Skip to content

Adio, rândunici!

Octombrie 1, 2008

Daca ai gradina, sezlong si o farama de cer deasupra capului si, mai ales, daca le folosesti, intr-o zi de toamna te poate ploua minunea rara din senin. Fara de veste, albastrul s-a umplut cu zeci de sageti negre, unele foarte jos, altele sus, in inaltimi, unele dand repede din aripi, altele plutind cu ele intinse, iar cele din urma insurubandu-se de neinchipuit, intr-un zbor cu aripile stranse. Deloc organizate, dar lipsite de haos, toate impreuna erau o melodie ridicandu-se in spirala ametitoare.

Aveam marele privilegiu, ca invitat special din partea Indragostitilor De Pasari, sa particip la zborul de adio al randunelelor, care isi luau la revedere de la toate locurile unde si-au petrecut verile, inainte de a porni pe marele drum. Diferit de un zbor obisnuit, zborul de adio este un cantec mut de dor si de prietenie, o fagaduinita a intoarcerii coregrafiata furtunos in vazduh, un vers plin de intelesuri care se sterge imediat ce a fost scris.

Din cerul invartindu-se de pasari a ramas dupa o vreme doar seninul neclintit si amintirea lor. Cand sufletul, la moarte, va pleca, va spune adio locurilor prin care a umblat si oamenilor pe care i-a intalnit, rotindu-se deasupra cu aripile intinse, apoi stranse, ca-ntr-un zbor maret, de neinchipuit.

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: