Skip to content

Sfinţii închisorilor

Octombrie 18, 2008

Parintele Ilie Lacatusu

Cu toate presiunile ce se faceau asupra lor, rugaciunea si rabdarea, iubirea, nadejdea sau mai ales credinta, il ajutau pe parintele Ilie sa-si mentina pacea interioara, ramanand astfel neclintit in fata urii si a rautatii, a violentei si a tuturor lucrarilor cu adevarat demonice ce se exercitau asupra celor intemnitati.

Valeriu Gafencu

„Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu” – Pr. Gh. Calciu

Elisabeta Rizea

In timpul incarcerarii, a fost torturata pentru ideile ei. A fost atarnata cu parul de un carlig si batuta pana la pierderea cunostintei. „Dupa ce mi-au tras masa de sub picioare, au inceput sa ma bata cu un bat pana la sange. Mi-au rupt cateva coaste si am lesinat. Imi faceam cruce cu limba in cerul gurii si ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute sa nu spun nimic”.

Nicolae Ciolacu

Dupa zeci de ani de inchisoare, Ciolacu ajunge acasa si in camera sotiei sale Piha gaseste o batranica, pe care ezita sa o salute necunoscand-o. Batranica cea straina era Piha, sotia pe care o lasase acasa tanara si in putere. Copii sai care aveau sub 10 ani cand ii vazuse ultima data aveau acum copii la randul lor.

Mircea Vulcanescu

Intr-una din astfel de izolari la Zarca, un tanar detinut nu a mai rezistat si s-a prabusit din picioare. Asistenta medicala i-a fost refuzata. Inca o noapte de dormit direct pe ciment i-ar fi adus cu siguranta moartea. Atunci Mircea Vulcanescu a facut o fapta demna de Pateric. Filozoful s-a asezat pe ciment si l-a culcat pe detinutul bolnav peste el.

Pr. Gherasim Iscu

Intre tortionarii Parintelui Iscu de la Canal s-a distins prin cruzime un oarecare Vasilescu, detinut de drept comun care imbratisase reeducarea fiind integrat ca tortionar in brigada hotilor. Acel detinut, Vasilescu, tortionarul de la Poarta Alba, ajunsese si el la Targu Ocna cu plamanii mancati de cavernele tuberculozei. In 25 decembrie 1951 Parintele Iscu a cerut sa fie ridicat din pat si dus la capataiul lui Vasilescu – aflat in aceeasi camera. Cu cea mai mare dragoste crestina i-a spalat fata, l-a sarutat si i-a daruit iertarea pacatelor. In aceeasi noapte – a Sarbatorii Nasterii Domnului – Parintele Iscu si Vasilescu au plecat impreuna la Domnul impacati.

Pr. Ioan Negrutiu

Cu o zi inainte de a-si implini executarea pedepsei, are o viziune in vis: Hristos este pe Golgota, iar Parintele, la poalele celor 3 cruci, vazandu-L singur pe Mantuitorul, intreaba: „Pe care dintre celelalte doua cruci sa urc: pe cea din stanga, pentru osandire, sau pe cea din dreapta, pentru izbavire?” La care primeste raspuns: „Ioane, crucile nu mai au semnificatia din Vinerea Rastignirii; urca pe oricare, numai pe Cruce sa fii, langa Mine!” A doua zi este scos la poarta lagarului. Porneste peste camp, dar este ajuns de o masina a Securitatii si, in loc sa fie lasat in libertate, este dus la Rubla, cu domiciliu obligatoriu, pentru a avea cei de acolo un preot.

Dumitru Bordeianu

Teroarea si tavalugul reeducarii, al torturii reluate mereu, neincrederea in oameni va dura pentru Dumitru Bordeianu 4 ani, timp in care sufletul sau ajunge sa fie posedat de o forta satanica. Are doar sansa sa nu loveasca in camarazi, „tot ceea ce s-a intamplat cu mine s-a referit doar la constiinta si persoana mea”.

Era ziua Invierii 1954 cand Dumitru Bordeianu renaste si simte ca Dumnezeu nu-l parasise.

Costache Oprisan

„Era ca un sfant; nu vorbea mult. Dar fiecare cuvant care iesea din gura lui era un cuvant sfant – numai despre Hristos, numai despre dragoste, numai despre iertare. Isi rostea rugaciunile si, auzindu-l cum le spune, stiind cat de mult suferea, eram profund impresionati… Vorbea despre credinta, despre dragoste, despre rugaciune. Se ruga tot timpul…” – Pr. Gh. Calciu

Maria Iordache (Maica Mihaela)

Marieta era o raza de speranta si un semn de la Dumnezeu; astfel, pentru ca mentinea moralul inchisorii a fost izolata. Dar prin intermediul alfabetului morse, rugaciunile si informatiile treceau prin pereti. Asa s-a aflat ca intr-o seara Maica Mihaela, iertata de Dumnezeu, s-a stins in aprilie 1963, paralizata, batuta si plina de sange – martor al suferintei ei fiind doctorita Medeea Hanutu.

Andrei Ciurunga

Datoria celui de planton era sa cuvanteze: „Domnule (gradul), sunt plantonul schimbul doi in baraca E4. In timpul schimbului meu nu s-a intamplat nimic. Raporteaza detinutul Cutare”. Insa Andrei Ciurunga era prea cutremurat de evenimentul cosmic ce tocmai avusese loc. Asa incat nu se putu pazi de a marturisi: „Domnule (gradul), sunt plantonul schimbul doi in baraca E4. In timpul schimbului meu a inviat Hristos!” – Mihai Radulescu

Traian Trifan

„In intunericul nepatruns al bisericii plangea ore intregi… Noi il auzeam si ieseam fara sa-i tulburam rugaciunea. Nu facea prozeliti. Cei ce-l iubeau si-l stimau erau pe picioarele lor… Legatura dintre ei era Iisus Hristos si nu era alt stalp de sustinere”Iulian Balan

Gheorghe Jimboiu

„Din momentul in care l-am cunoscut, n-am mai citit Vietile Sfintilor ca pe o lectura oarecare.
Cunoscandu-l, orice indoiala, orice suspiciune ca au existat si mai exista sfinti pe pamant a fost spulberata pentru totdeauna din sufletul meu. Acest martir, cu fizicul lui de sfant bizantin, a fost pentru mine modelul de neegalat a ceea ce trebuie sa fie si sa faca omul pentru mantuirea lui si a neamului care l-a conceput.” – Dumitru Bordeianu

Afla mai multe despre „Fenomenul Pitesti” aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: