Skip to content

Pe unde ne-au dus picioarele

Octombrie 19, 2008

Azi, dupa pranz, am resit sa ajungem la unul din targurile de taranie din Bucuresti. Mai precis, la cel la care nu-mi doream cel mai tare, pentru ca nu aveam chef de baloane galbene cu reclama la partidul cel mai pur. Ei, acuma, ghiciti desigur ca ne-am intors cu un balon galben din Piata Revolutiei, de la targul organizat de Fundatia Dan Voiculescu. Sper ca s-a spart pana la ora asta, ca eu nu l-am mai vazut prin casa.

La targ, aglomeratie, zici ca era pe degeaba totul. Noi, cu copiii, fiecare cu cate unul in brate, timp in care cel mai mare se impleticea printre picioarele noastre. Ca sa vezi ceva, trebuia sa izbesti cu bebele in stanga si-n dreapta, sa-ti faci poteca. Iar ca sa-ti cumperi, actiunea devenea aventura, pentru ca scoaterea portofelului in multime era cautarea comorii din insula fara maini – ocupate cu copiii. Unde mai pui ca am luat si ceramica taraneasca. Din fericire, a incaput in geanta mea nici prea mare, nici prea mica. Si am luat si o pisica – de lemn, cu roti, foarte draguta. Pentru bebele din bratele mele. Care a azvarlit-o drept in capul copilului dintre picioare, in timp ce eu achitam fundul de lemn ecologic de la o femeie care, de mila, a lasat din pret. Probabil ca in inghesuiala aia, cu geanta plina de oale si copiii tragandu-mi care capete in gura, care fusta de pe mine, taranca de vindea miere s-a induiosat si mi-a dat borcanul pe degeaba. „Luati, maica, ca am si eu trei nepoti!”

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. gandestefrumos permalink
    Octombrie 20, 2008 1:03 am

    ma amuza teribil povestile tale. esti o oaza de normalitate! e reconfortant sa auz ca mai exista si oameni normali cu viata normala si cu program normal.. zic io dupa inca o duminica petrecuta – pana la ora asta – la un nou loc de munca pe care ma pregatesc sa il parasesc… :((
    uneori ma intreb daca mai exista normalitate in lumea asta!? (probabil raspunsul e ca exista in masura in care noi o generam..)

  2. Octombrie 20, 2008 8:24 am

    haha, nici noi n-am scapat fara balon. Am ajuns acolo in jur de ora 14, cred.Dar n-am cumparat decat turta dulce.I-au placut si Ilincai jucariile de lemn, dar perspectiva de a mai adauga inca o jucarica la mormanul pe care il are deja m-a facut s-o iau repede acolo :)).

  3. viatalatara permalink
    Octombrie 20, 2008 8:29 am

    si ai mei au vrut turta dulce si acadele, dar, ca o mama rea ce sunt, i-am convins ca mierea e mai buna 😀

  4. treangelsmother permalink
    Octombrie 20, 2008 10:43 am

    Poate nu povestile sunt oaza ci omul care le povesteste cu har.Trebuie sa recunosc ca citesc blogul acesta ca pe o carte buna si nu ma pot abtine sa nu citesc zilnic din el…umorul sanatos fara aluzii stim noi de care face bine la sanatate mai ales cea mintala…oricum pe mine ma binedispune intotdeauna si slava Domnului ca nu ne-am cufundat cu totii in butoiul cu melancolie…

  5. viatalatara permalink
    Octombrie 20, 2008 1:46 pm

    radeti, voi, radeti, dar daca erati acolo… 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: