a cumparat copiilor cateva dvd-uri cu filmele lor preferate. si a scos cablul din tv. cand copiii dadeau drumul televizorului, vedeau purici. si a inceput sa le dea numai aceste filme, atunci cand considera ea. E un punct de plecare.

    Trebuie sa tii seama de faptul ca orice dezvat trebuie facut ferm, dar nu brusc. Scoti cablul, dar le dai o vreme desene zilnic, de pe dvd. Apoi, incet-incet, se vor dezobisnui. Invata-i sa se bucure de alte activitati. Mai mi-am amintit o solutie: am cumparat si multe cd-uri cu povesti romanesti, le mai pun si din acestea. Mai este si radio Itsy Bitsy pe care il poti lasa sa mearga (il poti asculta si pe net) – care a fost infiintat tocmai cu scopul de a rupe copiii din fata televizorului. Este un radio interactiv, asadar copiii nu se vor plictisi.

    Cat despre copilasul cel mic (cat are?), iata cum fac eu cu al meu, care are 1 an jumate. Il tin dupa mine. Fac mancare? e printre picioarele mele. Imi scoate tot din sertare, imi varsa uleiul, numai bucurii dintr-astea imi face hahaha! Dar alta solutie nu vad. Se mai joaca acum si cu cei mari, cate putin…

  3. brebelin permalink
    Octombrie 23, 2008 5:22 pm

    o carte foarte buna pe aceasta tema este „imbecilizarea prin televiziune” de Giovanni sartori.

  4. doina georgescu permalink
    Octombrie 24, 2008 10:01 am

    Nu punand filme la dvd rezolvi problema,caci chiar si cele mai nevinovate la prima vedere[micuta sirena,frumoasa si bestia,etc]contin mesaje subliminale[otrava pentru sufletul copilului].

  5. viatalatara permalink
    Octombrie 24, 2008 10:20 am

    da, stiu acele videoclipuri de pe youtube unde se arata mesajele sexuale ascunse in desenele pentru copii, dar n-am vorbit despre asta pentru ca m-am temut sa nu fie trucaje… si apoi, nu prea le dau disney…

    multumesc, oricum, pentru informatie!

  6. mihaela permalink
    Octombrie 27, 2008 8:08 am

    multumesc pt raspunsul dat…am facut rost de carte…am inceput s-o citesc si tre sa marturisesc ca e alarmant…merci…

  7. viatalatara permalink
    Octombrie 27, 2008 1:30 pm

    ma bucur. pe cat e de groasa si stiintifica, pe atat e de palpitanta 😀 eu am citit-o in cateva zile, nu am putut sa o las din mana…

  8. Despre permalink
    Octombrie 6, 2011 9:14 pm

    Pot adauga articolul pe blogul meu, precizand sursa?

Trackbacks

  1. Reviste pentru copii « Viaţa la ţară
  2. Razboi întru Cuvânt » Noutati 23 octombrie 2008
  3. Copiii abuzaţi sufleteşte « Viaţa la ţară
  4. Copiii fac ce văd! « Viaţa la ţară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: