Skip to content

Întoarcerea la ţâţă

August 15, 2008

Iaca ne-am intors acasa ca s-o intoarcem pe bebe la ţâţă, din moment ce înţărcarea la venerabila varsta de 15 luni s-a dovedit pripita. Pentru ca bebe stia mai bine decat mama ei ca noile descoperiri in medicina recomanda ablactarea dupa 2 ani de infruptare, nu mai devreme. Iar mami, care scrie articole pe tema asta si umbla prin sat strigand femeilor sa dea pruncilor lapte, ei bine, stia si ea, numai ca dorul de somn a biruit-o si a pierdut lupta intai cu alaptarea, apoi cu intarcarea. Mami a plecat de acasa sa nu-i auda urletele lui bebe, iar bebe, vazandu-se neauzit, a intrat in greva foamei. Dupa 4 zile de post aspru (fara ulei, vin si fara proteine), bebe a castigat si mami a luat primul avion, parasutandu-se chiar deasupra casei de la tara. Bebe a deschis ciocul si mami i-a dat sa bea. Si pentru ca nimeni sa nu ramana mai prejos, i-a intors la ţâţă si pe fratii mai mari, care au marturisit ca lapte mai dulce n-au baut de cand au fost mici si nu stiau gustul intarcarii.

In concluzie, in rai se intra cu post si aspra nevointa!

12 comentarii leave one →
  1. August 15, 2008 3:29 pm

    Felicitari pentru decizia inteleapta!
    Pentru mine limita a fost varsta de 13 luni cand am ajuns cu zeci de extrasistole pe ora la cardiologie. Oboseala si stress nesemnalizate din timp de catre organismul meu obisnuit sa traga pana la epuizare. Din fericire nimic grav, doar lipsa cronica de somn plus emotie mare…
    ps cum i ai convins pe cei mari sa incerce, al meu cel mai mare mi a dat doar un „iak”

  2. viatalatara permalink
    August 15, 2008 3:34 pm

    hihi si fata cea mare a scos un „bleah” („e preeeea dulce!!”), dar baiatul mijlociu a supt binisor, de cateva ori („miaaam, ce dulce e!!!”). vrand sa intarc, m-am gandit ca e mai comod sa le dau lor decat sa ma mulg 😀

  3. Adriana permalink
    August 15, 2008 5:21 pm

    Mai, se pare ca al treilea e cel mai incapatanat: ca el intotdeauna, orice regula de dinainte, e incalcata cu „Lasa ca stiu eu mai bine” LOL

  4. viatalatara permalink
    August 16, 2008 2:09 pm

    ei, n-as zice incapatanat… ci mai cu mot 🙂 nu stii ca si in povesti, praslea e cel mai cel?

  5. doina permalink
    August 16, 2008 10:39 pm

    La multi ani la Praslea cel voinic!!!

  6. viatalatara permalink
    August 18, 2008 2:24 pm

    La multi ani si voua 😉

  7. alexa permalink
    Decembrie 11, 2008 2:10 pm

    Serios le-ai dat san la cei mari?

  8. viatalatara permalink
    Decembrie 11, 2008 3:15 pm

    Da, de ce? 😀

  9. alexa permalink
    Decembrie 11, 2008 10:49 pm

    pai.. ce sa zic, am ramas putin surprinsa. Imi ia putin sa ma obisnuiesc cu ideea . . voi medita la asta

  10. viatalatara permalink
    Decembrie 11, 2008 11:37 pm

    cred ca si eu as fi reactionat la fel ca tine daca as fi auzit asa o poveste 😀 numai ca, pusa in situatia respectiva, cu dureri & comp, am apelat la solutia cea mai facila. si voi face la fel cand, in sfarsit, o voi intarca pe bebe – la primavara…

  11. viatalatara permalink
    Decembrie 11, 2008 11:40 pm

    ps: acum am vazut ca n-am povestit exact cum le-am dat tztza celor mari: fiind departe de bebe si avand problemele specifice ablactarii, i-am hranit pe fratii mai mari in loc sa ma autoflagelez, daca intelegi ce vreau sa zic 🙂

Trackbacks

  1. Schitul Bran « Viaţa la ţară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: