Skip to content

Ultimul interviu (fragmente)

Septembrie 16, 2008

E ultimul interviu?
Da. Şi nu numai atît, este ultima mea apariţie în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea.

De ce?
Nu mai vreau să trăncănesc. La ce foloseşte? Sînt mîhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mîhnit. Vorbim cu toţii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decît să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?

Alegeţi să vă refugiaţi aici, pe aceşti 3.000 de metri pătraţi care mi se par un paradis, cu pivniţă, vie, răsaduri, pitici de grădină, cu veranda asta minunată.
Da. Acest loc este ca o mînă. Face parte organic din mine. Auzi liniştea asta compactă? Aici poţi trăi liniştit. Am cumpărat o mie de metri aici în 1982, cu banii luaţi de la filmul „Glissando”. Erau 90 de pruni aici. Pe primii 40 i-am tăiat chiar eu, cu fierăstrăul pe care îl vezi acolo, în cui, lîngă pivniţă. Apoi încă două mii, după revoluţie. Crezi că aş fi avut bani pentru aşa ceva?

Cînd staţi aici, pe verandă, şi vă gîndiţi la trecut, nu regretaţi că nu aveţi urmaşi?
M-ai lovit în punctul slab. Regret foarte mult. Dar m-a luat vîltoarea vieţii. Mă gîndeam mereu să treacă şi anul în care eram, să-mi fac meseria bine. Şi a trecut vremea. E cea mai mare tîmpenie din viaţa mea.

Aţi avut însă prieteni.
Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.

Aţi renunţat la casa din Bucureşti?
Nu, dar nu-mi mai place oraşul. E groaznic, de 15 ani mă extrag din el cît pot de mult. Ceea ce devine greu. Înainte făceam 45 de minute pînă aici, acum fac două ore. Asta e ţara în care cad păsărele pe şosele, dărîmate de basculante, nu de cataclism. Sîntem de rîsul Bangladesh-ului.

Soţia dumneavoastră m-a rugat să nu apară în acest interviu. Dar vreau, totuşi, să-mi vorbiţi despre ea.
Ce să-ţi spun? Că ea a insistat atunci, în 1982, să iau acest teren? Înţelegi? Pentru un bărbat este important să aibă lîngă el o femeie care să-l înţeleagă. Ca să fie clar: dacă acest pămînt e ca mîna mea stîngă, Mihaela e ca mîna mea dreaptă. Şi ea face parte din mine.

Care e sensul vieţii?
Vrei să-ţi spun cuvinte mari. Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decît să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa.

sursa articolului

sursa fotografiei

Anunțuri
7 comentarii leave one →
  1. gandestefrumos permalink
    Septembrie 16, 2008 10:31 pm

    Multumesc, Anca draga. Imi doream sa citesc ceva depre Omul Stefan Iordache. Mi s-au intoxicat fara voie urechile de asa-numitele stiri despre „moartea unui actor”. Cata dreptate are… E, intr-adevar, o manea ieftina ceea ce ne inconjoara.
    (revin cu cateva vorbe pe mail. mi-ar placea sa ne vedem)

  2. Septembrie 16, 2008 10:41 pm

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  3. viatalatara permalink
    Septembrie 17, 2008 10:33 am

    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  4. treangelsmother permalink
    Septembrie 17, 2008 5:09 pm

    incet incet ne parasesc pana si amintirile unui trecut in care Omul si Viata conta, in care puteai sa-l mai ghicesti pe Dumnezeu in sufletul omului…Cand ii vezi intr-o piesa de teatru sau film asa cum m-i amintesc eu… ai senzatia ca au in ei un strop de vesnicie si te astepti sa nu moara niciodata…iar cand mor lasa in urma un gol imens ca o dara ce te urmareste continuu si mori cate putin cu fiecare ins pe care l-ai considerat OM pentru ca a fost capabil sa-ti aduca mangaiere si bucurie.L-am iubit enorm pe acest actor ca pe multi altii care s-au dus deja…Domnul sa-i dea rasplata cuvenita pentru ca si-a imultit talantul!

  5. viatalatara permalink
    Septembrie 17, 2008 8:22 pm

    niste fotografii cu casuta lui: http://www.cotidianul.ro/stefan_iordache_nu_era_un_mare_actor_ci_ca_un_neam_de_al_nostru-58289.html

  6. viatalatara permalink
    Septembrie 18, 2008 12:00 am

    si niste fotografii impresionante: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/821062/Sotia-lui-Stefan-Iordache-Asteapta-ma/

  7. Lorena permalink
    Septembrie 19, 2008 6:25 am

    N-am stiut, Dumnezeu sa-l odihneasca! M-a impresionat interviul. Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: