Skip to content

Spune-mi ce arunci…

Octombrie 21, 2008

Cand, cu ani in urma, Irina Nicolau ne-a povestit despre antropologia deseurilor menajere, intelegerea mea a fost ingusta, simplista si unilaterala. Cica niste cronicari au scris niste studii privitoare la ce arunca lumea si au tras niste concluzii cum ca poti ghici in gunoiul omului mai dihai ca-n palma.

Ei, desigur, mi-am zis pe atunci, daca in gunoiul unuia dai peste o conserva de 5 bani, iar in gunoiul altuia, peste una de 5 lei, desigur, da, desigur, tragi niste concluzii.

Iaca, abia ajunsa la aceasta venerabila varsta, mi-am dat seama ca problema e un pic mai complexa. „Spune-mi ce arunci, ca sa-ti spun cine esti” poate fi citita si un pic pe dos: „Spune-mi ce nu arunci, ca sa-ti spun cine esti”. De exemplu, in gunoiul nostru, de ceva vreme, nu mai gasesti resturi menajere. Se duc la „compostor”, un tarc de lemn din fundul curtii, unde sotul produce pamant gras, numai bun de gradinarit. Nu mai gasesti nici hartie – am inceput sa depozitez intr-o cutie de plastic (sic!) de la Ikea toate mazgalelile copiilor nedemne de istoria artei. Oase, lapte, coji de oua – la caini si pisici. Paine – la vrabii si porumbei. Plastic, in schimb, este. Trebuie sa ne organizam si sa repetam experienta cu REMAT-ul. Mai avem sa scapam de pampersi, resturi de creioane colorate, unghii si servetele cu muci si atunci, victorie! suntem, in sfarsit, bio-degradabili. Complet. Cu exceptia ochelarilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: