Skip to content

Noutăţi din arcă

August 16, 2008

Iepurii

Imi zice mama azi-dmineata:

-Draga, Gavrochul tau e, de fapt, Cosette!

Pe moment, sincera sa fiu, n-am inteles nimic. Abia trezita dintr-un somn de noapte iepuresc, nu puteam descifra deloc problema iepureasca. Apoi m-am dumirit ca e o chestiune sexuala la mijloc, e drept, dupa ce m-a lamurit tot mama, cu lux de amanunte, vazandu-mi chipul ravasit.

-Iar Cosette e Gavroche!

-Cum asa?

-I-am vazut eu in timp ce…

Toata teoria mea cu creierul, daca v-o amintiti, era, in concluzie, aberanta. Dar este scuzabil. Doar e scrisa de o femeie.

____________________________________

Porumbelul

Jean s-a vindecat, dupa mai bine de o luna, daca nu cumva doua. Aripa nu-i mai atarna, nu-l mai impiedica, nu mai calca pe ea. Zboara cate putin, parca in fiecare zi mai mult. Nu mai sta la lemne, ci ii place casuta iepurilor, unde mananca porumb, cot la cot cu ei. Chiar dorm impreuna, la umbra, in gropile sapate de iepuri in pamant.

Ma inteleg foarte bine cu el. Nu se mai sperie, pot sa trec la o palma distanta si nici nu tresare. Dar daca intind mana, face cativa pasi, maruntei, in directia opusa. Cand il intreb: „Ce mai faci, Jeane? Zbori? Zbori?” ma priveste atent, apoi se infoaie un pic, se lasa pe vine, lunadu-si avant, si zboara un pic pentru mine. Va rog sa ma credeti, nu s-a intamplat doar o data. Cu el ma inteleg cel mai bine. Sper sa nu plece. E preferatul meu.

____________________________________

Sobolanul

Ei bine, cica am avea ceva in gradina care seamana a pui de sobolan, desi poate fi foarte bine un soarece mai mare, sau un viezure, sau popandau. Eu una nu l-am vazut, dar martorii spun ca fuge si e cam cat palma. S-a aciuat „la lemne”, ex-cuibul porumbelului, ex-ex-cuibul gusterului. Sper ca e ultima oara cand va povestesc despre el. Nu vreau sa-l vad, nici sa-l aud. Tot ce mai vreau e un animal care sa faca „miau”.

____________________________________

Paianjenul

Nu l-am mai vazut demult. De cand cu grindina de luna trecuta. Un frumos exemplar cu cruce, care a crescut sub ochii mei. Nu plang dupa el, desi-mi facea spalatul vaselor mai interesant. Ma furnicau emotii de frica, interes si oroare. Am vrut sa spun ca ma paienjeneau, de fapt. Eu, musca mica, in plasa lor, lipita. Mai bine lipsa. Daca ti se intampla prea multe lucruri interesante, incepi sa te simti ca un televizor defect, pe care ruleaza numai filme americane, fara pauza de publicitate. Si atunci, intrebarea este: pipi cand mai faci?

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: